ICCJ. Decizia nr. 3746/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3746/2010
Dosar nr. 372/83/2009
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 561 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Satu-Mare a fost admisă, în parte, contestaţia reclamantului L.T. în contradictoriu cu Primarul municipiului Satu Mare (ca reprezentant al unităţii administrativ teritoriale - Municipiul Satu Mare, unitate învestită cu soluţionarea notificării), şi respectiv, SC A. SA Timişoara, succesoare a SC S. SA Satu Mare şi în consecinţă, a fost anulată hotărârea nr. 1905 din 27 aprilie 2007 emisă de pârâta SC A. SA Timişoara; s-a constatat că reclamantul este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilul în suprafaţă de 47 m.p., înscris în C.F. nr. XX Satu Mare, sub nr. top. T1, în condiţiile art. 29 alin. (1)-(2) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 81/2007; a fost obligată societatea pârâtă să înainteze documentaţia la autoritatea care a efectuat privatizarea societăţii (A.V.A.S.) - şi în funcţie de opţiunea reclamantului asupra naturii titlului de despăgubire, să transmită datele la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor; s-a respins contestaţia îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 7566/2007 emisă de Primarul municipiului Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiei nr. 7566/2007 a fost soluţionată notificarea prin care petentul L.T. a solicitat: restituirea în natură a imobilului situat în Satu Mare, str. D., înscris în C.F. nr. Y1 Satu Mare, sub nr. top. T (căruia în natură îi corespunde teren în suprafaţă de 2813 m.p.) şi nr. top. R (căruia în natură îi corespunde construcţie şi teren în suprafaţă de 539 m.p. teren); reconstituirea casei bunicii în forma şi mărimea iniţială şi replantarea pomilor defrişaţi, respectiv readucerea terenului de 539 m.p. la situaţia anterioară, de curte şi grădină.
În baza rapoartelor de expertiză întocmite în procedura administrativă, Primăria municipiului Satu Mare a reţinut în considerentele dispoziţiei emise situaţia juridică a terenului, precum şi actualul deţinător, ocazie cu care a stabilit că pentru parcela de sub nr. top. T1 competenţa revine în soluţionarea notificării unităţii deţinătoare SC A. SA Satu Mare, sens în care a declinat competenţa conform art. 3 din dispoziţie.
La rândul ei, SC S.B. SA (actualmente SC A. SA) a emis hotărârea nr. 1905 din 27 aprilie 2007, prin care a respins cererea de retrocedare în natură a terenului în suprafaţă de 47 m.p., transcris în C.F. nr. XX, motivat de faptul că societatea este cumpărător de bună credinţă, fiind privatizată integral la 31 mai 1999.
Obiectul cauzei l-a constituit aşadar, atât anularea dispoziţiei nr. 7566 din 29 martie 2007 (în privinţa declinării de competenţă), cât şi anularea hotărârii nr. 1905 din 27 aprilie 2007 emisă de unitatea deţinătoare învestită cu soluţionarea notificării.
Faţă de conţinutul actului adiţional la contractul şi statutul societăţii S.B. SA, Tribunalul a reţinut că anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, societatea a fost privatizată integral, iar asupra terenurilor, inclusiv pentru parcela de sub nr. top. T1, deţine certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M nr. B emis la data de 16 noiembrie 1997 Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
În aceste condiţii, cererea de restituire în natură nu poate fi primită, date fiind dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, reclamantul poate primi satisfacţie doar sub forma măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 47 m.p., teren preluat cu ocazia exproprierii prin Decretul nr. 502/1968 emis de Consiliul de Stat, ocazie cu care au fost încasate despăgubiri în valoare de 7472,25 RON, iar imobilul cu nr. top. T a fost dezmembrat în mai multe parcele (ajungându-se astfel şi la nr. top. T1 în suprafaţă de 47 m.p.).
Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul L.T., prin care a criticat sentinţa de fond, invocând motive confuze şi străine de natura cauzei.
În esenţă, s-a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 47 m.p., sens în care să fie obligat Primarul la emiterea dispoziţiei de restituire.
