ICCJ. Decizia nr. 4001/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4001/2010
Dosar nr. 4380/109/2008
Şedinţa publică din 25 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă la data de 21 noiembrie 2008, reclamanţii N.M. şi N.I. au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei din 3 noiembrie 2008 emisă de Primarul municipiului Piteşti, prin care li s-a respins cererea de restituire a suprafeţei de 127 mp teren situat în intravilanul municipiului Piteşti, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru 73 mp teren.
În motivarea cererii, reclamanţii arată că prin Decretul nr. 24/1979 s-a expropriat suprafaţa de 73 mp din proprietatea de 200 mp ce aparţinea soţilor N.M. şi N.M. (reclamanta) în vederea realizării cartierului de locuinţe.
Pe suprafaţa de 73 mp era situată casa ce a fost demolată pentru construirea blocului din cartierul Craiovei, iar pârâtul a considerat-o ca fiind „zona funcţională şi alee carosabilă de utilitate publică", astfel că s-a propus acordaea de despăgubiri în condiţiile legii speciale Titlul VII din Legea 247/2005, fără a se stabili măsuri reparatorii şi pentru diferenţa de 127 mp din totalul celor 200 mp pe care i-au avut în proprietate.
Reclamanţii au învederat că prin această modalitate de soluţionarea notificării lor, se ajunge la o nouă expropriere a suprafeţei de 127 mp, astfel că, au solicitat admiterea contestaţiei, în sensul de a li se acorda o justă şi integrală reparaţie, prin urmare, şi pentru suprafaţa necuprinsă în decretul de expropriere.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 78 din 16 aprilie 2009 a respins acţiunea, cu următoarea motivare:
Prin Dispoziţia din 3 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, notificarea formulată de N.M., prin care s-au solicitat despăgubiri băneşti pentru imobilul ce l-a deţinut în Piteşti - teren 97 mp şi construcţii 65,70 mp, a fost respinsă pentru următoarele considerente:
1. terenul expropriat a fost de numai 73 mp, iar soţia notificatorului nu a formulat notificare şi nici nu a făcut dovada că l-a mandatat pe soţul său pentru a solicita măsuri în numele ei sau pentru ea;
2. construcţiile preluate de stat prin expropriere, sunt în prezent demolate;
3. terenul notificat este afectat integral de construirea blocului, zona funcţională a acestuia şi alee carosabilă, amenajări de utilitate publică;
4. entitatea învestită cu soluţionarea administrativă a notificării nu este competentă a dispune acordarea de despăgubiri băneşti, sens în care s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
După enunţarea criteriilor care au condus la respingerea cererii reclamanţilor, prima instanţă a arătat în considerentele sentinţei, că acţiunea se respinge în baza art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Împătrim acesta hotărâri au declarat apd în termen legal redarmnţii N.M. şi N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanţii au arătat, în esenţă, că în mod greşit s-a respins acţiunea, deoarece au dovedit că au fost proprietarii unui teren în suprafaţă de 200 mp, din care s-a expropriat numai 73 mp, precum şi casa existentă pe teren, însă până la diferenţa de 200 mp, nu s-a emis niciun act legal de trecere în proprietatea statului, pini acordarea unei suprafeţe de teren similare ori printr-o justă şi integrală despăgubire.
Prin Decizia civilă nr. 166/ A din 27 noienime 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, apelul reclamanţilor a fost admis; s-a dispus schimbarea sentinţei apelate, în sensul că, s-a admis contestaţia, s-a anulat în parte dispoziţia din 3 noiembrie 2008 emisă de intimat, stabilindu-se că se vor acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru întreaga suprafaţă de 170 mp teren, situat în Piteşti, judeţul Argeş.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare din 1920, N.M. şi N.M. au dobândit în proprietate un teren în suprafaţă de 150 mp, situat în Piteşti, judeţul Argeş.
Ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 7 mai 1957 N.M. şi N.M. au devenit proprietari şi asupra a 20 mp teren, situat la aceeaşi adresă.
N.M., cel care a formulat notificarea în baza Legii nr. 10/2001, a decedat la data de 24 martie 2003, iar moştenitorii acestuia sunt N.M., în calitate de soţie supravieţuitoare şi N.I., în calitate de descendent de gradul I, moştenitori care, în această calitate, au formulat contestaţie împotriva dispoziţiei din 3 noiembrie 2008.
Prin cele două contracte de vânzare cumpărare s-a făcut dovada certă că autorul N.M. şi soţia acestuia, reclamanta N.M., au avut în proprietate un teren în suprafaţă de 170 mp, situat în Piteşti.
Din acest teren, prin Decretul nr. 24/1979 a fost expropriată suprafaţa de 73 mp şi construcţia în suprafaţă de 65,70 mp, cu plata unor despăgubiri băneşti în sumă de 16.720 lei, conform declaraţiei notariale din 22 mai 2008.
