ICCJ. Decizia nr. 3682/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3682/2010
Dosar nr. 41193/3/2001
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1015 din 7 iulie 2009 a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii M.E. şi L.B., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi pe cale de consecinţă: a anulat decizia nr. 302 din 23 septembrie 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sub nr. N1 din 4 octombrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamanţii-contestatori au formulat în termenul legal - art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, notificarea privind acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi că, în mod greşit, notificarea a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Că, la emiterea deciziei contestate nu au fost puse în discuţie calitatea contestatorilor de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii precum şi existenţa concretă a dreptului la reparaţie, drept pentru care nu putea fi primită solicitarea contestatorilor de soluţionare a notificării pe fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia civilă nr. 563 din 9 noiembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu intimaţii-contestatori M.E. şi L.B.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a contestat faptul că ar fi primit notificarea formulată de intimaţii-contestatori, ci susţine că notificarea nu poate fi soluţionată pe fond deoarece nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc. Că în atare situaţie, în mod corect instanţa de fond a apreciat că este nelegală decizia prin care a respins notificarea intimaţilor, doar pentru faptul că nu a fost înaintată prin executorul judecătoresc.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001, persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 au obligaţia de a le solicita numai în baza unei notificări formulate prin intermediul unui executor judecătoresc.
- Intimaţii-contestatori nu au formulat o astfel de notificare, motiv pentru care, în condiţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nerespeciarea acestei cerinţe obligatorii atrage pierderea dreptului de a solicita instanţei măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
- Cu privire la obligarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de: 1.140 RON, din probele existente la dosarul cauzei nu se poate reţine în sarcina Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, reaua-credinţă sau comportarea neglijentă pricinuită prin apărarea formulată în proces.
Recursul nu este fondat.
Cererea de restituire a unui imobil, întemeiată pe dispoziţie art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicată, expediată prin poştă, sau depusă de reclamanţi direct la entitatea deţinătoare a imobilului în litigiu şi nu prin intermediul executorului judecătoresc este asimilată notificării, în cazul în care este însoţită de actele necesare, cu condiţia ca din cuprinsul ei şi al actelor anexate să rezulte elementele de identificare a persoanei îndreptăţite şi a imobilului a cărui restituire se solicită.
În speţă, la data de 13 martie 2001, contestatorii M.E. şi L.B. au adresat Prefecturii Municipiului Bârlad o notificare prin care au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de despăgubiri pentru Fabrica V., Bârlad, cu privire la care au arătat că a aparţinut părinţilor lor şi a fost trecută abuziv în proprietatea statului, în baza Legii nr. 119/1948.
Notificarea a fost depusă de reclamanţi la Prefectura municipiului Bârlad, fiind înregistrară sub N2 din 30 martie 2001 şi a fost remisă de aceasta la Primăria municipiului Bârlad, astfel cum rezultă din adresa din 23 mai 2001 emisă de Prefectura municipiului Bârlad - din dosarul de fond.
Primăria Municipiului Bârlad, la rândul său, a înaintat notificarea către SC L. SA şi către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, conform adresei din 27 septembrie 2001 - dosar fond.
Prin decizia nr. 302 din 23 septembrie 2008 - dosar fond, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea formulată de contestatori, cu motivarea că aceasta nu a fost comunicată prin executorul judecătoresc, conform art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Din cele menţionate rezultă că, pretenţia persoanelor îndreptăţite a fost adusă la cunoştinţă unităţii deţinătoare, în termenul legal şi, în nici un caz, nu se poate considera că lipsa condiţiei de formă, respectiv comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc, poate duce la pierderea dreptului cunoscut de lege.
Cu privire la obligarea recurentei-pârâte Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la plata cheltuielilor de judecată, se reţine că aceasta s-a dispus de instanţele de fond şi apel, ca o consecinţă firească a soluţiei pronunţată în cauză şi aplicării dispoziţiilor art. 264 C. proc. civ.
Textul de lege menţionat condiţionează obligarea unei părţi la plata cheltuielilor de judecată doar căderea acesteia în pretenţii, nu şi de buna sau reaua-credinţă pe parcursul soluţionării cauzei, sau de modalitatea în care aceasta a înţeles să se apere în proces.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge recursul ca nefondat.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului va fi obligată la plata sumei de 1.000 RON cu titlu cheltuieli de judecată, în condiţiile art. 274 C. proc. civ., faţă de intimaţii-reclamanţi: M.E. şi L.B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 563 A din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, ca nefondat.
Obligă pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească 1.000 RON cheltuieli de judecată intimaţilor-reclamanţi M.E. şi L.B.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3681/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3683/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
