ICCJ. Decizia nr. 5830/2010. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5830/2010
Dosar nr. 1062/33/2009
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2010
Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Sălaj a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului D.I.T., formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Finanţelor Publice, privind obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de patru milioane Euro.
S-a reţinut că reclamantului nu i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât, acţiunea sa, înregistrată iniţial la Judecătoria Satu Mare, a fost trimisă judecătorului delegat la Penitenciarul Satu Mare. Cererea a fost calificată ca fiind una întemeiată pe dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, motiv pentru care s-a dispus trimiterea ei spre soluţionare secţiei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Satu Mare, care s-a şi pronunţat asupra ei prin Sentinţa civilă nr. 484 din 19 noiembrie 2008, reclamantul nefăcând dovada vreunui prejudiciu moral rezultând dintr-o faptă ilicită, condiţie inerentă răspunderii civile delictuale.
Prin Decizia civilă nr. 8/A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantului.
Fiind vorba de o acţiune în răspundere civilă delictuală, fundamentată pe dispoziţiile art. 998 C. civ. şi art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta nu este scutită de taxă judiciară de timbru, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 146/1997. Prin încheierea din 2 decembrie 2009, comunicată reclamantului, acestuia i s-a pus în vedere obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă apelului, în cuantum de 72.975 RON şi a timbrului judiciar de 5 RON, sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, respectiv posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar.
Prezent personal în faţa instanţei de judecată la termenul din 20 ianuarie 2010, aşa cum rezultă din practicaua deciziei, reclamantul a arătat că nu înţelege să solicite acordarea ajutorului public judiciar, deşi curtea i-a explicat consecinţele neplăţii taxei de timbru.
În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs la data de 18 martie 2010, reclamantul D.l.T., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Cu prioritate, a solicitat ca judecata cauzei în faţa instanţei supreme să se facă în lipsa sa, deoarece nu mai doreşte să participe, fiind grav bolnav, deplasarea la instanţă putându-i pune viaţa în pericol. A solicitat totodată ca citaţia să-i fie trimisă în plic, prin poştă, deoarece există pericolul ca, fiind arestat, să fie luată sau semnată de alte persoane în locul său.
A solicitat judecarea cauzei în baza Legii nr. 146/1997 (art. 15), art. 2 şi 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, întrucât motivele pentru care a solicitat daune morale sunt legate şi de faptul că, fiind arestat în România, bolnav de diabet şi de alte afecţiuni cardiace, datorită stresului la care a fost supus de către instanţele din România, prin nesoluţionarea în timp util şi corespunzător a cererilor sale, a fost supus la tortură psihică şi fizică - a suferit crize diabetice şi cardiace. În aceste condiţii, solicită admiterea recursului şi casarea hotărârilor anterioare, cu trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, aceasta a fost respinsă ca nefondată, întrucât din cuprinsul cererii formulate a rezultat că s-a susţinut problema interpretării şi aplicării concrete la speţă a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997 (art. 15 lit. f1).
Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 15 lit. f1) din Legea nr. 146/1997, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice.
În raport de conţinutul normativ explicit al textului de lege susmenţionat, Înalta Curte a constatat că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantul nu datora taxele judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanţă, şi, drept consecinţă, în mod greşit s-a aplicat sancţiunea anulării cererea de apel.
În conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantului D.I.T. împotriva Deciziei nr. 8/A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de reprezentanta Ministerului Public.
Admite recursul declarat de reclamantul D.I.T. împotriva Deciziei nr. 8/A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3839/2010. Civil. Evacuare. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5834/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
