ICCJ. Decizia nr. 4149/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4149/2010
Dosar nr. 15229/3/2005
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 20 iunie 2002, reclamanta L.M. a chemat în judecată pe pârâtul S.P.P. Bucureşti, solicitând anularea hotărârii comunicate prin adresa nr. D 577 din 27 mai 2002, restituirea în natură a apartamentului nr. 4 (compus din 6 camere şi dependinţe, plus camera de serviciu) situat în Bucureşti, sector 1 şi cotei de teren aferentă, de cca. 50 mp din suprafaţa totală de 900 mp, precum şi obligarea părţii adverse la plata lipsei de folosinţă a imobilului menţionat, cu începere de la 1 februarie 2002 şi până la predarea efectivă (sumă evaluată provizoriu la 100.000.000 lei).
In motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001 şi art. 6 din Legea nr. 213/1998, reclamanta a susţinut că: în anul 1919, fraţii G.G. şi E. au cumpărat terenul de 900 mp situat la adresa menţionată, pe care în anul 1935 au edificat o construcţie autorizată, compusă din subsol, magazine (la parter) şi 6 etaje (Blocul G.);
- ulterior, cei 2 proprietari au vândut mai multe apartamente, G.E. păstrând pentru sine apartamentul revendicat şi camera de serviciu, aflate la etajul 2, precum şi prăvăliile (spaţiile comerciale) de la parter,
- autorităţile comuniste au naţionalizat 3 apartamente de la G.G. (conform Decretului nr. 92/1950, poziţia 2887 din lista anexă) şi au preluat în fapt prăvălia ce aparţinea lui G.E., precum şi toate celelalte apartamente;
- G.E. a decedat la 24 decembrie 1960, fiind moştenit de C.S., decedată la 27 decembrie 1993;
- la rândul său, C.S. a fost moştenită de C.C., legatar universal şi Q.M., legatar cu titlu particular.
- în calitate de fiică şi unică succesoare a defunctului C.C., decedat la 3 mai 1994, a adresat notificări altor entităţi (S.A.L. şi S.R.I.) dar ulterior a aflat că, potrivit HG nr. 541/2001, apartamentul revendicat a fost transmis în proprietatea şi administrarea Serviciului de Protecţie şi Pază;
- prin hotărârea contestată, pârâtul menţionat a refuzat să-i restituie imobilul, pe considerentul că acest bun a trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 92/1950, care constituie titlu valabil, nu se încadrează în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001 şi, potrivit Legilor nr. 191/1998 şi nr. 213/1998, face parte din domeniul public de interes naţional, fiind aşadar scos din circuitul civil;
- or, de vreme ce statul a preluat în fapt, fără niciun titlu, apartamentul revendicat, este îndreptăţită la restituirea în natură a acestui imobil.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin încheierea din 21 octombrie 2002, a introdus în cauză, în calitate de pârât, pe Statul Român, care, potrivit cererii Serviciului de Protecţie şi Pază (întemeiată pe art. 64-66 C. proc. civ. şi art. 12 alin. (4)-(5) din Legea nr. 10/2001), titularul dreptului de proprietate al apartamentului revendicat, şi apoi, prin sentinţa nr. 27 din 13 ianuarie 2003, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea pentru lipsa acestei calităţi.
S-a reţinut că:
- defuncţii proprietari G.G. şi G.E. au fost moşteniţi de C.S., care i-a instituit pe C.C. şi Q.M. ca legatar universal şi, respectiv, legatar cu titlu particular pentru eventualele drepturi ce se nasc din revendicarea imobilului situat în Bucureşti, sector 1;
- reclamanta, în calitate de moştenitor al defunctului C.C., nu poate revendica bunurile ce fac parte din legatul particular al celuilalt moştenitor testamentar.
Reclamanta a declarat apel şi, pe parcursul soluţionării aceste căi de atac, respectiv la 11 aprilie 2003, Q.M. a formulat cerere de intervenţie în interesul apelantei, solicitând admiterea contestaţiei şi restituirea în natura a apartamentului revendicat şi cotei de teren aferente.
