ICCJ. Decizia nr. 4479/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4479/2010
Dosar nr. 12174/3/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică de la 12 noiembrie 2009, în dosarul nr. 12174/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, în baza art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecării apelurilor declarate de apelanta-pârâtă A.V.A.S. şi de către apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE REPREZENTAT DE D.G.F.P. BIHOR, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi S.E. şi B.L.E., având în vedere că intimaţii-reclamanţi S.E. şi B.L.E., nu s-au conformat dispoziţiei dată de instanţă în sensul depunerii unei copii după procura nr. 900 din 14 mai 2009 emisă de B.N.P.A. R., prin care intimaţii-reclamanţi au mandatat-o pe numita B.M. să renunţe la judecarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri, la data de 21 ianuarie 2010, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, în mod greşit instanţa de apel a făcut aplicarea art. 1551 C. proc. civ., în condiţiile în care această sancţiune este aplicabilă numai în cazul în care reclamantul nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, iar nu intimatul, iar în prezenta cauză, apelanţii-intimaţi sunt Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, respectiv A.V.A.S., însă nu a fost stabilită, nici de către lege, nici de către instanţă în cursul judecăţii, vreo obligaţie, astfel încât aceştia să se afle în condiţiile de admisibilitate ale art. 1551 C. proc. civ.
Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:
În speţă, la data de 18 mai 2009, reclamanţii S.E. şi B.L.E., prin avocat S.S., au depus o declaraţie, autentificată sub nr. 1718 din 14 mai 2009 de BNP S.D.A., prin care B.M., în calitate de mandatară a acestora, declară că renunţă la judecarea pricinii ce face obiectul dosarului nr. 12174/3/2008, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
La termenul din 28 mai 2009, instanţa a amânat cauza, neputând lua act de renunţarea la judecată, constatând că se impune depunerea de către intimaţii-reclamanţi a unei copii după procura nr. 900 din 14 mai 2009 emisă de B.N.P.A. R.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică de la 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa a dispus, în baza art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecării apelurilor, având în vedere că intimaţii-reclamanţi S.E. şi B.L.E., nu s-au conformat dispoziţiei dată de instanţă în sensul depunerii unei copii după procura nr. 900 din 14 mai 2009 emisă de B.N.P.A. R., prin care intimaţii-reclamanţi au mandatat-o pe numita B.M. să renunţe la judecarea cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata atunci când se constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii.
Acelaşi art. 1551 C. proc. civ. în alin. (2) prevede că „la cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua”.
Susţinerea recurentului, în sensul că sancţiunea prevăzută de art. 1551 C. proc. civ. este aplicabilă numai pentru reclamant, este justă, în sarcina apelanţilor-intimaţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, respectiv A.V.A.S., nefiind stabilită de către instanţă în cursul judecăţii, vreo obligaţie.
Într-adevăr, prin sancţiunea suspendării cauzei din culpa intimaţilor-reclamanţi, apelanţii-intimaţi au fost vătămaţi în drepturi, apelul lor nefiind soluţionat.
Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ., constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei părţii reclamante, pentru neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii.
Pentru a obţine reluarea judecăţii, partea interesată ce se consideră prejudiciată nu trebuie să declare recurs împotriva încheierii de suspendare, întrucât instanţa de control judiciar apreciază legalitatea măsurii în raport de situaţia existentă la momentul suspendării.
Ca atare, partea trebuie să ceară repunerea cauzei pe rol şi, numai dacă se respinge cererea, poate să declare recurs împotriva acestei soluţii pentru a dovedi că respingerea cererii de repunere pe rol este nelegală.
Faţă de cele expuse, nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE împotriva încheierii de şedinţă din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5144/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1828/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
