ICCJ. Decizia nr. 451/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 451/2010
Dosar nr. 4313/118/2008
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Pentru încheierea de şedinţă din data de 23 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă C. muncii.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut următoarele: In expunerea de motive, recurenta SC P. SA a arătat că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 298 alin. (2) ultima liniuţă C. muncii şi că acesta ar contraveni prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 şi art. 79 din Constituţia României.
În continuarea motivării recurenta a expus motive care vizează modul de interpretare a prevederilor textului criticat pentru neconstituţionalitate, prin raportare la normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000 şi la principiile clasificării actelor normative în acte cu caracter general şi acte cu caracter special, din care decurg anumite consecinţe cu privire la constatarea sau nu a abrogării implicite a unui text normativ.
Un motiv distinct dezvoltat a fost cel referitor la „principiul efectivităţii juridice” dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie.
În raport cu cele expuse, curtea de apel a reţinut că în interpretarea şi aplicarea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională într-o jurisprudenţa constantă a stabilit că sunt inadmisibile acele excepţii de neconstituţionalitate în motivarea cărora autorii lor formulează critici de neconstituţionalitate care în realitate se referă mai degrabă la modul de aplicare a legii, iar nu la conţinutul textelor de lege criticate.
A mai reţinut curtea că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentă contravine prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în sensul că nu se solicită Curţii Constituţionale să verifice constituţionalitatea unui text de lege în raport cu prevederile Constituţiei ci să se pronunţe cu privire la interpretarea şi aplicarea unor texte de lege.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, curtea a reţinut sub acest aspect că excepţia nu are legătură cu cauza, fiind de asemenea contrară art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Împotriva încheierii de şedinţă din data de 23 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, a declarat recurs pârâta SC P. SA - Membru O.G., criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
Soluţionarea excepţiei de necompetenţă teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu.
În art. 298 alin. (2) C. muncii, sunt identificate/marcate cu liniuţă actele normative abrogate expres, total sau parţial. Ultima liniuţă este urmată de textul „orice alte dispoziţii contrare”.
Această ultimă liniuţă a art. 298, a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o „abrogare implicită” ceea ce vădeşte pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă şi reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijenţă prin necunoaşterea legii aplicabile şi depăşirea atributelor puterii judecătoreşti/exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai exista temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea şi sistematizarea.
Recurentul a mai arătat că, prin dispoziţiile art. 62 şi art. 63 din Legea nr. 24/2000, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora.
În aceste condiţii, recurentul - pârâta a solicitat admiterea recursului, suspendarea judecăţii de către Curtea de Apel Constanţa, urmând ca dosarul să fie înaintat Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.
Tot astfel, art. 2 alin. (3) din acelaşi act normativ, dispune că instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Printr-o bogată jurisprudenţă, Curtea Constituţională, evaluându-şi propria competenţă, a statuat că nu este abilitată de lege să emită decizii interpretative.
Or, indirect, excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) vizează modul de interpretare şi aplicare a acestor prevederi legale, precum şi corelarea lor cu dispoziţii cuprinse în alte acte normative, aspecte ce ţin de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.
Nici corelarea actelor normative şi nici coroborarea unor dispoziţii legale nu pot intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, care nu poate imixtiona în atribuţiile puterii legiuitoare sau a celei judecătoreşti.
Cum criticile îndreptate împotriva textului atacat, nu reprezintă veritabile argumente de neconstituţionalitate, în mod corect s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Ca atare, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de şedinţă din 23 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 435/2010. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 459/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
