ICCJ. Decizia nr. 4185/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4185/2010
Dosar nr. 492/46/2008
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2008, Ş.G.M.M. şi Ş.G.G.A. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 80/ A din 8 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 532/2004, în contradictoriu cu intimaţii Primăria Municipiului Câmpulung, Ş.C., Ş.C., S.M.A., N.O., D.S., I.C., S.A. şi N.C.E.D.
În motivarea cerem revizuienţii au arătat că pnn decizia atacată a fost schimbată sentinţa civilă nr. 147 din 1 iulie 2004 pronunţată de Tribunalul Argeş, în sensul că le-a fost refuzată restituirea în natură a parterului imobilului, fostă proprietate a tatălui lor, Ş.G.G., fiindu-le restituit doar etajul, iar alături de ei, le-a fost constatat dreptul de proprietate asupra aceluiaşi imobil (etajul) şi apelantelor - interveniente I.C. şi N.C., reţinându-se calitatea acestora de moştenitoare ale bunicului lor, Ş.I.G.
Au mai precizat revizuienţii că, în ceea ce priveşte refuzul restituirii parterului imobilului, fostă proprietate a tatălui lor, înţeleg să se folosească de un înscris nou, respectiv Fişa personală a condamnatului politic Ş.G.G. (1 iunie 1950) înscris pe care l-au obţinut în data de 22 mai 2008 de la C.N.S.A.S., Direcţia Arhivă Popeşti Leordeni şi care prezintă importanţă în prezenta cauză prin prisma următoarelor menţiuni:
- în prima pagină sunt datele de identificare ale tatălui lor, iar la rubrica profesie este menţionat „hotelier şi comerciant", ceea ce înseamnă că dacă înstrăinase spaţiile comerciale de la parter nu mai putea fi privit ca şi comerciant de autorităţile statului comunist, ci numai ca hotelier.
- în pagina a doua sunt evidenţiate următoarele menţiuni: origine socială - burghez, stare materială - în prezent deposedat, în trecut - 1.
Hotel cls. II în Câmpulung, 2 Proprietăţi în prăvălii, Expropriat - naţionalizat, Hotel cls. II şi 8 prăvălii în Câmpulung.
Acest înscris nou, întocmit după naţionalizare, demonstrează că tatăl lor a fost unicul proprietar al imobilului naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, imobil compus din hotel şi apartamente de serviciu - la etaj şi spaţii comerciale la parter, ocupate de 10 societăţi de stat şi 8 prăvălii închiriate.
Revizuienţii au mai arătat că, referitor la motivul 2 de revizuire, ce priveşte constatarea dreptului de proprietate asupra aceluiaşi imobil (etajul) şi apelantelor - interveniente atât prin înscrisul despre care au „făcut vorbire la motivul anterior de revizuire, cât şi prin înscrisul nou intitulat Raport de investigaţii - secţia raională de securitate Câmpulung - Muscel, deţin dovezile contrare prezumţiei stabilită de instanţă şi că la momentul naţionalizării numai tatăl lor era proprietarul bunului (hotel şi prăvălii) solicitat în baza Legii nr. 10/2001.
In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea cererii aşa cum a fost formulată.
Prin întâmpinările depuse la dosar de către intimaţii N.O., D.S. (f. 48-49) Ş.C. şi Ş.G.C. (f. 64-66), s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă şi nefondată întrucât cele două înscrisuri nu se încadrează în prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar revizuienţii aveau posibilitatea să obţină aceste acte conform Legii nr. 187/1999.
La data de 18 septembrie 2008 au formulat întâmpinare şi intimata Municipiul Câmpulung, judeţul Argeş care a invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Câmpulung şi respingerea cererii ca tardiv introdusă, întrucât şi anterior apariţiei O.U.G. nr. 24/2008, cetăţenii aveau acces la propriul dosar conform Legii nr. 187/1999 (f. 87-89).
Şi intimata S.M.A. a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea revizuirii ca tardiv introdusă, având în vedere nerespectarea termenului prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ. şi ca inadmisibilă sau nefondată (f. 106), concluzii care au fost formulate şi de intimatele I.C.S. şi N.C.E. prin întâmpinarea de la fila 118 din dosar.
În şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2008, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia de tardivitate a introducerii cererii de revizuire, excepţie cu privire la care constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În susţinerea cererii, revizuienţii au invocat două acte ca fiind înscrisuri noi, respectiv, "Fişa personală a condamnatului politic Ş.G.G. (1 iunie 1950)" şi „Raport de investigaţii, secţia raională de securitate Câmpulung Muscel".
Ambele acte au fost obţinute de către revizuienţi de la C.N.S.A.S., Direcţia Arhivă Popeşti Leordeni, la data de 20 mai 2008 (f. 17) şi respectiv 22 mai 2008 (£.23).
