ICCJ. Decizia nr. 4687/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4687/2010
Dosar nr. 7277/121/2008
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1535 din 04 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor - Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (numele reclamantului fiind îndreptat prin încheierea din 09 februarie 2009) în contradictoriu cu pârâtul B.G.C. prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al pârâtului in Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în temeiul Legii nr. 248/2005 şi art. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia, ca urmare a situaţiei create prin adoptarea de către statul italian a unor reglementări ce vizează îndepărtarea de teritoriul statului respectiv.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a avut în vedere următoarele motive:
Dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiei acestora a fost reglementat de Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004, conform căreia cetăţenia Uniunii conferă fiecărui cetăţean al Uniunii un drept fundamental şi individual la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi a măsurilor adoptate în scopul aplicării acesteia.
Potrivit normelor comunitare, statele membre pot restrânge libertatea de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii, indiferent de cetăţenie, pentru motive de ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică - faţă de care cererea s-a apreciat a fi nefondată.
Prin decizia civilă nr. 338A din 10 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei primei instanţe, pentru următoarele motive:
Normele comunitare, prioritare faţă de dispoziţiile interne, prevăd situaţiile de excepţie în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulaţie, respectiv ordinea, siguranţa sau sănătatea publică - nedovedindu-se pericolul pentru valorile protejate prin norma comunitară.
Intimatul a fost returnat din Italia în baza Decretului Prefectului Provinciei Roma prin care s-a reţinut că a avut un comportament ce constituie o ameninţare la adresa siguranţei naţionale şi s-a aplicat interdicţia de a intra pe teritoriul Italiei pe o perioadă de la 5-10 ani, sub sancţiunea executării pedepsei privative de libertate.
S-a apreciat că prin restrângerea dreptului la liberă circulaţie al intimatului-pârât s-ar ajunge la o dublă sancţionare.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Potrivit art. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 autorităţile judecătoreşti urmează a pronunţa o decizie vizând interzicerea deplasării cetăţenilor expulzaţi în Italia pe o perioadă determinată.
Pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la data de 09 octombrie 2008, conform Decretului Prefecturii Provinciei Roma. Din conţinutul acestui act rezultă că pe timpul şederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, fiind arestat de autorităţile italiene pentru săvârşirea infracţiunii de furt agravant, tăinuire şi încăierare, motiv pentru care îndepărtarea sa a fost necesară în vederea menţinerii ordinii şi siguranţei publice.
Situaţia în care se află pârâtul se încadrează în dispoziţiile art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE.
Conform decretului emis de autorităţile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o anumită perioadă, sub sancţiunea executării pedepsei privative de libertate.
Potrivit art. 1 pct. 1 din Acordul dintre România şi Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situaţie ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997, fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părţi contractante şi fără alte formalităţi, orice persoană care nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru intrare sau nu mai îndeplineşte cerinţele pentru şederea pe teritoriul părţii contractante solicitante.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reţinut că dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie este un drept garantat de legea naţională, dar şi de convenţiile internaţionale la care România este parte şi că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în ceea ce priveşte motivele şi condiţiile acestor limitări, dreptul comunitar este prevalent în raport cu cel intern, neputând fi reţinute ca fiind întrunite cerinţele normelor comunitare.
Curtea de apel a constatat, de asemenea, că dreptul la liberă circulaţie poate fi limitat, dar că în cauză nu sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri, iar admiterea acţiunii ar duce la o dublă sancţionare a intimatului-pârât.
Contrar susţinerilor recurentului, simpla returnare a pârâtului nu poate să constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acestuia la liberă circulaţie în acest stat al Uniunii Europene, instanţa verificând dacă sunt întrunite cerinţele normelor incidente pentru a se lua măsura solicitată.
Deşi potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 returnarea cetăţeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiţie suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulaţie a respectivului cetăţean, o asemenea aplicare a normei interne ar contraveni Directivei 2004/38/CE care prevede că o astfel de măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.
Or, în speţă, chiar dacă instanţa nu poate cenzura măsura returnării pârâtului din Italia, luată în baza acordului de readmisie şi a dispoziţiei Prefectului Provinciei Roma, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtului la liberă circulaţie pe viitor.
Atât timp cât nu s-a dovedit ca pârâtul a şi fost condamnat sau că s-a constat efectiv vinovăţia sa pentru faptele care i se impută, acestuia nu i se poate restrânge dreptul la libera circulaţie decât cu încălcarea dispoziţiilor normelor comunitare.
Devenind membră a Uniunii Europene, România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale Uniunii Europene.
Or, dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a comunităţilor europene, precum şi prin Directiva 2004/38 a Parlamentului European şi a Consiliului, care în speţă a fost corect aplicată de instanţe, din moment ce au fost chemate să soluţioneze un litigiu purtat între stat - printr-o direcţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor - şi un particular.
De altfel, împotriva pârâtului s-a luat deja de către autorităţile italiene măsura interzicerii accesului pe teritoriul Italiei, după cum susţine reclamantul-recurent, ceea ce înseamnă că se solicită aplicarea unei duble sancţiuni pentru aceleaşi fapte imputate.
Având în vedere şi faptul că recurenta nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea şi proporţionalitatea măsurii solicitate faţă de scopul urmărit, recursul declarat de aceasta este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva deciziei nr. 338A din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4690/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 4684/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