În motivarea cererii de intervenţie, întemeiată pe art. 51 şi urm. C. proc. civ., intervenientul a susţinut că.
- legatul cu titlu particular instituit în favoarea sa avea ca obiect eventualele drepturi ce se nasc din revendicarea spaţiului comercial (prăvăliei) de la parter, nu şi din revendicarea apartamentului solicitat de reclamantă;
- prima instanţă, în mod nelegal, nu a pus în discuţie şi nu s-a pronunţat asupra cererii sale similare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin încheierea din 11 aprilie 2003, a admis în principiu cererea de intervenţie şi apoi, prin Decizia nr. 375 din 27 iunie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat total sentinţa, în sensul admiterii contestaţiei şi cererii de intervenţie, anulării hotărârii atacate şi obligării pârâtului la restituirea în natură a apartamentului revendicat şi cotei de teren aferente (50 mp) din suprafaţa totală de 900 mp.
S-a reţinut că.
- potrivit certificatelor de moştenitor depuse la dosar, intervenientul a beneficiat, în calitate de legatar cu titlu particular al defunctei C.S., de un spaţiu comercial situat la parterul construcţiei în care se află şi apartamentul revendicat de reclamantă, amplasat la etajul 2, precum şi de terenul aferent;
- defuncta C.S., moştenitoarea fraţilor G.G. şi E., proprietarii construcţiei, l-a instituit ca legatar cu titlu universal pe C.C., decedat la 3 mai 1994, tatăl reclamantei;
- prin Decretul nr. 92/1950, au fost naţionalizate de la G.G. 3 apartamente situat în blocul din Bucureşti, altele decât apartamentul în litigiu, preluat de stat fără niciun titlu şi deţinut de Serviciul de Protecţie şi Pază, care nu a făcut dovada că ar folosi acest imobil potrivit activităţii sale specifice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 531 din 27 ianuarie 2005, a admis recursul declarat de pârâtul S.P.P., a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.
S-a reţinut că instanţele de fond şi apel nu au stabilit pe deplin situaţia de fapt, impunându-se completarea materialului probator în vederea determinării bunurilor imobile care au aparţinut fraţilor G., a masei succesorale ce a revenit defuncţilor C.S., C.C. şi G.M. şi, implicit a calităţii procesuale a reclamantei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 1672 din 7 decembrie 2006, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive Statului Român şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
Totodată, tribunalul a respins, ca neîntemeiate, atât contestaţia, cât şi cererea de intervenţie.
S-a reţinut că:
- potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, în cauză are calitate procesuala pasivă doar entitatea care a emis hotărârea contestată, respectiv S.P.P., nu şi Statul Român;
- proprietarii imobilului, fraţii G.E. şi G.G. au decedat la 24 decembrie 1960 şi, respectiv, 31 ianuarie 1963, ultimul fiind moştenit de C.S., în calitate de nepoată de soră predecedată;
- reclamanta este fiica acestei moştenitoare şi a renunţat la succesiunea mamei sale, care, prin testament, i-a instituit ca legatari pe C.C. şi intervenient;
- legatul cu titlu particular instituit în favoarea intervenientului are ca obiect eventualele drepturi ce se nasc din revendicarea imobilului situat în Bucureşti, sector 1;
- pe parcursul procesului, reclamanta a depus încheierea nr. 419 din 10 februarie 2003, de rectificare a 3 certificate de moştenitor, ce atestă că este moştenitoarea defuncţilor G.E., G.G., C.S. şi G.C.;
- între menţiunile cuprinse în cele 3 certificate şi cele din încheierea de rectificare există însă neconcordanţe;
- pe de altă parte, cele 3 certificate iniţiale nu au fost anulate, iar reclamanta nu a produs probe care să ateste dreptul de proprietate al fraţilor G., calitatea sa de moştenitoare a acestor defuncţi - şi identitatea dintre imobilul revendicat şi imobilul aflat în administrarea pârâtului S.P.P.