Apelul a fost respins ca nefondat, conform deciziei civile nr. 151 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea.
În considerentele deciziei s-a reţinut că în mod corect Tribunalul a constatat că suprafaţa de 47 m.p. teren a fost înstrăinată în baza unui titlu ce nu a fost atacat şi contestat de către reclamant, către SC S.B. SA.
Ca atare, această suprafaţă nu poate fi restituită în natură, astfel încât în mod corespunzător a apreciat prima instanţă a fondului că petentul este îndreptăţit la măsuri reparatorii prin echivalent.
Decizia a fost atacată cu recurs de către apelantul-reclamant, care a susţinut următoarele pretinse critici de nelegalitate:
- Hotărârea nu lămureşte chestiunea referitoare la problema celei de-a doua împărţiri a terenului reclamantului, la realizarea căreia acesta nu a fost invitat, luând cunoştinţă de ea la 16 mai 2007;
- Reclamantul nu a atacat şi nu a contestat „împărţirea terenului”, aşa cum se impută în conţinutul considerentelor, pentru că de fapt, nu a avut cunoştinţă de aceasta, neştiind cine a dat comandă „inginerilor democraţi” să-i împartă terenul;
- Dacă inginerii, când au făcut împărţirea, la data de 2 februarie 1999, l-ar fi întrebat de situaţia terenului, ar fi fost în măsură să le-o înfăţişeze în mod real, respectiv, faptul că pârâtul ocupă şi foloseşte terenul de 51 m.p. fără forme legale;
- Instanţele nu vor să stabilească, la faţa locului, care este amplasamentul celor 47 m.p. şi a celor 51 m.p., pentru că la data de 2 februarie 1999, când s-a realizat a doua dezmembrare a terenului, reclamantul ar fi putut preciza că „până la 51 m.p. teren, mai sunt 4 m.p. teren la vecinul de la nr. 24 de pe str. D. din Satu-Mare”.
Examinând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte urmează să constate imposibilitatea încadrării lor în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., care să permită controlul de legalitate asupra hotărârii atacate.
Astfel, ignorând structura şi exigenţele recursului, cale extraordinară de atac, ce permite cenzura hotărârii judecătoreşti pe motive de nelegalitate strict reglementate prin normele art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., recurentul aduce în faţa judecăţii aspecte ce exced rigorilor menţionate.
În condiţiile în care instanţa de apel, verificând, în cadrul devoluţiunii permise de dispoz. art. 295 C. proc. civ., situaţia de fapt, stabilind totodată, că a avut loc o corectă aplicare a normelor de drept material cuprinse în Legea nr. 10/2001, recurentul deduce judecăţii în recurs, aspecte străine considerentelor din apel.
Într-o manieră confuză, fără să invoce vreo încălcare a normelor de drept procedural sau material, recurentul face referire la elemente de fapt vizând o împărţire a terenului de care nu a avut cunoştinţă şi pe care, în mod eronat, ar fi realizat-o „inginerii democraţi”, care nu l-au consultat la momentul respectiv.
Or, instanţa de apel, confirmând soluţia de primă instanţă, apreciază de ce, în condiţiile imposibilităţii restituirii în natură, date de cuprinderea imobilului în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, măsurile reparatorii se cuvin a fi stabilite în echivalent.
Fără să combată în drept aceste considerente, recurentul deduce judecăţii în recurs, pe de o parte, elemente de fapt, propunând o anume evaluare a acestora, pe de altă parte, aspecte străine sau nesistematizate de o manieră care să permită identificarea unor motive de recurs.
În consecinţă, văzând dispoz. art. 3021 alin. (1) lit.. c) C. proc. civ., care obligă, sub sancţiunea nulităţii, la indicarea motivelor de nelegalitate pe care se sprijină recursul şi dezvoltarea lor, precum şi faptul că n-au putut fi identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., care să fie luate în examinare din oficiu, se va constata nulitatea căii de atac exercitate în condiţii neprocedurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul L.T. împotriva deciziei nr. 151-A din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3733/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 3749/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
