ICCJ. Decizia nr. 3850/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3850/2010
Dosar nr. 156/95/2009
Şedinţa de la 18 iunie 2010
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 261 din 19 octombrie 2009 a respins apelul declarat de pârâtul SC C.E. Turceni SA împotriva Sentinţei civile nr. 128 de la 19 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia civilă, în dosar nr. 156/95/2009, în contradictoriu cu reclamanţii C.I., V.G., P.F.A. şi B.I.C., ca nefondat.
A fost obligat apelantul-pârât C.E. Turceni SA la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant C.I.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut următoarele:
Prin acţiune reclamanţii C.I., V.G., P.M., F.A. şi B.I.C. au chemat în judecată pe pârâta SC C.E. Turceni SA solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate calitatea acestora de autori ai realizării tehnice denumite "branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW", în următoarele procente: C.I. 50%, V.G. 35%,P.M. 5%, F.A. 5% şi B.I.C. 5%.
În motivarea acţiunii au arătat că sunt autorii soluţiei tehnice menţionate, care a fost implementată în procesul de producţie al pârâtei SC C.E. Turceni SA, aceasta fiind folosită şi în prezent.
Această soluţie a primit avizul Comisiei Tehnice de Avizare din 3 august 1990, iar din adresa din 9 iulie 1991 a conducerii F.E. Turceni a rezultat că soluţia tehnică realizată de aceştia a fost experimentată şi generalizată în Termocentrala Turceni până în anul 1991.
Au mai arătat reclamanţii că prin adresa din 4 octombrie 2005 pârâtul recunoaşte că realizarea tehnică nouă a fost aplicată la 10 motoare electrice EPA la blocurile 1, 2, 3, 6, 7 începând cu anul 1991, iar, în prezent, soluţia tehnică echipează un număr de 8 motoare EPA; pârâta refuză să le ateste calitatea de autori în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.
Prin Sentinţa civilă nr. 206/2007 Tribunalul Gorj a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamanţilor, constatându-se că reclamanţii sunt autorii realizării tehnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, iar prin Decizia civilă nr. 788/2007 Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că obiectul dosarului este constatarea calităţii reclamanţilor de autori, iar nu dacă realizarea tehnică întruneşte condiţiile legale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta apelantă, iar prin Decizia civilă nr. 2668 din 24 aprilie 2008 s-a admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie recursul, s-a casat decizia instanţei de apel şi rejudecând apelul, acesta a fost admis, desfiinţată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond
Din îndrumările deciziei de casare s-a reţinut necesitatea analizării condiţiilor de atestare a unei realizări tehnice, fapt ce ţine de esenţa unei acţiuni de genul celei de faţă. În acest sens, s-a arătat în considerentele deciziei că, potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, realizarea tehnică trebuie să fie nouă şi utilă unităţii care este obligată să ateste calitatea de autor a solicitantului. S-a mai reţinut şi că acţiunea ce face obiectul litigiului nu este afectată de prescriptibilitate.
Prin Sentinţa civilă nr. 128 din 19 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj (Dosarul nr. 156/95/2009) s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.I., V.G., P.M., F.A. şi B.I.C. în contradictoriu cu pârâta SC C.E. Turceni SA Turceni.
S-a constatat că reclamanţii sunt autorii realizării tehnice denumită "branşarea motoarelor electrice de 7,2 MW" cu contribuţiile: C.I. 50%;V.G. 35%; P.M. 5%, F.A. 5% şi B.I.C. 5%.
A fost obligată pârâta la plata a 3539 RON către reclamantul C.I. şi 600 RON către reclamantul V.G., cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că din probele administrate rezultă că soluţia tehnică realizată de reclamanţi a însemnat o noutate din punct de vedere tehnic la nivelul unităţii pârâte, fiind generalizată începând cu anul 1991 la un număr de 10 motoare electrice EPA, la blocurile 1, 2, 3, 6 şi 7, iar acum soluţia tehnică echipează un număr de 6 motoare la blocurile 1, 3 şi 7.
Utilitatea acestei realizări tehnice este recunoscută implicit prin atestarea folosirii acesteia din anul 1991, folosire ce a condus la rezolvarea unor deranjamente tehnice, care ar fi atras nefuncţionarea în parametrii normali a motoarelor în cauză.