Reclamanta a declarat apel, susţinând că are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001deoarece legatul cu titlu particular instituit în favoarea intervenientului nu se referă apartamentul solicitat, care a aparţinut defunctului G.E. şi, aşa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în cauză, corespunde apartamentului deţinut de S.P.P.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 252 din 1 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul şi a admis cererea expertului N.T., obligând-o pe apelanta reclamantă la 800 lei diferenţă onorariu de expertiză. S-a reţinut că:
- reclamanta a renunţat la succesiunea defunctei G.S. şi, potrivit certificatului de moştenitor nr. 38 din 9 mai 2003, este moştenitoarea defunctului C.C., iar masa succesorală include şi eventualele drepturi ce se nasc din redodândirea imobilului situat în Bucureşti, sector 1, cu excepţia Spaţiului comercial de la parter;
- din testamentul defunctei C.S. şi certificatul de moştenitor nr. S. 566/16 decembrie 1966, rezultă însă că doar intervenientul are vocaţie la succesiunea mamei reclamantei în referire la eventualele drepturi ce se nasc din revendicarea imobilului situat în Bucureşti, sector 1, cum corect a concluzionat instanţa de fond;
- or, în atare situaţie, reclamanta nu poate pretinde în niciun fel bunurile ce fac obiectul legatului cu titlu particular instituit în favoarea intervenientului.
Reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ambelor hotărâri şi, pe fond, admiterea contestaţiei sau, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare.
In motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut că, aşa cum s-a stabilit prin încheierea de rectificare, legatul cu titlu particular instituit în favoarea intervenientului de către defuncta sa mamă avea ca obiect doar spaţiul comercial de la parter.
Aceste critici sunt fondate deoarece:
- apartamentul revendicat se află într-un bloc edificat de fraţii G.G. şi G.E., proprietarii terenului pe care a fost amplasată construcţia, decedaţi anterior datei de 22 decembrie 1989;
- potrivit anexei Decretului nr. 92/1950, de la G.G. au fost naţionalizate 3 apartamente situate în acel bloc;
- fraţii G. au fost moşteniţi de C.S. dar singurele bunuri menţionate în certificatul de moştenitor emis la 16 decembrie 1966 pentru ambele succesiuni sunt cotele indivize, de câte 1/3, din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci din Cimitirul Belu;
- prin testamentul autentificat la 24 iunie 1993, C.S. a instituit două legate, unul universal în favoarea soţului său C.C. şi celălalt cu titlu particular, în favoarea intervenientului C.M., care urma să primească două terenuri intravilane (amplasate în satul Roşu, corn. Chiajna şi cartierul Militari), precum şi „1/3 din imobilul obţinut prin moştenire de la unchiul meu G.E., situat în sector 1";
- potrivit certificatului de moştenitor nr. 1228 din 30 mai 1994, emis consecutiv decesului testatoarei (survenit la 27 decembrie 1993), defuncta a fost moştenită de C.C. (soţ supravieţuitor) şi intervenient, legatul cu titlu particular al acestuia din urmă fiind compus din cele două terenuri intravilane menţionate în testament! precum şi „eventualele drepturi ce se nasc din revendicarea imobilului din Bucureşti, sector 1";
- tot în certificatul de moştenitor nr. 1228 din 30 mai 1994 s-a consemnat că reclamanta a renunţat la succesiunea mamei sale dar este unica moştenitoare a defunctului C.C., tatăl său (decedat la 3 mai 1994);
- acest certificat, ca şi alte două certificate de moştenitor subsecvente (nr. 1533 din 5 septembrie 1994 şi nr. 2064 din 9 septembrie 1994) au fost rectificate prin încheierea notarială nr. 419 din 10 februarie 2003, în sensul că menţiunea testamentară privitoare la cota de 1/3 din imobilul situat în Bucureşti, sector 1 se referă la un spaţiu comercial de 42 mp şi terenul aferent de 8 mp, iar reclamanta este singura moştenitoare a defuncţilor G.G., G.E., C.S. şi C.C.;
