ICCJ. Decizia nr. 5820/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N IA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5820/2010
Dosar nr. 2466/120/2007
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Prin Decizia civilă nr. 162 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Tineret Dâmboviţa împotriva Sentinţei civile nr. 1310 din 10 iunie 2009, pentru următoarele motive:
Prin cererea înregistrată la data de 1 martie 2007, sub nr. 2466/120/2007, reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Tineret Dâmboviţa a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturi, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Regia Naţională a Pădurilor, Direcţia Silvică Târgovişte şi Ocolul Silvic Pucioasa, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 900.000 RON reprezentând prejudiciu cauzat Taberei „Stejarul” Mărgineanca prin distrugerea vilelor B şi D, ca urmare a alunecărilor de teren din anul 2005 şi închiderea vilei A pentru a nu pune în pericol viaţa copiilor.
Pârâta Direcţia Silvică Târgovişte a invocat în cauză excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ocolului Silvic Pucioasa, excepţie ce a fost admisă, avându-se în vedere că, potrivit art. 6 alin. (10) lit. a) din H.G. nr.. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, ocoalele silvice sunt subunităţi din structura organizatorică a unităţilor din cadrul Romsilva, care nu au organe proprii de conducere, astfel că nu pot sta în judecată ca pârâte, aşa cum cer dispoziţiile art. 41 alin. (2) Cod procedură civilă.
Tribunalul Dâmboviţa, prin Sentinţa civilă nr. 1310 din 10 iunie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ocolului Silvic Pucioasa şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Tineret Dâmboviţa în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Silvică Târgovişte, Ocolul Silvic Pucioasa, Regia Naţională a Pădurilor Bucureşti şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti
Prima instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 476.556 RON rezultată din expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, reprezentând prejudiciu cauzat prin distrugerea vilelor B şi C ale Taberei „Stejarul” Mărgineanca şi beneficiu nerealizat ca urmare a nefolosirii vilei A. S-a invocat ca temei de drept al acţiunii dispoziţiile art. 1000 alin. (1) C. civ. privind răspunderea pentru prejudiciul cauzat de lucrurile ce sunt sub paza noastră cu motivarea că, începând cu data de 20 mai 2004, s-au produs alunecări de teren pe versantul N-E din vecinătatea Taberei „Stejarul”, unitate care face parte din reţeaua Direcţiei Judeţene pentru Tineret Dâmboviţa.
Pentru declanşarea răspunderii prevăzute de art. 1000 alin. (1) C. civ., victima trebuia să facă dovada prejudiciului, precum şi a raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului şi prejudiciu.
Totodată, trebuia să se facă dovada că pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva era paznicul juridic al lucrului care a produs prejudiciul, or în cauză pârâta, potrivit alin.(1) din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare este doar un gestionar al fondului forestier proprietate publică a statului, nefiind şi proprietar al terenului care, prin alunecare, a produs pagubele reclamate.
Cu privire la fapta lucrului cauzatoare de prejudiciu, prin notele de constatare depuse la dosarul cauzei nu s-a stabilit cu certitudine cauza alunecărilor de teren care au creat prejudiciul, iar în procesul-verbal întocmit la data de 6 aprilie 2005 de către Direcţia Silvică Târgovişte şi Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Dâmboviţa s-a menţionat că fenomenul de curgere noroioasă, rezultat al ruperilor, prăbuşirilor, alunecărilor de teren, a produs pagubele arătate de reclamantă, dar unitatea care gestionează obiectivul nu se face vinovată de acestea şi, mai mult, s-a constatat că nu s-au executat lucrări silvice sau de altă natură care să declanşeze acest fenomen.
Totodată, proiectanţii din cadrul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice şi I.N.L. au constatat că fenomenul de curgere noroioasă a fost generat şi menţinut ca urmare a : existenţei unui substrat litologic alcătuit din nisipuri moderat cimentate aşezat pe un strat de argilă; pantei mari a versantului (peste 40 %); unor perioade de timp bogate în precipitaţii; existenţei unei reţele de galerii de mină abandonată, situată la adâncimi diferite, care probabil au început să se prăbuşească.
