ICCJ. Decizia nr. 3761/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3761/2010
Dosar nr. 61/101/2004
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 13 aprilie 2007 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi s-a respins contestaţia formulată de reclamanta T.A.M. în contradictoriu cu pârâtele P.D. şi Primăria D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, a reţinut că reclamanta nu a produs dovezi în sensul că de la autorul său, J.A. statul ar fi preluat o moară şi o batoză, o astfel de cerere fiind formulată şi de pârâta P.D.
A mai reţinut prima instanţă, că testamentul întocmit de defunctul J.A. în anul 1985 nu-i conferă reclamantei dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru o moară şi o batoză, aceste bunuri neregăsindu-se în patrimoniul defunctului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta T.A.M., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a făcut dovada că este moştenitoarea autorului comun J.A. fiind beneficiara măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială.
Intimata pârâtă P.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca tardiv formulat şi în subsidiar ca nefondat.
Reclamanta-apelantă la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2009 a formulat cerere de repunere în termenul de apel pe motiv că sentinţa primei instanţe nu i s-a comunicat în termen datorită schimbării nomenclatorului stradal şi primirii unui alt număr factorial.
Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 284 din 2 noiembrie 2009, a respins cererea de repunere în termenul de apel formulată de reclamanta T.A.M. şi în consecinţă a respins apelul ca tardiv formulat.
Pentru a decide astfel, Curtea de apel, a reţinut, că hotărârea judecătorească apelată a fost comunicată reclamantei la data de 18 mai 2009, aşa cum rezultă din dovada existentă la dosar, neexistând nicio neregularitate asupra actului de procedură al comunicării, raportat la dispoziţiile art. 105 alin. (2) şi art. 100 alin. (3) C. proc. civ., actul comunicării fiind realizat în condiţiile art. 90 alin. (1) şi art. 92 alin. (4) şi (6) C. proc. civ., la domiciliul arătat de părţi în cererea de chemare în judecată.
Chiar prin cererea din 5 iunie 2009 (dosar fond), adresată instanţei, prin care se solicită redactarea hotărârii, reclamanta precizează aceeaşi adresă, cu numărul 24.
Termenul de apel, calculat potrivit art. 101 alin. (1) C. proc. civ., expira la data de 3 iunie 2009, iar cererea de apel a fost depusă prin poştă la 22 iunie 2009 cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta T.A.M. criticând-o pentru nelegalitate, arătând că nu şi-a schimbat efectiv domiciliul stabil din Craiova, str. G.V. nr. 24, întrucât nr. vechi s-a divizat în două numere noi astfel că nr. 24 vechi a devenit nr. 14 şi 16 nou, iar în dreptul nr. 14 nou este afişat şi nr. vechi 24, aşa cum la nr. 18 este afişat şi nr. 26.
A mai arătat că nr. 32 vechi a devenit nr. 24 nou, care nu a fost afişat pe gardul de la stradă.
Prin deducţie, agentul poştal Z.D. a stabilit de la sine putere că nr. 24 ar trebui să fie la adresa unui cetăţean de etnie rromă care locuieşte întrunul din aceste două imobile.
În aceste condiţii recurenta a solicitat admiterea recursului, repunerea în termenul de apel, admiterea apelului şi pe fond admiterea acţiunii.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, schimbarea numărului factorial este un fapt vechi, anterior declanşării procedurii judiciare din faţa tribunalului şi nu a intervenit intempestiv în cursul procesului.
Acest fapt a fost cunoscut de reclamantă şi de mandatarul acesteia şi ca atare nimic nu-i împiedică să comunice instanţei această împrejurare.
Din adresa din 15 octombrie 2009 emisă de Primăria municipiului Craiova rezultă că str. G.V. nr. 24 figurează în nomenclatorul străzilor municipiului Craiova la adresa str. G.V. nr. 14 în urma recensământului locuinţelor şi persoanelor din martie 2002.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta T.A.M. împotriva deciziei nr. 284 din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3759/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4120/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
