ICCJ. Decizia nr. 459/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 459/2010
Dosar nr. 5238/3/2009
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi a lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 5238/3/2009 din 11 februarie 2009 pe ro0lul Tribunalului Bucureşti, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Germania a pârâtului Enache Constantin pentru o perioadă de până la 3 ani.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Germania la data de 4 noiembrie 2008 în baza Convenţiei încheiate de Ministerul de Interne al României şi Ministerul de Interne din Germania încheiat în anul 1992 care la art. 2 prevede că “Fără formalităţi deosebite, autorităţile române vor prelua cetăţenii români, care se află ilegal pe teritoriul Republicii Federale Germania şi pe care intenţionează să-i returneze chiar şi atunci când nu sunt în posesia unui paşaport valabil sau a unui buletin de identitate, în măsura în care se dovedeşte sau apare verosimil că sunt persoane cu cetăţenia română”. În declaraţia dată de pârât în punctual de trecere al frontierei acesta a menţionat că a fost condamnat la 6 ani şi 6 luni închisoare pentru furt, din care a executat 4 ani şi 6 luni.
Prin sentinţa civilă nr. 435 din 23 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a, a fost respins ca nefondată acţiunea reclamantei Direcţia Generală de Paşapoarte, cu motivarea că nu a făcut dovadă că pârâtul a încălcat ordinea publică, siguranţa publică sau sănătatea publică care să justifice interdicţia de acces pe terenul Germaniei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât autorităţile române au luat act de măsura dispusă de autorităţile austriece fără a putea cenzura această măsură.
Prin decizia civilă nr. 341/ A din 1 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefundat apelul formulat de reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 234 din Tratat în a cărui aplicare a fost emisă Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, măsura neputând fi dispusă decât pentru motive de ordine publică, siguranţă sau sănătate publică. În speţă, reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul a încălcat vreunul dintre cazurile de excepţie. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că măsura returnării pârâtului din Germania este condiţionată de restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie pe o perioadă de cel mult trei ani, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 38 şi 39 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie în Germania, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituţie. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu stabileşte că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetăţean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislaţia primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi de dispoziţiile luate pentru aplicarea sa.
În legislaţia secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a directivelor nr. 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabileşte că limitarea dreptului cetăţenilor statelor membre la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, şi care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Întrucât reclamantul nu a probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., incidenţa vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri legale, date cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Astfel fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva Deciziei nr. 341/ A din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 451/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 476/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