S-a mai precizat în nota efectuată în luna iulie 2004 că fenomenul a devenit activ cu circa 8 ani în urmă, când s-au produs ruperi şi prăbuşiri de versant urmate de alunecare cu arborii existenţi pe teren. După recuperarea unei părţi a masei lemnoase căzută s-a procedat la reîmpădurirea cu salcâm a terenurilor mai stabile.
Ca atare, menţiunea din nota de constatare încheiată la 31 mai 2004 în sensul că o cauză importantă a alunecărilor o constituie defrişările anterior efectuate în zonă nu are suport probator, aceste afirmaţii fiind făcute de persoane care nu sunt de specialitate şi care, de-altfel, nu au indicat când anume şi cine a efectuat defrişările şi pe ce suprafaţă de teren.
Reclamanta a mai depus la dosarul cauzei şi notele de constatare din 26 mai 2004 şi 14 decembrie 2005 în care nu s-a stabilit persoana vinovată sau lucrul care a produs prejudiciul ci doar s-a constatat existenţa acestuia, care, de altfel, nu a fost contestat.
Astfel, cât timp nu s-a dovedit şi nu s-a stabilit în concret ce anume a provocat alunecările de teren care au produs prejudiciul, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1000 alin. (1) C. civ.
Nu s-a stabilit dacă alunecările de teren aveau caracter previzibil şi dacă pârâta Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva era cea care trebuia să le anticipeze pentru a putea fi în prezenţa unei fapte a lucrului şi nu a unei cauze exoneratoare de răspundere, cum ar fi forţa majoră.
O altă cauză de exonerare ar fi şi fapta victimei, care nu a făcut dovada că la momentul edificării construcţiilor avea toate avizele necesare, inclusiv cele referitoare la studiul de fezabilitate asupra terenului, dar şi la situaţia juridică a terenului pe care s-a edificat tabăra, respectiv persoana sau instituţia proprietară a terenului, dacă există un contract de închiriere, pentru ce suprafaţă de teren sau dacă sunt doar simpli toleraţi.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, criticând-o pe motive de netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1000 alin. (1) C. civ., întrucât pârâţii au cunoscut încă din anul 2004 starea generatoare de prejudiciu.
Existenţa vinei în comiterea faptei ilicite rezidă în aceea că în cadrul acestor instituţii s-a hotărât să nu se ia toate măsurile necesare pentru împiedicarea producerii prejudiciului şi pentru amplificarea fenomenului generator.
Alunecările de teren s-au produs începând cu data de 20 mai 2004 pe versantul Nord-Est din vecinătatea taberei, iar la sesizarea reclamantei, Comisia judeţeană de apărare împotriva dezastrelor s-a deplasat la faţa locului în data de 24 mai 2004, respectiv 26 mai 2004, când s-au întocmit note de constatare prin care au fost stabilite cauzele alunecărilor de teren cât şi măsuri concrete ce urmau a fi luate pentru a nu fi afectate toate clădirile ce aparţineau reclamantei.
În conformitate cu cele consemnate în notele de constatare, Direcţia Silvică Târgovişte a solicitat Regiei Naţionale a Pădurilor prin Adresa nr. 10582 din 5 august 2004 susţinerea financiară a lucrărilor propuse prin studiul de prefezabilitate întocmit de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice la data de 6 iulie 2004 înregistrat sub nr. 5006, aşa cum rezultă şi din Adresa nr. 1964 din 24 februarie 2005 Direcţia Silvică Târgovişte - administratorul suprafeţei, executa lucrări de consolidare a terenului în baza unor programe investiţionale cu finanţare de la bugetul de stat, programe anuare ce sunt stabilite şi aprobate de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Este adevărat că Direcţia Silvică Târgovişte, în anul financiar 2005 prin Adresa nr. 1982 din 24 februarie 2005, solicită susţinere financiară pentru efectuarea lucrărilor, includerea în lista investiţiilor finanţate de la bugetul de stat a sumei de 9 miliarde lei.