S-a apreciat că, raportat la caracterul de noutate şi utilitate al realizării tehnice, sunt aplicabile dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, în sensul că unitatea care aplică această realizare tehnică are obligaţia să ateste calitatea de autor a reclamanţilor în cotele solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC C.E. Turceni SA, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a invocat faptul că din raportul de expertiză tehnică nu rezultă întrunirea cumulativă a elementelor juridice cerute privind noutatea şi utilitatea. S-a arătat că obiecţiunile la raportul de expertiză au fost respinse în mod neîntemeiat şi nu s-a încuviinţat efectuarea unei noi expertize.
S-a invocat că în mod greşit s-a apreciat elementul de noutate al realizării tehnice la nivelul anului 1991 şi nu la data formulării cererii, iar elementul de utilitate nu a fost dovedit decât prin prisma duratei de existenţă fizică a motoarelor.
S-a mai criticat hotărârea şi în ceea ce priveşte reţinerea calităţii procesuale active a reclamanţilor, susţinându-se că această realizare tehnică aparţine societăţii pârâte, fiind adusă la cunoştinţă pentru prima dată sub numele societăţii, iar adresa din 4 mai 2005 nu reprezintă o recunoaştere a calităţii de autor a reclamanţilor.
S-a constatat că apelul nu este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
- Critica privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor este nefondată, cu adresa din 9 iulie 1991 pârâta recunoscând că soluţia tehnică a fost realizată de reclamanţi, iar prin cererea din 8 iulie 1991 reclamanţii au solicitat acordarea brevetului pentru inovaţie, astfel că realizarea tehnică fost adusă la cunoştinţă publică pentru prima dată de către reclamanţi, aşa încât aceştia au calitatea de autori ai realizării tehnice şi pe cale de consecinţă calitate procesuală activă.
- Criticile privind greşita reţinere a caracterului de noutate şi utilitate realizării tehnice sunt nefondate, probele administrate făcând dovada noutăţii şi utilităţii.
O realizare tehnică va fi considerată ca fiind nouă, dacă nu este conţinută în stadiul tehnicii.
Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului înainte de data depunerii cererii de constatare a realizării tehnice.
Noutatea realizării se apreciază la data depunerii cererii de constatare, realizării tehnice şi nu după date ulterioare, cum se susţine în motivele de recurs, pârâta fiind în culpă pentru neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 73 din Legea nr. 64/1991.
În mod fondat s-a reţinut că realizarea tehnică este şi utilă, fiind remediate deranjamentele tehnice care duceau la nefuncţionarea în parametrii normali a motoarelor.
S-a constatat că prin raportul de expertiză s-a răspuns la obiectivele stabilite de către instanţă, obligatorii conform deciziei de casare, astfel că în mod temeinic şi legal instanţa a respins cererea pentru efectuarea unei noi expertize.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC C.E. Turceni SA criticând-o sub următoarele aspecte redate în încadrarea făcută de parte.
- Sentinţa a fost dată prin prisma unor situaţii de fapt şi nu de drept, aşa cum este legal conform art. 111 C. proc. civ.
Prin acţiunea în constatarea unui drept ar trebui să se urmărească consolidarea unui drept subiectiv preexistent. Acţiunea nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, intimaţii - reclamanţi putând cere realizarea dreptului, cum de altfel au şi făcut.
- Chiar şi raportul de expertiză întocmit în cauză arătă o situaţie de fapt şi nu una de drept. Societatea a cerut neomologarea, pentru faptul că acesta este confuz şi arată o situaţie de fapt.
- Instanţa de fond şi instanţa de apel nu au avut un rol activ, în sensul că observând raportul de expertiză depus nu l-au confruntat în niciun fel cu criticile formulate în scris de societate chiar înainte de încheierea dezbaterilor, nefiind analizate aspectele de noutate şi utilitate şi prin prisma actelor şi rapoartelor depuse de societate.
- Decizia cuprinde motive contradictorii, în sensul că sunt consideraţi autori conform dispoziţiilor art. 73 din Legea nr. 64/1994, instanţa putând prin prisma acestui articol să oblige societatea să plătească despăgubiri, dacă sunt înregistrate rezultate economice. Conform art. 304 (8) instanţa a atribuit greşit calitatea de autori, prin prisma acestei norme juridice, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.
- Conform motivului de recurs prevăzut de art. 304 punct 7 C. proc. civ., hotărârile date nu sunt motivate în drept, motivarea fiind una străină normei juridice a art. 111 C. proc. civ.
