ICCJ. Decizia nr. 3757/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3757/2010
Dosar nr. 17405/3/2006
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1648 din 4 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor D.C. şi D.E. în contradictoriu cu pârâtul T.I.O.
S-a dispus respingerea acţiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
În şedinţa publică din data de 28 octombrie 2008, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Astfel, reclamanţii au formulat o acţiune în revendicare prin comparare de titluri, invocând prin cererea de chemare în judecată, faptul că în mod greşit, imobilul din Bucureşti, str. D.G., a fost greşit adjudecat.
Reclamanţii au dobândit imobilul în litigiu, în baza a două contracte: contractul de vânzare - cumpărare nr. C1/1995 prin care au dobândit cota de 5/8 din imobil, şi contractul de vânzare-cumpărare nr. C2/1996 prin care au dobândit cota de 3/8 din acelaşi imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 2218/1998, ordonanţa de adjudecare definitivă pronunţată de Judecătoria sector 1, Bucureşti în dosarul de comandament nr. 12793/1997 s-a dispus adjudecarea definitivă a imobilului situat în Bucureşti, str. D.G., în contul creditoarei C.G.
Prin încheierea din 14 decembrie 1998, instanţa a admis în Camera de Consiliu, cererea creditorului T.I.O. şi a încuviinţat efectuarea unui comandament asupra imobilului situat în Bucureşti nr. D.G., proprietatea debitoarei C.G., până la concurenţa sumei de 3.800 dolari.
Prin actul de adjudecare din 19 septembrie 2003, imobilul situat în Bucureşti, str. D.G., compus din construcţie corp C şi teren de 75 m2, a fost adjudecat în favoarea creditorului T.O.I.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între titularul dreptului afirmat şi persoana reclamantului. Reclamanţii invocă calitatea de proprietari ai imobilului în baza unui titlu de proprietate asupra acestuia, titlu care se solicită a fi comparat de instanţă cu cel al pârâtului.
Titularul dreptului afirmat în cadrul acţiunii în revendicare este proprietarul actual al imobilului, calitate pe care reclamanţii nu o mai deţin, încă de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 2218/1998, ordonanţa de adjudecare definitivă, pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin care imobilul a fost adjudecat de creditoarea C.G.
În aceste condiţii, reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de proprietar asupra imobilului revendicat, calitate care îi conferă legitimitate procesuală activă, situaţie în care în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. s-a admis această excepţie şi respingerea acţiunii ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Prin decizia civilă nr. 362 din 29 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus respingerea apelului formulat de apelanţii reclamanţi D.C. şi D.E., împotriva sentinţei civile nr. 1642 din 4 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:
Acţiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C. civ., reprezintă mijlocul procedural prin care o persoană cere să i se recunoască în justiţie dreptul de proprietate.
Asupra unui bun, solicitând restituirea lui în natura - acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Reclamanţii pretind că au calitatea de proprietari şi solicită restituirea imobilului de la pârât, pretins a fi posesor neproprietar.
Calitatea procesuală activă a presupus existenţa identităţii între titularul dreptului afirmat şi persoana reclamanţilor, mai exact, reclamanţii au trebuit să dovedească că au calitatea de proprietari actuali ai imobilului a cărui revendicare au solicitat-o.
Prin ordonanţa de adjudecare definitivă - sentinţa civilă nr. 2218 din 17 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti - s-a adjudecat definitiv imobilul situat în Bucureşti, str. D.G., compus din teren şi construcţie, în contul creditoarei C.G.
Prin actul de adjudecare din 19 septembrie 2003 s-a adjudecat în favoarea creditorului T.I.O. imobilul situat în Bucureşti, str. D.G., compus din construcţie corp C şi teren aferent, în suprafaţă de 75 m.p., în urma executării silite a debitorilor D.C., D.E. şi C.G.
În raport de actele de adjudecare anterioare, reclamanţii nu mai aveau calitatea de proprietari ai imobilului, calitate care a conferit legitimare procesuală activă în cadrul prezentei acţiuni în revendicare.
În prezenta acţiune în revendicare nu s-a putut cenzura legalitatea ordonanţei de adjudecare, respectiv sentinţa civilă nr. 2218 din 17 februarie 1998 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi actului de adjudecare din 19 septembrie 2003, sub aspectul întinderii garanţiilor creditorilor C.G. şi T.I.O., reclamanţii au avut deschisă calea separată a constatării nulităţii unor asemenea acte de executare sau, eventual, o contestaţie la executare privind întinderea executării (dacă a vizat întregul imobil sau o parte a acestuia).
Curtea a constatat că, în mod legal, instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor - apelanţi pentru acţiunea în revendicare, atâta timp cât aceştia nu mai sunt proprietarii actuali ai imobilului.
Faţă de considerentele de mai sus, având în vedere dispoziţiile art. 2096 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Astfel, reclamantul D.C. a împrumutat de la numita C.G. suma de 6.000 dolari, devenind creditor ipotecar de rangul I, garanţia constituind-o imobilul situat în Bucureşti, str. D.G., doar două camere şi un hol.
D.C. a împrumutat de la numitul T.I.O. suma de 3000 dolari, devenind creditor ipotecar de rangul II printr-un contract de împrumut cu ipotecă, garanţia fiind constituită de aceleaşi două camere şi un hol.