Deşi Ministerul Agriculturii recunoaşte la interogatoriu că în buget s-a aprobat suma de 215.000 RON în anul 2005 cu destinaţia stabilită, nu s-a făcut nicio lucrare.
În ceea ce priveşte întinderea pagubei, la dosar există suficiente probe din care rezultă existenţa prejudiciului, a faptei ilicite ce este dovedită de notele de constatare, iminenţa pericolului fiind cunoscută de către ministerul de resort.
Apelanta a mai susţinut că acţiunea este admisibilă întrucât pârâtele şi-au însuşit greşeala constând în extragerea de masă lemnoasă de pe versant, care a generat alunecările de teren şi nu au întreprins măsurile dispuse în notele de constatare întocmite de instituţiile abilitate în acest sens, ceea ce a dus la distrugerea celor două clădiri, vilele B şi D, iar cea de a treia clădire, vila A, a fost închisă pentru că prezenta pericol de prăbuşire.
Nu s-a ţinut cont de obligaţiile legale ale fiecărui pârât, că ordinele date au încălcat legea şi că măsurile indicate prin notele scrise nu au fost luate cu bună ştiinţă.
Cât priveşte argumentul că reclamanta nu a făcut dovada edificării construcţiilor cu avizele necesare, apelanta a susţinut că acesta nu este real, întrucât instanţa îl putea pune în vedere să depună la dosarul cauzei actele doveditoare edificării construcţiilor în condiţiile legii.
Intimatele-pârâte Direcţia Silvică Târgovişte şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale au formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamantă, prin care au solicitat respingerea acestuia, cu motivarea că în cauză nu s-a făcut dovada de către reclamantă a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 1000 alin. (1) pentru angajarea răspunderii acestora.
Asupra apelului, instanţa a reţinut următoarele:
Răspunderea pentru lucruri, reglementată de art. 1000 alin. (1) C. civ., ce reprezintă temeiul acţiunii, este o răspundere delictuală - ca formă a răspunderii civile, ce este guvernată de principiul legalităţii.
Răspunderea delictuală este urmarea prejudiciului creat printr-o faptă ilicită care constituie, în afara unei legături juridice preexistente între victimă şi autor, nesocotirea obligaţiei generale de a nu păgubi pe altul.
De regulă, fapta ilicită generatoare de prejudiciu conduce la obligarea reparării lui numai în cazul când este culpabilă, în sensul săvârşirii ei cu intenţia de a păgubi sau din cauza lipsei unei atitudini diligente a făptuitorului.
Pe lângă condiţiile generale ale răspunderii delictuale intervin şi condiţii speciale pentru angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauze de lucruri, respectiv prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre lucruri şi prejudiciu, iar lucrul să se afle în paza juridică a unei persoane.
În cauză, ceea ce a determinat pretinsul prejudiciu reclamantei sunt alunecările de teren din anul 2005 pe versantul Nord-Est din vecinătatea Taberei „Stejarul”, care face parte din reţeaua Direcţiei Judeţene pentru Tineret Dâmboviţa, iar acestea sunt împrejurări externe, neimputabile persoanelor juridice chemate să răspundă şi care constituie cauze care exclud existenţa raportului de cauzalitate.
Susţinerea reclamantei-apelante că fenomenul s-a produs datorită „defrişărilor masive” efectuate de pârâta Direcţia Silvică Târgovişte nu se confirmă întrucât expertiza tehnică de specialitate silvicultură efectuată în cauză reţine faptul că tăierile de masă lemnoasă s-au făcut în conformitate cu prevederile amenajamentului silvic, că nu s-au făcut tăieri abuzive şi, mai mult, expertul se referă la existenţa a două galerii de mină, amplasate la 150 metri de tabără.
Cu Adresa nr. 8095 din 21 iunie 2004, Direcţia Silvică Târgovişte a solicitat Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice Bucureşti elaborarea unui studiu care să stabilească soluţia tehnică pentru stoparea fenomenului, studiu ce a fost întocmit de proiectanţi în baza constatărilor din teren şi s-a materializat prin „nota privind curgerea noroioasă de la Tabăra Stejarul - Mărgineanca".