- Societatea SC C.E. Turceni nu putea încheia un contract pentru o realizare tehnică ce nu îndeplinea dispoziţiile normei juridice prevăzute de art. 73 din Legea nr. 64/1991.
De aceea, prin art. 73 din Legea nr. 64/1991 se impune ca realizarea tehnică să întrunească cele două condiţii "noutate şi utilitate". Sub acest aspect, noutatea se caracterizează prin: perioadă scurtă de timp, ceva ce a mai fost implementat la nivel de societate, de-abia descoperit, etc. Prin această normă juridică nu este instituit vreun termen pe ore, zile, luni sau ani. De aceea este un drept în principiu temporar, în sensul că nu este recunoscut nelimitat în timp. Altfel spus, titularul dreptului deţine doar temporar monopolul asupra obiectului dreptului, motiv pentru care orice obligaţie neexercitată în timp util se prescrie.
Noutatea sancţionează autorii unei realizări tehnice ce nu şi-au cerut recunoaştere în timp util. În cauză totul se raportează la anul 1991.
Raportul întocmit este confuz prin faptul că totul se raportează la anul 1991, rezultând că lucrarea realizată în anul 1991 nu reprezintă vreo noutate pentru stadiul actual al tehnicii; această realizare a suferit modificări şi va mai suferi modificări - pagina 18 paragraful 3, denumit concluzii; incidentele în urma acestei modificări (1991) se produceau în continuare, motoarele erau protejate încă din faza de proiectare cu multiple dispozitive de sesizare a schimbării de tensiune, defectându-se destul de greu; a arătat expertul că societatea nu are rapoarte pentru a putea şti câte incidente au avut loc în anul 1990, comparativ cu anul 1991, 1992, 1993, 1994, 1995, rezultând astfel utilitatea acestei soluţii. În acelaşi timp se arată prin răspunsul VI, pag. 16 că nu există documente sau înregistrări pentru a putea preciza care sunt realizările economice.
Răspunsul dat de societate domnului C.I. prin adresa din 04 mai 2009, a fost unul clar: - "... societatea nu consideră noutate o modificare a sistemului de alimentare a motoarelor de 7,2 MW, după trecerea a 15 ani. Cu atât mai mult cu cât această modificare s-a realizat în exercitarea sarcinilor de serviciu".
- Realizarea tehnică "branşarea motoarelor de 7,2 MW" a fost adusă la cunoştinţa forurilor superioare prin adrese înaintate de către societatea I.E. Turceni (F.E. Turceni) - desenul nr. F - 41-016-01-00; este proprietatea I.E. Turceni, conform adresei din 3 august 1990 s-a avizat experimentarea şi nu soluţia; prin adresa din 09 iulie 1991 se cere o examinare din punct de vedere tehnic şi economic a propunerii de inovaţie, răspunsul e minuta din 15 aprilie 1992 ce se încheie între F.E. Turceni şi ICEMENRG Bucureşti, iar caietul de sarcini e produsul F.E. Turceni pe baza comenzii D.G.P.E.E.T. Conform art. 4 din Legea nr. 8/1996 se prezumă a fi autor, până la proba contrarie, persoana sub numele căreia opera (lucrarea) a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă, ori în cauză documentele sunt proprietatea societăţii.
- Nu există niciun document prin care să le fi fost recunoscută calitatea de autori; documentele aflate la dosar cauzei arată un singur lucru, că "F.E. Turceni a realizat şi experimentat o soluţie ..." - minuta încheiată în data de 15 aprilie 1992, act aflat la dosarul cauzei şi semnat în numele societăţii de către P.M., intimat - reclamant;
Cei cu atribuţii de conducere atunci, îndeplinind sarcinile de serviciu conform fişei postului, erau obligaţi să găsească soluţii la defecţiunile apărute la echipamentele electrice şi nu pot acum să încerce să-şi atribuie şi rolul de autori.
- La dosarul cauzei nu se află vreun document prin care să se confirme faptul că în perioada 1991 - 1995 reclamanţii ar fi înaintat vreo cerere prin care să solicite încheierea vreunui contract.
Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed:
- La pronunţarea hotărârii nu s-au încălcat dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., întrucât acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 73 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 este o acţiune în realizarea dreptului şi nu o acţiune în constatarea existenţei unui drept preexistent - aspect dezlegat cu putere de lucru judecat, cu incidenţa şi a art. 315 C. proc. civ., prin Decizia nr. 2668 din 24 aprilie 2008 a acestei instanţe pronunţate în cauză.