Instanţa de apel a constatat că deşi s-au expropriat numai 73 mp teren, în prezent, tot terenul în suprafaţă de 170 mp este ocupat atât de bloc, cât şi de zona funcţională a acestuia şi alee carosabilă, amenajări de utilitate publică.
S-a aprecait că diferenţa de teren de la 73 mp, cât a fost expropriat, până la 170 mp, cât a reprezentat proprietatea autorului N.M. şi reclamantei N.M., a fost preluată de stat fără titlu valabil, situaţie ce se încadrează în categoria imobilelor preluate în mod abuziv, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, care constau in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Întrucât în speţă reclamanţii au făcut dovada că sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, nefiind posibilă restituirea în natură, având în vedere şi preluarea fără titlu a terenului în suprafaţă de 97 mp, ce excede celui expropriat de 73 mp, instanţa de apel a apreciat că dispoziţia contestată este nelegală, întrucât prin aceasta s-au acordat despăgubiri numai pentru suprafaţa de 73 mp, motiv pentru care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafaţă de 170 mp, respectiv, despăgubiri în condiţiile legii speciale, sens în care contestaţia a fost admisă.
În termen legal, împotmu acestei decizii pârâtul Primmd Municipiului Piteşti a formulat recurs, pruuzlându-se de dispoziţiile art. 304 pag. 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului, recurentul învederează că după apariţia Legii nr. 10/2001, nu a formulat notificare decât numitul N.M., în timp ce soţia sa, intimata - reclamanta N.M., nu a uzat de aceasta procedură de restituire şi nici nu a mandatat în vreun fel pe soţul său în acest sens.
În prezent construcţiile ce se aflau la adresa în litigiu sunt demolate, iar pe terenul solicitat se află amplasat blocul, zona funcţională a acestuia şi alee carosabilă, de utilitate publică.
La data de 24 martie 2003, notificatorul N.M. a decedat, moştenitori rămânând soţia sa, numita N.M., şi fiul acestora, N.I.
Faţă de aceste aspecte, recurentul solicită instanţei de recurs a observa că, întrucât notificarea a fost formulată de către coproprietarul N.M., soluţia dată prin dispoziţia contestată este temeinică şi legală, prin aceasta fiind propuse despăgubiri intimatei - reclamante, N.M., în calitate de soţie supravieţuitoare, pentru cota de 1/8 din terenul în suprafaţa de 73 mp şi din construcţiile în suprafaţa de 65,70 mp, şi fiului notificatorului, N.I., pentru cota de 3/8 din aceleaşi imobile.
Această soluţie, în mod corect a fost menţinută de instanţa de fond, iar prin hotărârea pronunţată de către instanţa de apel s-a dispus în mod nelegal schimbarea ei.
Intimaţii reclamanţi au formulat, în termen legal, întâmpinare la motivele de recurs prin care au solicitat menţinerea deciziei instanţei de apel, prin respingerea recursului ca nefondat; s-au anexat întâmpinării înscrisuri care se regăseau deja la dosarul cauzei.
Recursul formulat este nefondat, nefîind întrunită cerinţa aplicării greşite a legii, astfel cum se va arăta.
Se constată că recurentul formulează critici doar cu privire la întinderea măsurilor reparatorii stabilite de instanţa de apel, susţinându-se că în mod nelegal s-au recunoscut aceste măsuri şi pentru soţia notificatorului N.M., în condiţiile în care aceasta nu a formulat notificare şi nici petentul nu le-a solicitat şi în numele său.
Aşa cum corect au stabilit instanţele de fond situaţia de fapt dedusă judecăţii, este real că în termenul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, autorul reclamanţilor, N.M., este cel care a formulat notificare, prin care s-a solicitat restituirea în natură a suprafeţei de 97 mp şi despăgubiri pentru imobilul compus din construcţie formată din 3 camare şi terenul aferent de 73 mp, ca urmare a preluării abuzive a proprietăţii sale, ce era situată în Piteşti, jud. Argeş.
Proprietatea soţilor N.M. şi N.M. a fost preluată abuziv de stat prin Decretul de expropriere nr. 24/1979, poziţia 32 anexă la decret; instanţa de apel a mai stabilit că imobilul compus din 73 mp teren şi casă de locuit, fiind menţionat în anexa decretului, a fost preluat abuziv, în timp ce restul proprietăţii (terenul de 97 mp) până la concurenţa suprafeţei totale de 170 mp (conform actelor de proprietate - cele două contracte de vânzare cumpărare), a fost preluat de stat în fapt, în absenţa oricărui titlu.
Asupra acestor statuări ale instanţei de apel, privind întinderea dreptului de proprietate dovedit în cauză, ca şi asupra caracterului preluării (în parte doar abuzivă şi în parte chiar fără titlu), pârâtul nu a formulat ciritici, aşa încât, aceste dezlegări se impun în prezentul recurs cu putere de lucru judecat.
