ICCJ. Decizia nr. 5144/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5144/2010
Dosar nr. 16478/3/2008
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 5 mai 2008, reclamantul S.G. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună restituirea în natură a terenului expropriat în suprafaţă de 100 mp, situat în Bucureşti, sector 3, iar, în subsidiar, să fie obligat Primarul General al Municipiului Bucureşti la emiterea dispoziţiei de restituire în natură pentru terenul aferent construcţiei, expropriat, în suprafaţă de 100 mp, cu obligarea pârâţilor la daune cominatorii de 1000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii acţiunii până la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, împreună cu mama sa, S.G., a notificat unitatea deţinătoare, în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a terenului situat la adresa menţionată, însă nici până la data introducerii cererii nu a primit răspuns, conform dispoziţiilor art. 23 din actul normativ menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 706 din 21 mai 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis acţiunea şi a dispus restituirea imobilului teren în suprafaţă de 100 mp, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expert S.E.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că terenul în suprafaţă de 120 mp, situat în sector 3, a fost expropriat prin Decretul Consiliului de Miniştri nr. 615 din 14 noiembrie 1973, de la S.V. şi S.G.
S-a avut în vedere că reclamantul este moştenitorul foştilor proprietari, fiind astfel persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, la restituirea în natură a terenului identificat prin expertiză, teren ce are în prezent adresa în str. C. nr. 6A, fiind împrejmuit împreună cu restul proprietăţii iniţiale de 225 mp.
Cererea de daune cominatorii nu a fost admisă având în vedere dispoziţiile art. 5803 alin. (5) C. proc. civ. şi concluziile reclamantului din şedinţa publică de la 6 mai 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, fără a-l motiva.
Prin decizia civilă nr. 39/A din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, examinând hotărârea apelată în temeiul dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., a respins apelul pârâtului ca nefondat, reţinând, în esenţă, că reclamantul este unicul moştenitor al foştilor proprietari S.V. şi S.G., având astfel calitatea de persoană îndreptăţită potrivit Legii nr. 10/2001 şi că imobilul ce face obiectul notificării, în suprafaţă de 100 mp, este liber şi poate fi restituit în natură.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul recurent a susţinut că
s-au încălcat dispoziţiile art. 10.1. din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, în sensul că nu s-a stabilit cu claritate situaţia juridică a terenului identificat prin raportul de expertiză, respectiv dacă acesta aparţine domeniului public sau privat şi nici destinaţia actuală a terenului, existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane.
S-au invocat, în acest context, dispoziţiile art. 11 alin. (10) din lege, care interzic înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilului a cărui restituire în natură nu este posibilă datorită afectării sale unei amenajări de utilitate publică.
Cea de a doua critică a vizat nerespectarea de către reclamant a obligaţiei de a da o declaraţie autentică, prin care să declare că nu a beneficiat de acordurile internaţionale încheiate de România şi nu a specificat dacă a primit sau nu despăgubiri, spre a se putea verifica incidenţa art. 5 din Legea nr. 10/2001.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Critica formulată prin primul motiv de recurs, vizând încălcarea dispoziţiilor art. 10.1 şi art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 este nefondată.
Imobilul teren în litigiu, situat în sector 6 a trecut în proprietatea statului în baza Decretului Consiliului de Miniştri nr. 615 din 14 noiembrie 1973, în a cărui anexă 26, la poziţia nr. 34 sunt înscrişi autorii reclamantului S.V. şi S.G., cu suprafaţa de 120 mp, astfel cum rezultă din adresa Serviciului de Evidenţă a Proprietăţii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, nr. 18263 din 3 martie 2008 (fila 49 dosar fond).
Prin nota de reconstituire a aceleiaşi direcţii a Primăriei Municipiului Bucureşti (fila 51 dosar fond) se menţionează că fostul imobil situat în sector 6, ce avea o suprafaţă de 255 mp este împrejmuit cu gard, construcţia nefiind demolată.
Situaţia de fapt menţionată a fost confirmată de expertiza tehnică efectuată la prima instanţă, probă ce a concluzionat că imobilul se află în prezent pe str. C. nr. 6A, iar terenul în discuţie de 100 mp este împrejmuit împreună cu restul proprietăţii, alcătuind o suprafaţă totală de 240,26 mp.
Este evident, astfel, că nu a fost atins scopul exproprierii, terenul fiind liber în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 şi putând fi restituit.
Susţinerea recurentului în sensul că nu s-a stabilit situaţia juridică a imobilului în litigiu este nefondată, acesta nedovedind o situaţie contrară celei stabilite de instanţele de fond şi apel, respectiv aceea că imobilul ar aparţine domeniului public al statului.
De vreme ce terenul este împrejmuit şi a fost folosit de autorii reclamantului şi ulterior măsurii exproprierii, alături de restul proprietăţii lor, este evident că nu sunt incidente dispoziţiile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 şi nici ale art. 10 alin. (11) din Legea nr. 10/2001, nedovedindu-se existenţa unei amenajări de utilitate publică care să afecteze imobilul în litigiu.
De altfel, pârâtul recurent nu a contestat concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, iar apelul său nici nu a fost motivat.
Critica formulată prin ultimul motiv de recurs este, de asemenea, neîntemeiată.
În cauză, nu s-a făcut dovada de către recurent că autorii reclamantului intimat ar fi încasat vreo despăgubire pentru suprafaţa de teren expropriată, iar construcţia nu a fost demolată aşa cum se susţine prin motivele de recurs, astfel încât să se condiţioneze restituirea în natură de rambursarea acestei despăgubiri.
În ce priveşte obligaţia depunerii de către notificator a unei declaraţii autentice în sensul că nu a beneficiat de acordurile internaţionale încheiate de România, Curtea va constata că, în raport de considerentele expuse anterior şi având în vedere că nu s-a solicitat în faza administrativă a soluţionării notificării depunerea unei asemenea declaraţii, nu se poate reţine că reclamantul ar fi în culpă pentru neemiterea dispoziţiei motivate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general împotriva deciziei nr. 39/A din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3732/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4479/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