Faptul că raportul de expertiză constată o situaţie de fapt şi nu una de drept nu se analizează din perspectiva art. 111 C. proc. civ., care se referă la cererea de chemare în judecată.
- Lipsa de rol activ invocată în cadrul celei de-a treia critici vizează de fapt neîncuviinţarea de către instanţa de apel a unui nou raport de expertiză, solicitat cu motivarea că din cel întocmit în faţa primei instanţe nu rezultă întrunirea condiţiilor de noutate şi utilitate prevăzută de art. 73 din Legea nr. 64/1991 - cerere respinsă motivat la termenul din 13 octombrie 2009.
Această critică ţine de temeinicia hotărârii, nefiind circumscrisă dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
- A patra critică poate fi analizată din perspectiva art. 304 pct. 9 şi nu 7, respectiv pct. 8 C. proc. civ., punând în discuţie legalitatea hotărârilor pronunţate în cauză.
În temeiul art. 73 din Legea nr. 64/1991 este necesară mai întâi atestarea calităţii de autor al unei realizări tehnice, calitate care conferă şi drepturile aferente, inclusiv cu privire la despăgubiri pentru folosirea acesteia.
- Nu este fondat nici motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. faţă de cele reţinute mai sus cu privire la critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
- Potrivit art. 73 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 realizarea tehnică trebuie să fie nouă la nivelul unităţii şi să fie utilă acesteia, pentru ca unitatea să fie obligată să ateste calitatea de autor.
Prescripţia dreptului de a formula prezenta acţiune a fost înlăturată prin decizia de recurs pronunţată anterior în cauză, sus-menţionată, impunându-se prin puterea conferită de art. 315 C. proc. civ.
Instanţa de apel a reţinut că prin probele administrate s-a făcut dovada acestor condiţii, instanţa de recurs nemaiputând reaprecia probele administrate.
De asemenea, s-a reţinut, ca situaţie de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, că reclamanţii au calitatea de autori, aducând pentru prima dată la cunoştinţă publică realizarea tehnică.
Reaprecierea probelor administrate, în sensul invocat că realizarea a fost făcută publică prima dată de societate, contrar situaţiei de fapt reţinută, nu este permisă de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Condiţiile de atestare a unei realizări tehnice se raportează la data la care aceasta este făcută publică (în ceea ce priveşte noutatea) şi se aplică (din perspectiva utilităţii), stadiul tehnicii fiind cel de la data respectivă şi nu de la o dată ulterioară.
Refuzul unităţii de atestare a calităţii de autori şi trecerea timpului nu-i pot sancţiona pe aceştia, care s-ar vedea puşi în ipoteza susţinută de recurentă în situaţia de a fi analizate cerinţele legale în raport de alte elemente intervenite în stadiul tehnicii la nivelul unităţii, ulterior datei la care realizarea tehnică a fost făcută publică de către ei şi, respectiv, aplicată.
Criticile vizând raportul de expertiză efectuat în cauză presupune reanalizarea acestei probe, lucru nepermis de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
- Critica referitoare la inexistenţa documentelor prin care să le fi recunoscut reclamanţilor calitatea de autori presupune analizarea temeiniciei hotărârii, respectiv reaprecierea probelor administrate, în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut, cu referire la proba avută în vedere, că pârâta a recunoscut că realizarea tehnică le aparţine reclamanţilor.
- În ceea ce priveşte o eventuală incompatibilitate, cu trimitere la sarcinile de serviciu ale autorilor, recurenta a reluat critica de apel fără ca formularea acesteia în recurs să vizeze modul de dispunere asupra criticii şi să se circumscrie astfel vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 304. Decizia de apel, respectiv modul de dispunere asupra criticilor formulate, sunt supuse căii de atac a recursului, conform art. 299 C. proc. civ.
- În condiţiile în care acţiunea ce face obiectul cauzei de faţă, formulată în baza art. 73 din Legea nr. 64/1991, nu este afectată de prescriptibilitate, iar situaţia litigioasă dintre părţi este de necontestat, nu poate fi primită nici ultima critică de recurs.
Constatând că nu sunt fondate criticile formulate, din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. dispunând respingerea recursului ca nefondat.
Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata sumei de 2500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E. Turceni SA împotriva Deciziei nr. 261 din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 2500 RON cheltuieli de judecată către intimaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3848/2010. Civil. Marcă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3852/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
