ICCJ. Decizia nr. 3838/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3838/2010
Dosar nr. 22043/3/2009
Şedinţa publică din 18 iunie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 943 din 06 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul M.P.N.G. împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria Municipiului Bucureşti şi s-a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice să achite reclamantului valoarea reactualizată a sumei de 18.059.968 RON, reprezentând preţ reactualizat al imobilului în litigiu; totodată, s-a respins capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin încheierea din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecăţii, formulată de apelantul-reclamant în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva încheierii din 26 noiembrie 2009 a curţii de apel a declarat recurs reclamantul.
Învestită cu judecarea acestui recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a invocat, din oficiu, în şedinţa publică din 18 iunie 2010, excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport de dispoziţiile art. 2441 C. proc. civ.
Excepţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Deşi în alin. (1) al textului legal evocat nu se menţionează în mod expres că poate fi atacată separat cu recurs numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea, o asemenea concluzie se impune în raport de alin. (2), care precizează perioada în care se poate exercita recursul, respectiv cât timp durează suspendarea.
De asemenea, în alin. (2) al art. 2441 se precizează şi încheierile împotriva cărora se poate exercita recurs în mod separat, respectiv încheierea prin care s-a dispus suspendarea şi încheierea prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului, astfel că din interpretarea per a contrario a acestui alineat rezultă că încheierile prin care s-a respins cererea de suspendare nu pot fi atacate cu recurs în mod separat
În speţă, prin încheierea recurată s-a respins cererea de suspendare a judecării procesului, formulată de reclamant în faza procesuală a apelului, astfel că împotriva unei asemenea încheieri nu se poate exercita recurs în mod separat, un asemenea recurs fiind inadmisibil.
Soluţia este în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 299 alin. (1) cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., din care rezultă că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Or, încheierea ce face obiectul recursului dedus judecăţii este o încheiere premergătoare prin care nu s-a întrerupt cursul judecăţii, devreme ce prin ea s-a respins cererea de suspendare, astfel că, în conformitate cu dispoziţiile legale sus-menţionate, ea poate fi atacată cu recurs doar odată cu fondul, nu şi separat.
Reţinând, aşadar, că împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare a judecăţii, legea procesuală nu deschide calea separată a recursului, iar recursul exercitat în cauză are ca obiect o asemenea încheiere, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.P.N.G. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă în Dosarul nr. 22043/3/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3837/2010. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3839/2010. Civil. Evacuare. Revizuire - Recurs → |
|---|