Având în vedere şi data introducerii cererii de revizuire la instanţă, respectiv 19 iunie 2008, aceasta este formulată în termenul de o lună prevăzut de textul de lege sus enunţat, aşa încât nu a putut fi reţinută excepţia de tardivitate a introducerii cererii.
Prin Decizia civilă nr. 244/ A din 21 noiembrie 2008 Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins cererea de revizuire formulată de revizuienţii Ş.G.M.M. şi Ş.G.G.A. împotriva Decizii civile nr. 80/ A din 8 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în contradictoriu cu intimaţii I.C.S.A., N.C.E.D., S.M.A., N.O., D.S., Ş.C., Ş.G.C. şi Primăria Muncipiului Câmpulung - judeţul Argeş.
Pentru a se putea pronunţa astfel, instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât revizuienţii nu au fost în imposibilitate legală de a intra în posesia actelor pretinse a fi înscrisuri noi, dimpotrivă, le puteau procura, la cerere, chiar la momentul soluţionării cauzei.
S-a mai reţinut că nu se verifică susţinerea revizuienţilor, potrivit căreia, anterior datei de 8 februarie 2005, când s-a pronunţat decizia a cărei revizuire s-a solicitat, C.N.S.A.S.-ul era în organizare şi arhivele acesteia nu puteau fi cercetate public, iar eliberarea de copii xerox de pe înscrisurile din dosare a fost reglementată abia prin O.U.G. nr. 24 din 10 martie 2008, întrucât revizuienţii aveau posibilitatea să se adreseze C.N.S.A.S.-ului şi în baza Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.
Împotriva deciziei respective, la data de 30 ianuarie 2009, au declarat recurs revizuienţii, criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii de revizuire, aşa cum a fost formulată.
Prin motivele de recurs, depuse odată cu cererea, s-a susţinut că, în mod greşit, prima instanţă a considerat că nu este admisibilă cererea de revizuire, pe baza considerentelor eronate că înscrisurile depuse în sprijinul acesteia nu îndeplinesc cerinţa de a fi fost imposibil de înfăţişat la momentul soluţionării deciziei supuse revizuirii.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că prin decizia recurată au fost sancţionaţi de instanţă pentru neexercitarea unui drept pentru care legiuitorul nu a prevăzut sancţiunea decăderii, dreptul fiind exercitat nu în baza Legii nr. 187/1999, ci în baza O.U.G. nr. 24/2008, când au luat cunoştinţă de existenţa înscrisurilor pe baza cărora au formulat cererea de revizuire.
Pe de altă parte, s-a arătat ca nu au avut interes să apeleze la dispoziţiile Legii nr. 187/1999, întrucât iniţial au dobândit dreptul de proprietate în integralitate şi asupra întregului imobil prin Decizia nr. 1997/ R din 1998 a Curţii de Apel Piteşti şi numai ulterior prin Decizia civilă nr. 80/ A din 2005 a aceleiaşi curţi, rămasa irevocabilă prin Decizia civilă nr. 6387/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au pierdut dreptul de proprietate asupra parterului imobilului revendicat şi totodată cota de Vi din etajul imobilului, rămânând însă în posesia întregului bun până în luna ianuarie a anului 2008 când Primăria Câmpulung i-a deposedat de parterul clădirii, ca urmare a unei acţiuni de întoarcere a executării, finalizată prin Decizia civilă nr. 321/R/2007 a Curţii de Apel Piteşti.
In al doilea rând, s-a susţinut că prin formularea „mai presus de voinţa părţilor" legiuitorul a prevăzut prin dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. două ipoteze: fie că părţile nu aveau vreo posibilitate de acces fizic sau juridic la înscrisul respectiv; fie că părţile nu aveau vreo posibilitate mentală de acces la înscrisul respectiv, ceea ce înseamnă că înscrisul respectiv se afla într-un loc în care nu era de conceput că s-ar putea afla.
Revizuienţii au susţinut că prin cererea formulata se încadrează în cea de-a doua ipoteză, întrucât s-au aflat în imposibilitatea mentală de a procura înscrisurile respective, în condiţiile în care nu este de specificul unui dosar de securitate să conţină înscrisuri referitoare la elementele patrimoniale ale unei persoane.
La data de 2 iunie 2009, respectiv la data de 26 martie 2010, intimaţii Ş.C., Ş.G.C., I.C.S.A. şi N.C.E.D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursul declarat de revizuienţi, ca nefondat.
De asemenea, la data de 2 iunie 2009, au formulat întâmpinare şi intimatele D.S. şi N.O., solicitând respingerea recursului declarat de către revizuienţi.