Analizând criticile formulate, Înalta Curte constată că nu există temei legal pentru limitarea măsurilor reparatorii prin echivalent (despăgubiri în condiţiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005), astfel cum pretinde recurentul, şi nu poate fi infirmat beneficiul legii şi în favoarea reclamantei N.M. (pentru partea sa din proprietate), chiar dacă aceasta nu a formulat notificare împreună cu soţul său, N.M.
Evaluarea calităţii de persoană îndreptăţită trebuie raportată la data formulării notificării, astfel că, din acest punct de vedere, decesul ulterior al notificatorului N.M. şi transmisiunea succesorală a drepturilor sale la moştenitori (reclamanţii cauzei, soţie supravieţuitore şi fiu), este lipsită de relevanţă.
În condiţiile legii speciale, stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, presupune, conform art 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, verificarea calităţii de proprietar la data preluării abuzive (alături de celelalte condiţii stipulate de lege), dacă cererea este formulată de proprietarul însuşi, ca în speţă.
Referitor la această cerinţă, instanţa de apel a reţinut că dreptul de proprietate asupra imobilului pentru care s-a formulat notificarea a fost dobândit astfel: prin contractul de vânzare-cumpărare din 1920, N.M. şi N.M. au dobândit în proprietate un teren în suprafaţă de 150 mp, situat în Piteşti, judeţul Argeş, iar prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 7 mai 1957, aceiaşi soţi, N.M. şi N.M., au devenit proprietari şi asupra a 20 mp teren, situat la aceeaşi adresă.
Drept urmare, ambii soţi aveau calitatea de coproprietari, în devălmăşie, la data dispunerii măsurii preluării prin Decretul nr. 24/1979.
Concluzia anterioară se impune (chiar şi pentru terenul dobândit în anul 1920), având în vedere dispoziţiile art. 30 C. fam. (intrat în vigoare la 1 februarie 1954, conform dispoziţiilor finale ale Codului - art. 161), rap. la art. 4 din Decretul nr. 32/1954 care dispune astfel:
„Soţii vor fi supuşi, de la data intrării în vigoare a C. fam., dispoziţiilor acestui cod, în privinţa relaţiilor lor patrimoniale, indiferent de data căsătoriei şi oricare ar fi fost regimul lor matrimonial legal sau convenţional de mai înainte.
Bunurile ce soţii au, la data intrării în vigoare a C. fam., devin comune sau proprii, potrivit dispoziţiilor acestui cod."
Pe de altă parte, formularea notificării de către unul dintre soţi nu înseamnă că acesta înţelege să îşi valorifice doar drepturile proprii, soluţie decurgând din dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) C. fam., care prevăd că „soţii administrează şi folosesc împreună bunurile comune şi dispun tot astfel de ele.
Oricare dintre soţi, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are şi consimţământul celuilalt soţ. Cu toate acestea, niciunul dintre soţi nu poate înstrăina şi nici nu poate greva un teren sau o construcţie ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimţământul celuilalt soţ."
Drept urmare, în virtutea mandatului tacit reciproc, recurentul era ţinut de acordarea măsurilor reparatorii pentru întregul imobil, teren în suprafaţă de 170 mp şi construcţie, în prezent, demolată; cu toate că, nicio diferenţă de regim juridic între construcţie şi teren nu se justifica, pârâtul a a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru construcţie (în totalitate), în timp pentru teren a propus acordarea de despăgubiri pentru cota dintr-o suprafaţă de teren mai mică decât cea pentru care s-a făcut dovada întinderii dreptului.
Cum formularea notificării nu intră în domeniul de aplicare al excepţiei de la regula mandatului tacit reciproc, nefiind nici înstrăinare, nici ipotecare a imobilului, în mod nelegal pârâtul a realizat „partajarea" (parţială) a proprietăţii devălmaşe a soţilor, încălcând şi dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. fam.
Concluzia anteioară este valabilă chiar dacă soluţionarea notificării a avut loc după decesul petentului N.M., întrucât, sub aspectul regimului juridic al imobilului solicitat în baza Legii nr. 10/2001, ceea ce interesează este momentul formulării notificării, iar nu stabilirea măsurilor reparatorii pe cote părţi, ca urmare a decesului notificatorului, până la data emiterii dispoziţiei.
După această dată, ar fi devenit aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din lege, numai dacă măsura reparatorie dispusă ar fi fost restituirea în natură, iar nu propunerea de acordare de despăgubiri în conformitate cu dispoziţiile legii speciale (titlul VII din Legea nr. 247/2005).
În plus, cauza raportului juridic la data învestirii pârâtului cu soluţionarea notificării era proprietatea devălmaşă a soţilor, iar după decesul unuia dintre ei, acestei cauze i se adaugă cea a transmiterii succesorale a bunului.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Piteşti, împotriva Deciziei civile nr. 166/ A din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4004/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3645/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