- rectificarea celor 3 certificate de moştenitor a fost operată la cererea comună a reclamantei şi intervenientului, care, în prealabil, obţinuşi retrocedarea spaţiului comercial de 42 mp şi terenului aferent, prin continuarea acţiunii în revendicare de drept comun iniţiate de către C.S. anterior decesului;
- ulterior, în baza încheierii notariale de rectificare, a fost emis certificatul nr. 38 din 9 mai 2003, supliment la certificatul de moştenitor nr. 1228/1994, în care s-a menţionat că masa succesorală a defunctului C.C. cuprinde, pe lângă bunurile enumerate iniţial, şi „eventualele drepturi ce se nasc din redobândirea imobilului situat în Bucureşti, sector 1, cu excepţia magazinului-spaţiu comercial, în suprafaţă de 42 mp şi terenul aferent de 8 mp";
- deşi valabilitatea rectificării şi a certificatului de moştenitor nr. 38/2003 nu era contestată de niciuna din persoanele direct interesate (reclamanta şi intervenientul), prima instanţă nu a luat în considerare aceste înscrisuri, cu motivarea că actele supuse rectificării (certificatele de moştenitor iniţiale) nu au fost anulate şi ar exista neconcordanţe între menţiunile pe care le cuprind şi menţiunile din încheierea notarială.
- pretinsele neconcordanţe nu au fost însă nici enunţate şi nici puse în discuţia părţilor, iar anularea certificatelor de moştenitor iniţiale nu era necesară de vreme ce în finalul încheierii notariale s-a consemnat expres că toate celelalte prevederi din cuprinsul actelor rectificate rămân neschimbate;
- în atare situaţie, refuzul primei instanţe de a lua în considerare încheierea notarială de rectificare şi certificatul de moştenitor nr. 38/2003, este evident lipsit de temei juridic;
- încheierea notarială de rectificare şi ultimul certificat de moştenitor nu a fost luate în considerare nici de instanţa de apel, care, de altfel, nu ă răspuns concret la criticile reclamantei şi, în motivarea soluţiei de respingere a apelului, a făcut trimitere la certificatul de moştenitor nr. S. 566/1966, referitor la succesiunea defuncţilor P.F. (mama lui C.S.), G.E. şi G.G.;
- or, certificatul de moştenitor şi suplimentul său, emis în baza încheierii notariale de rectificare, fac dovada incontestabilă că reclamanta este moştenitoarea defunctei C.S. şi că masa succesorală cuprinde şi eventualele drepturi ce se nasc din revendicarea imobilului situat în Bucureşti, sector 1, cu excepţia spaţiului comercial retrocedat intervenientului.
Deosebit de greşita neluare în considerare a încheierii notariale de rectificare şi certificatului de moştenitor subsecvent, instanţele de fond şi apel nici nu au stabilit pe deplin situaţia de fapt, în continuare fiind neclar dacă statul a preluat apartamentul revendicat de la G.G., prin naţionalizare potrivit prevederilor Decretului nr. 92/1950, ori de la G.E. fără vreun titlu, ci în fapt, aşa cum a susţinut constant reclamanta.
Faţă de cele expuse, conform art. 312 alin. (1) şi (3) şi art. 314 C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul modificării hotărârii atacate, admiterii apelului, desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de trimitere va stabili, prin completarea materialului probator, de la care dintre fraţii G. a fost preluat abuziv apartamentul în litigiu, ţinând seama de împrejurarea că reclamanta este moştenitoare ambelor persoane menţionate şi, prin Dispoziţia nr. 1014 din 30 mai 2003 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti în baza Legii nr. 10/2001, a beneficiat de restituirea în natură a mai multor părţi din blocul situat în Bucureşti, sector 1, respectiv un apartament la primul etaj, 3 spaţii comerciale la parter, spaţiile de la subsol şi terenul aferent, imobile ce au aparţinut lui G.G. şi P.F. (mama defunctei C.S.).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D E
Admite recursul declarat de reclamanta L.M. împotriva deciziei nr. 252 din 1 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică Decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 1672 din 7 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4159/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 4152/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