C.G. a executat suma de 6.000 de dolari prin ordonanţa de adjudecare a imobilului situat în Bucureşti, str. D.G., deşi garanţia era formată doar din două camere şi un hol.
Pârâtul T.I.O. a executat suma de 3.000 dolari, adjudecând acelaşi imobil situat în Bucureşti, str. D.G., de la C.G., pe motiv că garanţia luată i-a permis urmărirea imobilului în mâinile cui s-ar afla, chiar dacă era creditor de rangul II iar garanţia era constituită doar din două camere şi un hol.
Pârâtul a executat în mod nelegal şi netemeinic o suprafaţă de construcţie mai mare decât cea înscrisă în contractul de ipotecă, executând şi etajul 1 al construcţiei precum şi suprafaţa de 75 m2 teren, deşi nu erau înscrise în contractul de ipotecă şi care i-au fost atribuite integral.
Această situaţie a fost posibilă datorită împrejurării că în ordonanţa de adjudecare a numitei C.G., s-a trecut generic întregul imobil, fără a se preciza expres că s-a executat doar garanţia constituită din două camere şi un hol.
Mai mult T.I.O. a indus în eroare şi executorul judecătoresc în faţa căruia a declarat că nu a primit nici o sumă de bani de la recurent, determinând executarea silită a numitei C.G., realizându-se actul de adjudecare din 19 septembrie 2003 pentru o suprafaţă de teren şi parte de construcţie neincluse în actul de garanţie.
Greşit s-a admis acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale active a recurenţilor din moment ce ei sunt proprietarii părţii de imobil care nu a format obiectul contractului de garanţie, lucru ce se putea demonstra prin efectuarea unei expertize.
Solicită admiterea recursului.
Recurenţii au formulat şi concluzii scrise.
Examinând cererea de recurs instanţa califică criticile aduse deciziei recurate ca aparţinând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi reţine următoarele:
În mod legal instanţa de apel a dispus respingerea apelului formulat de reclamanţi privind sentinţa primei instanţe prin care s-a respins acţiunea în revendicare promovată de reclamanţi ca fiind formulată de persoane care nu au calitate procesuală pasivă.
Astfel, acţiunea în revendicare promovată de reclamanţi, presupune ca aceştia să aibă calitate procesuală activă adică să existe identitate între persoana reclamanţilor şi titularii dreptului afirmat, adică să îşi dovedească calitatea de proprietari actuali ai imobilului pe care îl revendică.
Or, reclamanţii nu îşi pot legitima calitatea procedurală activă în baza contractelor de vânzare - cumpărare prin care au cumpărat cota indiviză de 5/8 din imobil (C1/1995) prelungit ulterior cu cota de 3/8 din imobil (C2/1996) şi nici prin faptul construirii ulterioare a unei bucătării, băi, hol, wc, beci şi trei camere, hol, wc serviciu şi terasă la etaj, deoarece imobilul în integralitatea lui a constituit obiectul sentinţei civile nr. 2218, din 17 februarie 1998 pronunţată de Judecătoria Bucureşti, prin care s-a adjudecat definitiv imobilul situat în Bucureşti, str. D.G., compus din teren şi construcţii (subsol, parter şi etaj) compus din 5 camere şi dependinţe în contul creditoarei C.G.
Acelaşi imobil, compus din teren în suprafaţă de 785 m2 şi construcţia Corp C alcătuită din pivniţă la subsol, două camere la parter, bucătărie, baie şi hol, trei camere la etaj, plus hol şi wc serviciu, prevăzută cu pod, a fost adjudecat în favoarea creditorului T.O.I. la 19 septembrie 2003.
Or, în condiţiile în care imobilul revendicat de reclamanţi aparţine unor alte persoane, ca efect al adjudecării lui definitive, de la data rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 2218/1998, reclamanţii nu îşi justifică calitatea de proprietari ai imobilului revendicat şi prin urmare nici calitatea procesuală activă în acţiunea în revendicare pe care au formulat-o, ei nemaiavând asupra imobilului revendicat un titlu actual şi prezent care să le permită revendicarea imobilului, deoarece titlul lor de proprietate asupra imobilului a fost pierdut iniţial în favoarea numitei C.G. ca efect al adjudecării definitive a imobilului, supus executării silite şi ulterior adjudecatarului numitei C.G., respectiv T.O.I.
În aceste condiţii reclamanţii nu se pot legitima activ în acţiunea în revendicare, fiind fără relevanţă contestarea legalităţii sentinţei de adjudecare şi a actului de adjudecare, care neatacată fiind în formele prevăzute de lege produce efecte juridice corespunzătoare, nu sunt de natură a le legitima calitatea procesuală activă nici măcar pentru diferenţa de imobil care nu a constituit obiectul contractului de garanţie, deoarece cele două acte vizează imobilul în integralitatea lui.
Deoarece reclamanţii nu şi-au putut legitima calitatea procesuală activă, nemaifiind titularii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat ca efect al actelor de executare silită asupra acestuia, în mod legal şi temeinic instanţa a reţinut lipsa calităţii procesuale active a acestora, decizie care va fi menţinută prin respingerea recursului promovat de aceştia, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii D.C. şi D.E. împotriva deciziei nr. 362 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3749/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3759/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