În acest studiu s-au stabilit cauzele care au concurat la producerea fenomenului de curgere noroioasă, respectiv existenţa unui strat de argilă, panta mare a versantului, precipitaţii abundente, existenţa sub terenul afectat de curgerea noroioasă a unei reţele de galerii de mină abandonate. S-a apreciat că fenomenul de curgere noroioasă este un fenomen dependent de o serie de factori naturali, pe care omul nu-i poate modifica, favorizat probabil şi de exploatarea zăcământului de cărbune din subteran, concluzionându-se că pagubele produse sunt rezultatul calamităţilor naturale.
Mai mult, prin procesul verbal de constatare şi stabilire a volumului pierderilor înregistrate în urma acţiunii unor factori dăunători nr. 3538 din 6 aprilie 2005, încheiat între Direcţia Silvică Târgovişte şi Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă Dâmboviţa, se constată că fenomenul de curgere noroioasă este datorat ruperilor, prăbuşirilor şi alunecărilor de teren, iar în urma analizei efectuate de comisie s-a apreciat că „nu s-au executat lucrări silvice sau de altă natură care să declanşeze acest fenomen".
Dat fiind că alunecarea de teren a antrenat şi masa lemnoasă existentă, Ocolul Silvic a procedat la recuperarea parţială a masei lemnoase din suprafaţa afectată, iar ulterior s-au efectuat împăduriri cu salcâmi, aspect ce rezultă din Adresa nr. 5286 din 15 iunie 2004 a Ocolului Silvic Pucioasa.
Reţinând că din probele dosarului nu rezultă o culpă a pârâtelor a declanşarea fenomenului de curgere noroioasă, că au existat factori concurenţi, externi care au determinat acest fenomen şi că pârâta Direcţia Silvică Târgovişte a făcut toate demersurile pentru remedierea situaţiei, Curtea de apel a apreciat că în mod corect acţiunea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru următoarele motive:
A. Nu s-au respectat dispoziţiile art. 260 C. proc. civ., neanalizându-se toate motivele de apel. Nu s-au analizat obligaţiile pârâtelor, care decurg din lege.
Direcţia Silvică Târgovişte - Regia Naţională a Pădurilor Romsilva şi Ministerul Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, în calitate de păzitor material, respectiv juridic, au cunoscut încă din anul 2004 factorul generator de prejudiciu.
Alunecările de teren s-au produs în luna mai 2004, iar la sesizarea sa Comisia judeţeană de apărare împotriva dezastrelor s-a deplasat la faţa locului în datele de 24 şi 26 mai, prilej cu care s-a întocmit nota de constatare prin care s-au stabilit măsurile concrete ce urmau a fi luate pentru a nu fi afectate clădirile.
În baza notei de constatare, Direcţia Silvică Târgovişte a solicitat Regiei Naţionale a Pădurilor, prin Adresa nr. 10582 din 5 august 2004, susţinerea financiară a lucrărilor propuse prin studiul de prefezabilitate nr. 5006 din 6 iulie 2004 întocmit de Institutul de Cercetare şi Amenajări Silvice, suma estimată fiind solicitată a fi inclusă ca investiţie bugetară pe anul 2005, cu aprobarea ministerului pârât, ca reprezentant al Statului, proprietar al terenurilor forestiere.
La interogatoriul luat, ministerul recunoaşte că în buget s-au aprobat 214.000 RON pentru anul 2005 cu destinaţia efectuării lucrărilor stabilite. Cu toate acestea, suma nu a fost alocată efectiv pentru lucrarea respectivă, întrucât nu s-a efectuat nicio lucrare.
Prin urmare, deşi a fost alocată această sumă pentru începerea lucrărilor în vederea stopării procesului de alunecare a terenului, aceste lucrări nu s-au efectuat.
