ICCJ. Decizia nr. 4120/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4120/2010
Dosar nr. 3105/107/2007
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 831/2008 pronunţată de Tribunalul Alba s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E.E. SA.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul M.Z.V.I. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Alba Iulia, SC E. E. SA Alba Iulia şi SC R. SA Alba Iulia şi în consecinţă:
S-a anulat parţial dispoziţia emisă la data de 17 august 2007 de Primarul Municipiului Alba Iulia şi a dispus obligarea pârâtelor SC E. E. SA Alba şi SC R. SA Alba la emiterea unor dispoziţii de restituire în natură a suprafeţelor din C.F. Alba Iulia.
SC E. E. SA pentru 372 mp şi SC R. SA pentru 376 mp.
Au fost obligaţi pârâţii SC E. E. SA şi SC R. SA să plătească reclamantei suma de 4.256,29 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Prin dispoziţia emisă la 17 august 2007 de Primarul Municipiului Alba Iulia a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului înscris în C.F., întrucât aparţine domeniului public de interes local şi s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru acest teren, în cote părţi, în favoarea lui M.A. în cota de 1/4 părţi şi M.Z.V.I. în cota de 3/4 părţi.
Legea nr. 10/2001 defineşte la art. 3 lit. i) ca fiind imobile preluate în mod abuziv „cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţii ale organelor locale, ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Aplicabilitatea art. 29 din Legea nr. 10/2001 este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: preluarea proprietăţii cu titlu valabil şi faptul existenţei în patrimoniul unei societăţi privatizate cu respectarea condiţiilor legale. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului fără un titlu valabil şi s-a dispus restituirea în natură, în parte, conform art. 21 din Lege.
Instanţa de fond a respins capătul de cerere privind restituirea suprafeţei de 122 mp reprezentând aleea betonată, deoarece în mod legal s-a făcut aplicabilitatea art. 10 alin. (2) din legea cadru, terenul fiind afectat de servituţi legale şi alte amenajări de utilitate publică ale oraşului.
Apelul declarat de către reclamantul M.Z., cât şi de pârâţii SC E.E. SA şi SC R. SA împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 18/ A din 7 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o anulează şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat apelurile fondate pentru motivele de ordine publică, respectiv nulitatea hotărârii atacate.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de faţă, a constatat că dezbaterile au avut loc la data de 21 mai 2008 şi instanţa a amânat pronunţarea la data de 28 mai 2008 când a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 831/2008.
Această încheiere de amânare a pronunţării din data de 21 mai 2008, când s-a dezbătut acţiunea reclamantului, nu a fost întocmită, semnată şi lipseşte de la dosarul instanţei de fond.
Încheierea de şedinţă reprezintă actul procedural în care se consemnează conţinutul dezbaterilor din cadrul unei şedinţe de judecată, constituind o sinteză fidelă a activităţii desfăşurate în instanţă de toţi participanţii procesuali.
Neîntocmirea încheierii de dezbateri constituie o nulitate absolută care rezultă din încălcarea dispoziţiilor art. 147 C. proc. civ. şi face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Această nulitate nu poate fi acoperită în nici un mod, astfel că întocmirea ulterioară a încheierii de amânare a pronunţării şi depunerea ei în dosarul de apel de către reclamant nu înlătură sancţiunea nulităţii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul M.Z.V.I., ale cărui critici au vizat următoarele aspecte:
- în mod greşit instanţa de apel a constatat nulitatea absolută a sentinţei pronunţate de Tribunalul Alba Iulia, atâta vreme cât s-a făcut dovada că încheierea de amânare a pronunţării a fost întocmită la data dezbaterii şi nu ulterior (cum în mod eronat a reţinut instanţa de apel) şi a fost cuprinsă în sentinţa pronunţată în cauză, respectându-se dispoziţiile prevăzute de art. 197 C. proc. civ., care prevăd obligativitatea întocmirii încheierii de şedinţă.
Reclamantul mai arată că soluţia instanţei de apel cuprinde dispoziţii contradictorii având în vedere că prin dispozitivul acesteia se dispune admiterea tuturor apelurilor formulate în cauză. Dat fiind faptul că instanţa de apel ar fi trebuit să admită fie apelul reclamantului, fie al SC R. SA şi SC E. E.E. SA ,nicidecum ambele.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7şi 9 C. proc. civ.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, în sensul următoarelor considerente:
Din oficiu a fost pus în discuţie de către instanţa de apel nulitatea sentinţei civile nr. 831/2008, pronunţată de Tribunalul Alba Iulia, nulitate de ordine publică care subzistă, neputând fi complinită în nici un fel de către instanţele de rang superior.
Din acest punct de vedere, Curtea constată recursul ca nefondat.
Din cuprinsul dosarului rezultă că dezbaterile la instanţa de fond au avut loc la data de 21 mai 2008 şi instanţa a amânat pronunţarea la data de 28 mai 2008 când s-a dat şi sentinţa apelată.
Această încheiere de amânare a pronunţării din data de 21 mai 2008 nu a fost întocmită, semnată, lipsind de la dosarul de fond.
Din acest punct de vedere s-a reţinut că în această situaţie s-au încălcat dispoziţiile art. 147 C. proc. civ. care prevăd că dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă ce vor fi semnate de judecător şi grefier.
Acest text impune în mod expres obligaţia întocmirii unei încheieri de şedinţă pentru fiecare fază de judecată, astfel încât exercitarea nulităţii operează cu atât mai mult cu cât în ipoteza în care instanţa a omis să întocmească încheierea, astfel de situaţie fiind de natură a vătăma interesele părţilor.
Cu privire la celălalt motiv de recurs, prin care reclamantul arată că în dispozitivul deciziei atacate, se dispune admiterea tuturor apelurilor formulate în cauză.
Înalta Curte constată că acest aspect este nefondat prin faptul că în dispozitivul deciziei atacate se reţine faptul că, instanţa de apel a admis apelurile declarate de către reclamantul M.Z.V.I. şi pârâtele (care sunt enumerate) SC E. E. SA filiala Alba Iulia şi SC R. SA, nu cum susţine reclamantul că nu s-ar fi menţionat numele părţilor.
Ca atare, criticile de nelegalitate formulate fiind neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.Z.V.I., împotriva Deciziei nr. 18/ A din 7 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3761/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4124/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