Analizând recursul declarat de revizuienţi prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va constata faptul că este întemeiat şi-l va admite, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza I-a C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel, se poate cere : dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Acest motiv de revizuire se întemeiază pe împrejurări care au alterat procesul de stabilire a adevărului de către instanţa de judecată şi pentru a fi admisibil trebuie a fi îndeplinite cumulativ o serie de condiţii, precum : revizuirea poate fi cerută numai în cazul unor înscrisuri după pronunţarea hotărârii atacate pe calea revizuirii; imposibilitatea prezentării înscrisurilor la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, fie datorită faptului că acesta a fost deţinut de partea potrivnică, fie datorită unei împrejurări mai presus de voinţa părţii, iar înscrisul descoperit şi invocat în revizuire să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluţie decât cea pronunţată.
În cauză, prima instanţă a reţinut că nu sunt întrunite aceste condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5, teza I-a C. proc. civ., întrucât nu a fost îndeplinită cerinţa imposibilităţii prezentării înscrisurilor invocate în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii, în condiţiile în care revizuienţii aveau posibilitatea de a se adresa instituţiei ce deţinea înscrisurile respective, cu o simplă cerere, anterior pronunţării deciziei atacate cu această cale de atac extraordinară.
Aceste considerente ale primei instanţe sunt greşite, întrucât nu li se poate imputa revizuienţilor lipsa de diligente în ceea ce priveşte neprocurarea înscrisurilor respective, deoarece era de neconceput ca înscrisurile invocate, legate de patrimoniul autorului acestora, să se găsească într-un dosar de securitate aflat în arhiva C.N.S.A.S.-ului.
Aceasta întrucât specificul informaţiilor din conţinutul unui dosar de securitate constă în date referitoare la activităţile desfăşurate de persoana urmărită contra regimului comunist, în perioada posterioară naţionalizării, într-o perioadă în care patrimoniul acestuia fusese diminuat cu cele mai importante bunuri mobile şi imobile.
În acelaşi timp, aceste înscrisuri au fost descoperite întâmplător în arhivele securităţii, cu ocazia solicitării dosarului întocmit de poliţia politică comunistă autorului Ş.G., cerere formulată pentru obţinerea informaţiilor prevăzute de Legea nr. 187/1999, şi nicidecum pentru obţinerea unor înscrisuri legate de averea imobilă deţinută de autorul acestora.
Se poate spune astfel că nu a existat o imposibilitate de a studia dosarul autorului aflat în arhivele securităţii, însă a existat imposibilitatea pentru revizuienţi de a cunoaşte faptul că în aceste arhive se află înscrisuri ce descriu bunurile deţinute de către acesta.
Se poate reţine aşadar faptul că circumstanţele speciale şi particulare ale cauzei, duc la concluzia că fiind vorba de înscrisuri ce nu puteau fi obţinute prin diligente obişnuite, cererea de revizuire poate fi admisibilă.
Aceasta întrucât înscrisurile invocate se găseau în arhivele C.N.S.AS.-ului şi nu în Arhivele Naţionale - Direcţia Generală şi Direcţia Judeţeană Argeş sau în arhivele Primăriei Câmpulung-Argeş, instituţii cărora revizuienţii li s-au adresat, şi unde, în mod obişnuit, se găsesc documente legate de patrimoniul naţionalizat a unei persoane, şi nicidecum în arhivele unei instituţii care, de regulă, nu cuprinde informaţii legate de patrimoniu.
Aceste informaţii au fost obţinute în momentul în care s-a solicitat deconspirarea dosarului de urmărire al autorului revizuienţilor, fiind de neimaginat că vor obţine dovezi cu privire la întinderea proprietăţii acestuia.
În consecinţă, este greşită teza primei instanţe potrivit căreia revizuienţii nu s-au aflat în imposibilitatea de a procura înscrisurile invocate anterior pronunţării deciziei supuse revizuirii.
Fiind îndeplinită condiţia respectivă, se impune a se stabili faptul dacă aceste înscrisuri pot fi considerate relevante, în sensul că prezintă forţă probantă prin ele înseşi, în sensul că ar fi putut duce la pronunţarea altei soluţii dacă ar fi fost cunoscute de către instanţa de fond.
Acest lucru însă nu poate fi stabilit pentru prima dată în faţa instanţei de recurs, astfel încât, pentru a se respecta principiul dublului grad de jurisdicţie, se impune admiterea recursului declarat de revizuienţi, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru analizarea tuturor condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I-a C. proc. civ., în conformitate cu art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de revizuenţii Ş.G.M.M. şi Ş.G.G.A. împotriva Deciziei nr. 244/ A din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia recurata şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4178/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1675/2010. Civil → |
|---|
