ICCJ. Decizia nr. 3832/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3832/2010
Dosar nr. 423/104/2008
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1496 din 1 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 423/104/2008, Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Oraşului Balş şi Oraşul Balş - prin Primar; a desfiinţat Dispoziţia nr. 6843 din 19 decembrie 2007 emisă de Primarul localităţii Balş în soluţionarea notificării nr. 10/N/2001 şi a dispus restituirea în natură a terenului intravilan în suprafaţă de 1,50 ha situat pe raza localităţii Balş, judeţul Olt, str. F., teren ocupat de târgul oraşului Balş cu vecinătăţile individualizate în raportul de expertiză, respectiv: N - str. F. (fostă str. A.) şi O.G.A. (actual S.G.A. Olt - sediu formaţie Balş ); S - proprietăţi private şi SC H.I. SRL; E - proprietăţi private şi V - parcare târg, str. F.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că este întemeiată cererea formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 2 lit. "i" din această lege cu caracter reparatoriu, întrucât a fost dovedită atât calitatea de persoană îndreptăţită, calitatea de imobil preluată abuziv de către stat, posibilitatea restituirii în natură, precum şi calitatea de moştenitor al persoanelor ce au fost deposedate abuziv.
S-a reţinut, că terenul a aparţinut autorilor reclamantului P.A. şi P.L. care au fost deposedaţi abuziv la data de 15 februarie 1951 de suprafaţa de teren de 1,50 ha, nefiind justificate apărările pârâtului potrivit cărora terenul respectiv a fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, precum şi faptul că terenul a fost donat în baza Decretului nr. 308/1953.
S-a constatat şi faptul că terenul solicitat poate fi restituit în natură, întrucât nu este destinat unor activităţi de interes public, iar construcţiile ridicate pe el sunt provizorii şi pot fi mutate pe un alt amplasament.
Prin Decizia civilă nr. 149 din 22 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Oraşul Balş, prin Primar. A schimbat în totalitate Sentinţa civilă nr. 1496 din 1 octombrie 2008 a Tribunalului Olt, secţia civilă, în sensul că a respins în totalitate cererea formulată de către reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în mod greşit, Tribunalul Olt, secţia civilă, a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus restituirea suprafeţei de 1,50 ha teren intravilan situat pe raza oraşului Balş, întrucât din înscrisurile depuse la dosar a rezultat faptul că acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren deţinută de autorii săi şi preluată de către stat, pe baza legilor fondului funciar, inclusiv pentru terenul aflat în litigiu, teren acordat pe un alt amplasament.
S-a reţinut astfel că, pe calea Legii nr. 10/2001, intimatului-reclamant nu i se mai poate restitui, în natură sau prin echivalent, terenul în litigiu, întrucât s-ar ajunge la o îmbogăţire fără justă cauză din obţinerea unei duble reparaţii pentru acelaşi bun preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Împotriva hotărârii respective, la data de 2 iulie 2009, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.G., criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de pârât şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a hotărârii primei instanţe prin care s-a dispus restituirea suprafeţei de 1,50 ha teren pe raza oraşului Balş.
Prin motivele de recurs, depuse pe aceeaşi dată, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că, pentru aceeaşi suprafaţă, i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar, întrucât cererea sa de restituire a aceleiaşi suprafeţe în baza Legii nr. 18/1991 a fost respinsă definitiv şi irevocabil prin Decizia civilă nr. 1511 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Olt şi unde s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că terenul solicitat nu face obiectul legilor fondului funciar ci al Legii nr. 10/2001.
S-a mai arătat, că prin legile fondului funciar i s-a reconstituit dreptul de proprietate după autorul P.A., ori terenul în litigiu, solicitat în baza Legii nr. 10/2001, a aparţinut unui alt autor, respectiv mamei sale P.L., teren dobândit de aceasta de la donatorul V.D.I. (tatăl acesteia şi respectiv bunicul reclamantului), situaţie dovedită cu actul de donaţie depus în primă instanţă, iar, pe de altă parte, de pe urma tatălui său P.A. i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafaţa de teren extravilan de 6,5 ha, teren situat pe raza comunei Bobiceşti, judeţul Olt, conform titlului de proprietate din 40 din 5 decembrie 2003, teren stăpânit în indiviziune cu alţi moştenitori ai tatălui său.
Analizând recursul declarat de către reclamant care poate fi încadrat în funcţie de motivele invocate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl priveşte ca fiind întemeiat şi-l va admite, avându-se în vedere considerentele ce vor urma:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilul preluat în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1990 asupra rechiziţiilor şi nerestituite, se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Pornind de la principiul fundamental instituit de legea specială cu caracter reparatoriu, Legea nr. 10/2001, potrivit căruia bunurile preluate de către stat sau de orice altă persoană juridică în perioada de referinţă prevăzută de lege se restituie, în natură, persoanelor îndreptăţite, se constată faptul că, în cauză, prima instanţă a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii, dispunând restituirea în natură către reclamant a terenului intravilan în suprafaţă de 1,50 ha teren situat pe raza localităţii Balş, judeţul Olt.
Hotărârea primei instanţe a fost însă schimbată nejustificat de către instanţa de apel, pe baza considerentelor greşite potrivit cărora terenul solicitat i-a fost reconstituit reclamantului pe baza legilor fondului funciar.
Cele reţinute de instanţa de apel sunt greşite, întrucât terenul aflat în litigiu a fost într-adevăr solicitat în baza legilor fondului funciar, în urma apariţiei Legii nr. 247/2005, însă, prin Decizia civilă nr. 1511 din 11 octombrie 2007, Tribunalul Olt i-a respins petentului P.G. cererea respectivă, pe considerentul că terenul solicitat nu face obiectul legilor fondului funciar, ci al Legii nr. 10/2001, hotărâre judecătorească care nu a fost avută în vedere de către Curtea de Apel Craiova la pronunţarea deciziei atacate.
Acest teren a fost dobândit prin donaţie de către autoarea sa, P.L., de la donatorul V.D.I., lucru dovedit cu actul de donaţie depus în primă instanţă, precum şi faptul că, în temeiul legilor fondului funciar, i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafaţa de teren extravilan de 6,5 ha situată pe raza comunei Bobiceşti, judeţul Olt, conform titlului de proprietate din 5 decembrie 2003, suprafaţă de teren care a provenit de la autorul său P.A. şi nu de la autoarea P.L.
Prin urmare, în cauză nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, aşa cum a reţinut instanţa de apel.
În raport de aceste prevederi şi de dispoziţiile art. 2 lit. "i" din Legea nr. 10/2001, în mod corect prima instanţă a reţinut calitatea de persoană îndreptăţită la restituire a reclamantului, calitatea de moştenitor al autoarei sale P.L., precum şi faptul că terenul în suprafaţă de 1,50 ha a fost preluat în mod abuziv de către stat.
În ceea ce priveşte apărările formulate de către intimaţii-pârâţi, se constată că sunt nefondate, întrucât terenul aflat în litigiu poate fi restituit în natură, în condiţiile în care nu este destinat unor activităţi de interes public, iar construcţiile situate pe el, în număr de trei, fac parte din categoria construcţiilor uşor demontabile, conform art. dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În consecinţă, faţă de cele arătate, se constată că este întemeiat motivul de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant, va modifica decizia recurată în sensul respingerii apelului declarat de pârât şi a menţinerii hotărârii Tribunalului Olt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva Deciziei nr. 149 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică decizia mai sus menţionată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul Oraşul Balş, prin Primar, împotriva Sentinţei civile nr. 1946 din 1 octombrie 2008 a Tribunalului Olt, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3408/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3834/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