B. Sunt întrunite condiţiile răspunderii pârâtelor, întrucât acestea:
- au paza efectivă şi juridică a bunului;
- aveau obligaţia legală de a lua toate măsurile pentru împiedicarea producerii prejudiciului;
- prejudiciul era previzibil încă din vara anului 2004, aspect consemnat în nota privind curgerea noroioasă de la Tabăra „Stejaru” întocmită de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice din subordinea ministerului pârât;
- prejudiciul s-a produs la finele anului 2005 şi a fost determinat de faptul că lucrările propuse în 2004 şi finalizate în 2005 nu au fost executate;
- pârâtele nu au justificat în faţa instanţelor starea de pasivitate, iar plasarea responsabilităţii cu trimitere la minele subterane nu este posibilă, întrucât galeriile subterane generează prăbuşiri de teren şi nu alunecări.
În cauză au formulat întâmpinări Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva şi Direcţia Silvică Dâmboviţa, prin care au susţinut lipsa culpei în declanşarea fenomenului, existenţa factorilor concurenţi care au determinat fenomenul şi că s-au făcut demersuri pentru remedierea situaţiei. S-a reiterat apărarea privind culpa proprie a reclamantei în legătură cu producerea prejudiciului, prin: amplasarea taberei în clădirile (înconjurate de versanţi) ale unei foste organizări de şantier pentru exploatarea minieră din zona Mărgineanca; vechimea clădirilor construite cu circa 60 de ani în urmă; nerealizarea unor lucrări de consolidare a structurii de rezistenţă a clădirilor sau acoperişului; afectarea zonei de alunecări de teren în perioada 2004-2005 şi chiar anterior anului 1989. Prin Adresa nr. 1964 din 24 februarie 2005, Direcţia Silvică Târgovişte a informat recurenta despre întocmirea studiului de prefezabilitate de către I.GA.S. Bucureşti, solicitându-i-se colaborarea în sensul efectuării demersurilor pentru identificarea şi accesarea fondurilor destinate executării lucrărilor prevăzute de acest proiect, însă aceasta nu s-a implicat în rezolvarea situaţiei.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, ce se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, în considerarea celor ce succed:
Instanţa de apel a reţinut, în concluzie, că din probele dosarului nu rezultă o culpă a pârâtelor în declanşarea fenomenului de curgere noroioasă, că au existat factori concurenţi externi care au determinat acest fenomen şi că pârâta Direcţia Silvică Târgovişte a făcut toate demersurile pentru remedierea situaţiei, că tăierile de masă lemnoasă s-au făcut în conformitate cu prevederile amenajamentului silvic, nu s-au făcut tăieri abuzive, nu s-au executat lucrări silvice sau de altă natură care să declanşeze acest fenomen, s-a recuperat parţial masa lemnoasă din suprafaţa afectată, iar ulterior s-au efectuat împăduriri cu salcâmi, făcându-se referire totodată şi la faptul că în zonă există două galerii de mină la 150 metri de tabără.
Faţă de motivele de apel, astfel cum au fost formulate şi reluate şi în cererea de recurs, se constată că instanţa de apel nu s-a pronunţat în integralitate asupra acestora, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, atrăgând aplicarea şi a art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Ceea ce s-a imputat, în esenţă, prin criticile neanalizate a vizat o nerespectare a obligaţiilor legale ale pârâţilor, obligaţii cuprinse inclusiv în note de constatare ulterioare declanşării alunecărilor de teren începând cu luna mai 2004, arătându-se că actele întocmite ar fi cuprins şi măsuri concrete ce urmau a fi luate pentru a nu fi afectate clădirile-critici detaliate în cererea de apel.
În ceea ce priveşte culpa proprie a reclamantei, susţinută prin întâmpinările formulate în cauză, reţinută prin sentinţa primei instanţe şi neanalizată de instanţa de apel, urmează a se avea în vedere în egală măsură dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
În aceste condiţii, cu aplicarea dispoziţiilor procedurale sus-menţionate, se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de apel, care va avea în vedere şi celelalte apărări formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Judeţeană pentru Tineret Dâmboviţa împotriva Deciziei civile nr. 162 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5818/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5822/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
