ICCJ. Decizia nr. 3926/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3926/2010
Dosar nr. 146/30/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1230 din 24 aprilie 2009 Tribunalul Timiş a respins acţiunea formulată de reclamanta E.B.E. împotriva pârâţilor Primarul Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin acţiune reclamanta a solicitat anularea parţială a Dispoziţiei nr. 2460/2008 emisă de Primarul Municipiului Timişoara prin care i s-au acordat despăgubiri doar pentru imobilul evidenţiat în CF aaa Timişoara cu număr top bbb/131, iar nu şi pentru imobilele evidenţiate în CF ccc Timişoara sub număr top ddd şi eee compuse din fabrică, casă, curte şi grădină, reclamanta pretinzând că aceste din urmă imobile au făcut obiectul preluării de la părinţii săi. Instanţa a constatat că dispoziţia contestată nu este susceptibilă de vreo critică sub acest aspect, de vreme ce pârâtul nu a făcut decât a se conforma dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, rezolvând notificarea formulată de reclamantă, care a solicitat măsuri reparatorii exclusiv pentru imobilul de sub nr. top bbb/131, cât şi al Sentinţei civile nr. 1631/2006.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, susţinând că instanţa de fond a fost în eroare atunci când a respins acţiunea cu motivarea că prin acţiune s-a încercat modificarea conţinutului notificării, solicitându-se bunuri pentru care nu a fost urmată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, deoarece la data preluării de către stat a imobilului acesta era înscris în CF ccc Timişoara, nr. top ddd şi eee. De aceea solicitarea priveşte imobilul în integralitatea lui, reevidenţiat în cartea funciară cu suprafaţa lui reală, din noua carte funciară.
Prin Decizia civilă nr. 295/A din 25 noiembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reţinând că aceasta a indicat mereu în cererile formulate pentru acordarea despăgubirilor numai imobilul înscris în CF fff Timişoara cu număr top bbb/131, iar prin acţiunea de faţă solicită despăgubiri pentru o altă componenţă a imobilului decât cea indicată prin notificare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. A susţinut, ca şi în apel, că a înţeles să formuleze notificare pentru imobilul preluat de stat‚ aşa cum era acesta înscris în cartea funciară. Invocă dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 referitoare la întinderea dreptului de proprietate, ce se prezumă a fi aceea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Analizând recursul în limita criticilor formulate, ce pot fi circumscrise formal dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
Motivele de recurs formulate de reclamantă nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Prin acest motiv de modificare se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Spre exemplu, un contract de vânzare-cumpărare este calificat drept un contract de schimb, ori un contract de întreţinere este calificat drept contract de rentă viageră, etc. Aşadar, dispoziţiile pct. 8 privesc situaţia în care, deşi actul juridic dedus judecăţii este cât se poate de clar, fiind vădit neîndoielnic, instanţa îi schimbă natura ori înţelesul. Or, o asemenea premisă nu se regăseşte în cauza dedusă judecăţii.
Analizând recursul în raport de dispoziţiile art 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că dezvoltarea motivelor face posibilă încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul pronunţării hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Reclamanta E.B.E. a formulat notificare la 13 februarie 2002 solicitând despăgubiri băneşti, pe care le-a cuantificat la suma de 15 miliarde lei vechi, "pentru imobilul identificat prin CF aaa, top bbb/131 situat în Timişoara, Bd. C., preluat abuziv în baza Decretului nr. 111/1951 de Statul Român".
Ca răspuns la această notificare, Primarul Municipiului Timişoara a emis Dispoziţia nr. 1337 din 18 mai 2005, respingând notificarea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită şi a dreptului de proprietate invocat.
Prin Sentinţa civilă nr. 1631/PI din 19 iunie 2006, rămasă definitivă prin respingerea apelului pârâtului, Tribunalul Timiş a admis contestaţia reclamantei, a anulat Dispoziţia nr. 1337 din 18 mai 2005 şi a obligat intimatul Primarul Municipiului Timişoara ca prin dispoziţie motivată să soluţioneze Notificarea nr. 159 din 13 februarie 2002 privind imobilul înscris în CF aaa Timişoara, cu număr top bbb/131 situat în Timişoara, Bd. C.
Dispoziţia contestată în cauza de faţă, nr. 2460 din 9 noiembrie 2008, a dispus cu privire la imobilul pentru care s-a pronunţat sentinţa mai sus amintită, ce are faţă de părţi autoritate de lucru judecat.
Înalta Curte observă, pe de o parte, că reclamanta nu a exercitat vreo cale de atac împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, iar pe de altă parte că susţinerile constante ale reclamantei-recurente, în sensul că ar fi solicitat prin notificare despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951, în integralitatea sa, nu au suport probator.
Notificarea depusă nu lasă nici un dubiu cu privire la imobilul pentru care se solicită despăgubiri, acesta fiind identificat prin număr de carte funciară şi număr top. În cuprinsul notificării nu se fac referiri, nici măcar implicite, la imobilul înscris la data preluării în CF ccc Timişoara, cu număr top ddd şi eee, aşa cum se susţine prin cererea introductivă şi apoi prin motivele de apel şi de recurs.
În raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoana juridică deţinătoare s-a pronunţat asupra cererii, aşa cum a fost formulată.
Mai mult, dispoziţia emisă a respectat întocmai obligaţiile stabilite de instanţă prin Sentinţa nr. 1631/2006, propunând acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul casă şi teren în suprafaţă de 400 mp, situat în Timişoara, Bd. C., înscris în CF aaa Timişoara, cu număr top bbb/131.
Pentru a putea solicita acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 este necesar ca persoana îndreptăţită să formuleze notificare în termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din lege, termen ce a fost prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001. Notificarea putea fi completată tot în acest termen. În absenţa unei asemenea cereri de completare, fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de legea specială, reclamanta nu putea solicita direct instanţei despăgubiri pentru un imobil cu privire la care nu a formulat notificare.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.B.E. împotriva Deciziei nr. 295/A din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3925/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3928/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
