ICCJ. Decizia nr. 4006/2010. Civil. Acţiune în constatare. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4006/2010
Dosar nr. 3814/1/2009
Şedinţa publică de la 25 iunie 2010
Asupra cererii de revizuire de fată, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2009 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 3814/1/2009 SC G.T.C. SRL Piteşti (în prezent SC T.C.A. SRL) a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 9146/280/2007 şi a Deciziei civile nr. 1021/ R din 15 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 418/Civ./2002, ambele fiind potrivnice sentinţei civile nr. 6312 din 17 august 2001 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în Dosarul civil nr. 9596/2001, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. irevocabilă 140/ R din 25 ianuarie 2002 a Tribunalului Argeş, solicitând admiterea cererii de revizuire şi anularea celor două decizii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererilor de revizuire, s-a învederat că prin sentinţa civilă nr. 6312 din 17 august 2001 a Judecătoriei Piteşti, s-a admis contestaţia la executare formulată de SC G.T.C. SRL, s-a dispus anularea formelor de executare efectuate în Dosarul nr. 2890/2001 privind evacuarea societăţii din imobilul situat în Piteşti, pe care l-a cumpărat şi renovat; această sentinţă a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia civilă nr. 140/ R din 25 ianuarie 2002, pronunţată de Tribunalul Argeş.
În considerentele acestor hotărâri judecătoreşti, s-a reţinut că prin pactul comisoriu de gradul IV inserat în actul adiţional din 2001 la contractul de vânzare cumpărare din 6 octombrie 2000, nu s-a prevăzut în mod expres rezoluţiunea contractului fără chemarea în judecată, astfel încât nu a intervenit de drept această sancţiune.
De asemenea, s-a reţinut că nu operează pactul comisoriu de gradul IV decât în situaţia în care debitorul ar fi fost chemat în judecată pentru neplata sau întârzierea plăţii majorării de preţ.
În aceste condiţii, instanţele au stabilit că evacuarea societăţii s-a realizat în lipsa unui titlu executoriu, neexistând nicio hotărâre judecătorească prin care să se dispună evacuarea din imobil, întrucât cele două contracte din 6 octombrie 2000 şi nr. 505/2001 (act adiţional) investite cu formulă executorie nu constituie titluri executorii.
Societatea cumpărătoare (revizuenta) a chemat în judecată, pe calea unei acţiuni separate pe vânzătoarea Ionescu Marinela, pentru constatarea nulităţii clauzelor din actul adiţional din 2001 privind majorarea preţului, cauza formând obiect al Dosarului nr. 6587/2001, cerere respinsă prin Decizia civilă nr. 229 din 18 martie 2005 a Tribunalului Argeş, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1021/ R din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
În considerentele acestor două hotărâri judecătoreşti, s-a reţinut, contrar celor reţinute anterior prin sentinţa civilă nr. 6312/2001 că a operat pactul comisoriu expres de gradul IV, cu consecinţa rezoluţiunii de drept a contractului de vânzare cumpărare.
Ulterior pronunţării acestei hotărâri judecătoreşti şi după finalizarea procesului privind anularea actului adiţional la contractul de vânzare cumpărare, prin Decizia civilă nr. 259 din 19 februarie 2007 a Curţii de Apel Craiova (unde a fost strămutat dosarul), societatea cumpărătoare a achitat şi diferenţa de preţ de 20.000 dolari SUA şi penalităţile de întârziere, în total 26.000 dolari SUA, chitanţele de achitare fiind depuse în original la B.E.J. F.E., însoţite de notificarea din 13 iulie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 3426 din 6 iunie 2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti, definitivă prin Decizia civilă nr. 219 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Piteşti şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti (Dosar nr. 9146/280/2007), s-a respins acţiunea formulată de SC G.T.C. SRL Piteşti, cu motivarea că există autoritate de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr. 1021/ R din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti.
Revizuenta susţine, că faţă de cele prezentate, hotărârile judecătoreşti sunt potrivnice, întrucât în dispozitivul lor sunt cuprinse măsuri ce nu se pot aduce la îndeplinire.
S-a mai susţinut că există contrarietate şi în cazul în care instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului, prin urmare, chiar dacă s-a respins acţiunea pe baza excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Se conchide de către revizuenta că în soluţionarea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., instanţa nu apreciază care din hotărârile contradictorii este justă, ci dispune anularea ultimelor hotărâri pronunţate cu încălcarea puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.
S-au anexat cererii, hotărârile judecătoreşti la care s-a făcut referire în motivarea cererii, iar Înalta Curte a dispus ataşarea dosarelor în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti pretins potrivnice.
La termenul de azi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire formulate împotriva Deciziei civile nr. 1021/ R din 15 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi excepţia inadmisibilităţii cererii, cu privire la Decizia civilă nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a aceleiaşi instanţe.
