ICCJ. Decizia nr. 4682/2010. Civil. Brevete de invenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4682/2010
Dosar nr. 44827/3/2008
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 287 din 03 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta SC M.B.R. SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, admiţând în prealabile excepţia cu acest obiect.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut că reclamantul este titularul brevetului de invenţie „dispozitiv de etanşare semimobilă” acordat la data de 28 aprilie 1995, având obligaţia de a achita taxele de menţinere în vigoare a brevetului.
Întrucât titularul nu a mai plătit aceste taxe după data de 05 decembrie 1998, a fost decăzut din drepturile asupra brevetului, decăderea fiind publicată la data de 28 martie 2008 în B.O.P.I. nr. 3/2008, dată de la care decăderea a devenit opozabilă terţilor.
Ca efect al decăderii, titularul brevetului de invenţie numai beneficiază de niciun drept recunoscut şi garantat de Legea nr. 64/1991, astfel încât nu mai poate invoca faţă de terţi încălcarea dreptului de proprietate industrială sau alte pretenţii legate de acest drept.
Consecinţa în plan procesual a decăderii este lipsa calităţii procesuale active în cererea de faţă, motiv pentru care instanţa a admis excepţia cu acest obiect, fiind înlăturată susţinerea reclamantului legată de folosirea invenţiei de către pârâtă în anul 1995, ca nefiind relevantă în raport de inexistenţa dreptului reclamantului asupra brevetului.
Apelul reclamantului împotriva sentinţei menţionate a fost anulat ca netimbrat prin decizia nr. 210 din 03 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, reţinându-se neîndeplinirea obligaţiei legale a căii de atac în cuantum de 19,5 RON taxă judiciară de timbru şi 0,15 RON timbru judiciar, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs reclamantul, susţinând că a fost în imposibilitate de a achita taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar în cuantumul legal, deoarece în perioada judecării apelului a suferit o intervenţie chirurgicală, fiind internat într-o unitate spitalicească.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Susţinerile din motivarea prezentei căi extraordinare de atac tind la dovedirea unei cauze de împiedicare a reclamantului în îndeplinirea obligaţiei procesuale de timbrare a apelului, criticându-se greşita aplicare a sancţiunii nulităţii cererii de apel.
Înalta Curte constată, însă, nelegalitatea aplicării acestei sancţiuni derivă din nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la timbraj în materia drepturilor de proprietate industrială născute dintr-un brevet de invenţie, motiv pentru care nu se impune cercetarea existenţei ori inexistenţei culpei părţii în modul de îndeplinire a obligaţiei procesuale.
Conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, „Ce rerile în justiţie în domeniul drepturilor de proprietate industrială sunt scutite de taxe judiciare”.
Această scutire legală în ceea ce priveşte taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar operează in rem, fiind aplicabilă tuturor cererilor prin care se tinde la valorificarea unor asemenea drepturi izvorând din brevetele de invenţie, indiferent de obiectul concret al cererii, în absenţa oricărei distincţii operate de legiuitor.
Acest regim fiscal este aplicabil şi în căile de atac, dat fiind faptul că, potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, taxa judiciară de timbru aferentă acestora se raportează la taxa datorată pentru cererea de chemare în judecată.
În aceste condiţii, atât cererea formulată în cauză, având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti pretins cuvenite reclamantului, ca urmare a exploatării invenţiei aparţinând acestuia, cât şi cererea de apel, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru (implicit, şi de cea a timbrului judiciar), în mod greşit fiind aplicată sancţiunea nulităţii cererii de apel, prin decizia recurată.
Drept urmare, se constată o greşită aplicare a normei de procedură de către instanţa de apel şi, fiind întrunit cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa decizia de apel, urmând a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 210/A din 03 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Casează decizia şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi Curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4684/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4683/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
