ICCJ. Decizia nr. 4407/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4407/2010
Dosar nr. 6050/3/2007
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Primarul general al municipiului Bucureşti a emis dispoziţia nr. 5738 din 2 mai 2006, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a fost respinsă notificarea petentei N.J., privind restituirea, în natură, a terenului în suprafaţă de 84 mp, afectat de elemente de sistematizare, situat în Bucureşti, sectorul 3 şi a fost dispusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acest teren.
Prin sentinţa nr. 1485 din 3 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de petentă, a fost anulată parţial dispoziţia emisă de primarul general, au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 159 mp, imposibil de restituit în natură, situat în Bucureşti, sectorul 3, au fost menţinute celelalte dispoziţii şi a fost respinsă, ca nefondată, cererea de anulare a dispoziţiei nr. 5737 din 2 mai 2006 emisă de Primarul general al municipiului Bucureşti, prin care a fost dispusă restituirea, în natură terenul în suprafaţă de 183 mp situat la aceeaşi adresă, către petentă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nu se impune anularea dispoziţiei nr. 5737 din 02 mai 2006, prin care a fost dispusă restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 183 mp, pe care se află o construcţie, deoarece conform procesului-verbal din 10 aprilie 2008, întocmit de B.E.J. P.C.G., acest imobil a fost preluat de contestatoare, că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate decât în limita suprafeţei de teren de 342 mp şi că suprafaţa de 209,02 mp nu este liber.
Apelurile declarate de contestatoare şi de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia nr. 357 din 27 mai 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5 mai 2010 a aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea, susţinând în calitate de succesoare a defunctului N.D., că prin Decretul nr. 41/1989, i-a fost expropriată suprafaţa de teren de 640 mp, iar nu 342 mp, că a fost făcută o greşită apreciere a expertizelor existente în dosarul instanţei de fond şi că terenul în litigiu nu a fost sistematizat.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea aflată în copie la filele 26 şi 27 din dosarul tribunalului, contestatoarea a precizat că a dobândit prin succesiune terenul în suprafaţă de 342 mp, iar nu de 640 mp, precizare ce este în concordanţă cu certificatul de moştenitor nr. 630 din 21 iulie 1980 emis de notariatul de stat local al sectorului 3 Bucureşti, din care rezultă că autorul contestatoarei, N.D., a avut în proprietate suprafaţa de teren de 342 mp şi construcţiile existente pe acest teren.
În acelaşi sens, prin petiţia adresată primarului general de către contestatoare (fila 9 din dosarul tribunalului) aceasta a solicitat eliberarea titlului de proprietate şi punerea în posesie pentru terenul în suprafaţă de 342 mp.
Or, prin dispoziţia nr. 5737 din 2 mai 2006, primarul general a restituit în natură suprafaţa de teren de 183 mp, iar prin sentinţa tribunalului a fost dispusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul de 159 mp, imposibil de restituit în natură, suprafeţe ce totalizează 342 mp.
În atare situaţie este lipsit de relevanţă faptul că în anexa decretului de expropriere (fila 106 din dosarul tribunalului) este menţionată eronat suprafaţa de teren de 640 mp.
În ceea ce priveşte terenul ce nu poate fi restituit în natură şi pentru care instanţa de fond, a cărei soluţie a fost confirmată de instanţa de apel a acordat măsuri reparatorii prin echivalent se constată că această dispoziţie este în concordanţă cu raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul R.L., conform căreia, terenul în suprafaţă de 342 mp a fost afectat parţial de sistematizarea zonei, prin extinderea străzii V. şi amenajarea unei parcări, că suprafaţa de teren rămasă îngrădită este de 183 mp, în afara căreia există spaţiu verde afectat zonei sistematizate.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N.J. împotriva deciziei nr. 357 din 27 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4410/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4403/2010. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
