ICCJ. Decizia nr. 4362/2010. Civil. Anulare act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4362/2010
Dosar nr. 10055/1/2009
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 6988 din 25 iunie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, precum şi recursul declarat de contestatoarea S.G.G. împotriva încheierii din 22 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, în contradictoriu cu intimaţii D.A.B. şi P.G.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Înalta Curte a reţinut următoarele:
La data de 19 octombrie 2007 S.G.G. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 861 din 21 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în calea de atac a recursului.
Pe parcursul judecării contestaţiei în anulare, contestatoarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Prin încheierea din 22 octombrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, considerând, în mod corect, că textul pretins neconstituţional nu are legătură cu dispoziţiile art. 317- 318 C. proc. civ., care reglementează motivele pentru care se poate formula contestaţie în anulare.
Nici nulitatea cererii de chemare în judecată iniţiale nu se regăseşte printre motivele pentru care se poate face contestaţie şi, prin urmare, nu poate face obiect de analiză nici într-un recurs ce vizează o încheiere de respingere a sesizării Curţii Constituţionale.
Împotriva deciziei nr. 6988 din 25 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, recurenta-contestatoare a formulat o altă contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe.
În motivarea cererii contestatoarea arată că, în opinia sa, Decizia menţionată este greşită şi este admisibil să fie anulată, deoarece nu există nici o dispoziţie legală în vigoare care să limiteze competenţa de ordine publică a Î.C.C.J. a României de examina, într-un recurs ce vizează o încheiere prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, excepţia de ordine publică prin care a cerut să se declare nulitatea absolută a cererii de chemare în judecată nesemnate de nimeni, mai ales că excepţia, odată admisă, ar fi făcut inutilă judecarea recursului pe fond.
În drept, invocă prevederile art. 317 alin. (2), art. 108 alin. (1), art. 159, art. 162 C. proc. civ., art. 126 alin. (3) din Constituţie.
Contestatoarea mai invocă şi Decizia nr. 39/2007 a Secţiilor Unite ale Î.C.C.J., care se referă la sancţiunea nulităţii cererii de recurs, care este, în opinia recurentei, tot o cerere de chemare în judecată, singurul mod de împlinire al lipsei semnăturii fiind cel prevăzut de art. 133 alin. (2) C. proc. civ.
Contestatoarea solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei şi rejudecarea recursului, în vederea pronunţării unei noi decizii legale şi temeinice.
Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare.
Intimatul D.A.B. a solicitat, cu ocazia dezbaterilor, respingerea contestaţiei în anulare, întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciuna din prevederile art. 317 sau art. 318 C. proc. civ.
Totodată, a solicitat şi amendarea contestatoarei pentru abuz de drept de petiţie şi pentru rea-credinţă în exercitarea drepturilor procesuale, deoarece este a treia oară când, în aceeaşi cauză, contestatoarea atacă o hotărâre a Înaltei Curţi, opunându-se astfel soluţionării definitive a cauzei.
Intimatul a depus la dosar şi cerere scrisă în acest sens.
Contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Calea de atac extraordinară poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., aceasta se poate îndrepta împotriva unei hotărâri irevocabile, când judecata s-a făcut cu lipsă de procedură sau când s-au încălcat norme de ordine publică privitoare la competenţă.
Art. 318 C. proc. civ. prevede posibilitatea atacării cu contestaţie în anulare a hotărârii pronunţate în recurs, dacă aceasta este rezultatul unei greşeli materiale sau când, respingându-se recursul, a fost omis din greşeală a fi cercetat vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speţă, contestatoarea nu invocă niciunul din aceste motive în susţinerea contestaţiei, trimiterea la dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. fiind pur formală.
Astfel, contestatoarea nu pretinde că nu ar fi fost legal citată le judecata recursului şi nici că Înalta Curte, atunci când a judecat recursul, ar fi încălcat vreo normă de ordine publică privitoare la competenţă.
În realitate, contestatoarea este nemulţumită de soluţia primită în recurs, cu referire concretă la respingerea excepţiei nulităţii cererii de chemare în judecată, în legătură cu care Înalta Curte a considerat că nu poate fi valorificată în recursul care vizează exclusiv o încheiere de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, şi aceasta dată în cursul judecăţii unei alte contestaţii în anulare.
Contestatoarea tinde la reformarea acestei soluţii, prin trimitere la regimul excepţiilor de ordine publică şi la o pretinsă competenţă nelimitată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deşi calea de atac a contestaţiei în anulare, la care a apelat, este una extraordinară, de retractare, nedevolutivă şi poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de art. 317alin. (1) şi art. 318 C. proc. civ.
Astfel cum a fost formulată şi motivată, contestaţia în anulare apare ca fiind inadmisibilă şi Înalta Curte o va respinge.
Dat fiind că asupra motivelor pentru care se poate formula contestaţie în anulare şi asupra caracterului exclusiv al acestora constatatoarei i s-a atras atenţia chiar prin Decizia atacată, Înalta Curte constată că persistenţa contestatoarei în introducerea acestei noi căi de atac este expresia relei-credinţe, aşa cum susţine intimatul.
Pentru acest motiv, în baza art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte îi va aplica o amendă judiciară de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de contestatoarea S.G.G. împotriva deciziei nr. 6988 din 25 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 9433/1/2008.
Aplică contestatoarei o amendă judiciară în sumă de 50 lei.
Irevocabilă în ceea ce priveşte contestaţia în anulare.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce priveşte amenda.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4366/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4359/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