În evaluarea acestor excepţii, Înalta Curte constată că revizuenta s-a prevalat de ipoteza de revizuire reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6312 din 17 august 2001 a Judecătoriei Piteşti, irevocabilă prin Decizia civilă 140/ R din 25 ianuarie 2002 a Tribunalului Argeş, atât prin Decizia civilă nr. civile nr. 1021/ R din 15 septembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, cât şi prin Decizia civilă nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 9146/280/2007, cele din urmă decizii fiind potrivnice celei dintâi.
Ipoteza de revizuire în discuţie permite exercitarea acestei căi extraordinare de atac de retractare, pentru cazul existenţei unor hotărâri definitive, potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Pentru exercitarea ei însă, legea, prin dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., stabileşte un termen legal, imperativ (peremptoriu) şi absolut şi a cărui nerespectare atrage decăderea părţii din dreptul de a mai efectua actul de procedură, deci pierderea dreptului procedural însuşi.
Textul anterior invocat prevede că: termenul de revizuire este de o lună şi, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, curge de la pronunţarea ultimei hotărâri, reclamată ca fiind potrivnică unei hotărâri anterioare şi a cărei putere de lucru judecat o încalcă.
Conform dispoziţiilor art. 101 alin. (3) şi (4) din acelaşi cod, termenele stabilite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.
Hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se pretinde a fi fost încălcată (sentinţa civilă nr. 6312 a Judecătoriei Piteşti) a fost pronunţată la data de 17 august 2001 (care, fiind dată într-o contestaţie la executare era definitivă, de la data pronunţării) şi a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 140/ R din 25 ianuarie 2002, iar prima Decizie (nr. 1021/ R a Curţii de Apel Piteşti) a cărei anulare se cere pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat, a fost pronunţată la 15 septembrie 2005.
Aşadar, revizuirea deciziei menţionate putea fi solicitată înăuntrul termenului legal de o lună, termen care s-a împlinit la data de 15 octombrie 2005.
Cum prezenta cerere de revizuire a fost promovată la data de 4 mai 2009, reiese cu evidenţă că termenul legal a fost depăşit, caz în care, Înalta Curte va dispune în sensul respingerii cererii ca tardiv formulate, în aplicarea textelor anterior citate coroborate cu dispoziţiile art. 103 C. proc. civ.
Prin aceeaşi cerere, revizuenta a mai solicitat şi anularea Deciziei civile nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 9146/280/2007, pentru acelaşi motiv al încălcării autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. nr. 6312 din 17 august 2001 a Judecătoriei Piteşti.
Dacă în ce priveşte această cerere, termenul legal imperativ este respectat, revizuirea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, potrivit celor ce succed.
Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greşite prin anularea acestora şi pronunţarea altora, ci acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia, cum corect susţine şi revizuenta.
Pentru a se statua asupra admisibilităţii unei cereri de revizuire în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, să fie vorba despre hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), hotărârile respective să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Or, prin Decizia civilă nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, astfel cum reiese din considerentele acesteia, excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată drept critică prin motivele de recurs şi analizată de instanţa ce a pronunţat decizia a cărei anulare se solicită.
Referitor la această excepţie, instanţa de recurs a apreciat ca nefondată noua excepţie a autorităţii de lucru judecat, invocată faţă de soluţia pronunţată în contestaţia la executare finalizată prin Decizia civilă nr. 140/ R din 25 ianuarie 2002 a Tribunalului Argeş; instanţa a arătat că excepţia putea fi formulată în cauza finalizată prin sentinţa civilă nr. 7464 din 28 septembrie 2001, definitivă prin Decizia nr. 299/2005 şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1021/2005.
Drept urmare, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă faţă de neîndeplinirea condiţiei cu privire la nediscutarea excepţiei autorităţii de lucru judecat în cauza în care s-a pronunţat decizia a cărei anulare se solicită.
Raţiunea acestei cerinţe de admisibilitate a cererii de revizuire este aceea de a se respecta puterea de lucru judecat a deciziei pretins anulabile care a dezlegat chestiunea autorităţii de lucru judecat, aceeaşi ce se încearcă a fi valorificată prin promovarea cererii de faţă.
Se mai impune precizarea că indicarea în considerentele Deciziei nr. 669/ R din 2 aprilie 2009, conform celor redate, a posibilităţii şi a momentului procesual adecvat pentru invocarea eficientă a excepţiei puterii de lucru judecat, respectiv, în cauza finalizată prin Decizia civilă nr. 1021/2005, (anterior respinsă ca tardivă), nu este echivalentul recunoaşterii posibilităţii formulării unei cereri de revizuire cu depăşirea termenului legal imperativ (împotriva Deciziei civile nr. 1021/2005), ci, instanţa în argumentarea soluţiei, a revelat defectuoasa apărare a revizuentei în cauzele sale succesive.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 322 pct. 7 C. proc. civ., va dispune în sensul celor arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de SC T.C.A. SRL (fostă SC G.T.C. SRL Piteşti) împotriva Deciziei civile nr. 1021/ R din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de aceeaşi revizuentă, împotriva Deciziei civile nr. 669/ R din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări Sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4021/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1551/2010. Civil Şl DE PROPRIETATE... → |
|---|
