ICCJ. Decizia nr. 4683/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4683/2010
Dosar nr. 30407/3/2006
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 30407/3 din 12 septembrie 2006, reclamanţii B.B., D.A.P. şi R.P.S., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 3, Casa de Cultură Sector 3, Fundaţia T. şi Asociaţia Club E., să se constate lipsa tidului statului (a pârâţilor) asupra imobilului situat în Bucureşti, Bd. M.V., sector 3, şi obligarea pârâţilor la a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul mai sus menţionat.
În motivare, reclamanţii au arătat că autorul lor, tatăl acestora, a cumpărat imobilul, teren şi construcţii, de la A.T.E., succesiv prin două contracte de vânzare-cumpărare.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 1943 a cumpărat terenul în suprafaţă de 1.615,60 m.p. împreună cu toate clădirile edificate pe acesta. Clădirea principală aflată pe această porţiune de teren există şi în prezent, fiind construită pe o suprafaţă de 679,70 m.p., conform contractului.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 31 august 1945 autorul reclamanţilor a cumpărat şi restul de imobil, respectiv o suprafaţă de teren de cca. 1.695,10 m.p., împreună cu clădirile. Din această suprafaţă de teren a porţiune a fost expropriată pentru a forma str. M.V. (în prezent bulevard).
În anul 1950, imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, aşa cum rezultă din anexa decretului, unde este menţionat autorul reclamanţilor.
Reclamanţii au susţinut că actul normativ în baza căruia s-a făcut preluarea era contrar prevederilor Constituţiei în vigoare şi C. civ. În consecinţă, statul a preluat fără titlu valabil şi nu a avut calitatea de proprietar, în timp ce autorul lor nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului, ce le-a fost transmis reclamanţilor prin moştenire.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 480, art. 481 C. civ., art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, art. 46 şi urm. din Legea nr. 10/2001, art. 111, art. 112, art. 274 C. proc. civ.
La termenul din 16 ianuarie 2007, reclamanţii au depus la dosar cerere completatoare, prin care au solicitat introducerea în cauză a Primarului Sectorului 3 Bucureşti şi a Consiliului Local Sector 3 Bucureşti. S-a arătat că pârâta Primăria Sectorului 3 este reprezentată, conform art. 67 din Legea nr. 215/2001 de către Primar, precum şi că actuala deţinătoare a imobilului construcţie revendicat este Casa de Cultură Sector 3 care se află în subordinea Consiliului Local Sector 3.
Prin sentinţa nr. 515 din 10 aprilie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria Municipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 3, Casa de Cultură Sector 3, Fundaţia Culturală T. şi Asociaţia Club E. şi a respins acţiunea în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a avut în vedere că imobilul revendicat nu se află în posesia niciuneia dintre pârâtele menţionate, din înscrisul depus la dosar rezultând că prin contractul de colaborare prin asociere, s-a transmis dreptul de folosinţă al unor spaţii din imobilul situat în Bucureşti, B-dul M.V. , sector 3, pe o durată determinată către Fundaţia Culturală T.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtele sunt posesoarele neproprietare ale imobilului, acestea nu justifică în cauză calitate procesuală pasivă.
Reclamanţii au declarat apel împotriva acestei sentinţe, ce a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 670/A din 25 octombrie 2007.
S-a reţinut că apelul nu a fost motivat, astfel că instanţa s-a pronunţat, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă, precum şi că apelanţii-reclamanţi nu s-au prezentat, personal sau prin apărător, pentru a-şi susţine cauza.
În aceste condiţii s-a constatat că în cauză s-a dovedit că imobilul revendicat nu se află în posesia niciuneia dintre părţile menţionate; pârâtele nefiind posesoare neproprietare ale imobilului, acestea nu justifică în cauză calitatea procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat, în termen legal, prezentul recurs susţinând următoarele:
Avocatul mandatar a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale la termenul la care instanţa de apel s-a pronunţat, primul, de altfel, acordat în cauză.
În mod greşit instanţa de apel nu a constatat că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de introducere în cauză în calitate de pârâţi a Primarului Sectorului 3 şi Consiliului Local al Sectorului 3.
Deşi instanţa de fond a reţinut că prin contractul de asociere în participaţiune dintre Casa de Cultură Sector 3 şi Fundaţia Culturală T. s-a transmis dreptul de folosinţă către Fundaţie pe o durată nedeterminată, greşit a considerat că nici una din aceste părţi nu sunt posesori neproprietari. De asemenea, în mod greşit a reţinut instanţa de apel că imobilul revendicat nu se află în posesia niciuneia dintre părţi. Chiar şi în situaţia în care Fundaţia ar avea doar un drept de detenţie şi nu o posesie în sens juridic, o soluţie de admitere a acţiunii (în revendicare) urmează a fi pusă în executare şi împotriva detentorilor precari.
Instanţa de fond şi-a exercitat rolul activ ca o apărare pentru pârâţi. Dacă niciunul dintre aceştia nu au calitate procesuală pasivă era util şi concludent ca Tribunalul să solicite o adresă prin care să se stabilească situaţia juridică a imobilului revendicat, au mai apreciat recurenţii.
Prin înscrisul intitulat „cerere precizatoare la motivele de recurs” depus la termenul din 11 iunie 2010 recurenţii au indicat ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ. şi au reiterat criticile formulate în cererea de recurs.
Analizând recursul se constată că este fondat, în limitele ce succed:
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel despre care se susţine că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Reclamanţii, pretinzându-se proprietarii unui imobil, au cerut în justiţie a se constata lipsa titlului statului asupra imobilului revendicat şi restituirea acestuia de la cei consideraţi că l-ar deţine fără titlu.
Pârâţii chemaţi în judecată în cauză au fost Primăria municipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 3, Casa de Cultură Sector 3, Fundaţia T. şi Asociaţia Club E., şi ulterior, prin cererea completatoare, Primarul Sectorului 3 Bucureşti şi Consiliul Local Sector 3 Bucureşti.
Din actele de la dosar rezultă că pârâta Primăria Sectorului 3 a arătat, încă de la judecarea cauzei în fond, prin întâmpinarea de la dosar, şi ulterior în recurs, că imobilul revendicat reprezintă Casa de Cultură a Sectorului 3, instituţie publică de interes local cu personalitate juridică, ce se află în subordinea Consiliului local al Sectorului 3, conform H.C.G.M.B. nr. 127 din 13 august 1996.
La rândul său pârâta Fundaţia Culturală T. a învederat primei instanţe că deţine bunul în temeiul unui contract de asociere încheiat la data de 22 decembrie 1998 cu Casa de Cultură a Sectorului 3, prin care aceasta din urmă i-a transmis dreptul de folosinţă asupra anumitor spaţii din imobilul ce face obiectul acţiunii în revendicare.
Astfel, în mod greşit s-a reţinut că niciuna dintre pârâtele cu care reclamanţii au înţeles să se judece nu se află în posesia imobilului revendicat.
Totodată, se constată că în recurs recurenţii-reclamanţi au invocat adresa din 07 octombrie 2008 eliberată de Primăria Sectorului 3 - Serviciul Juridic contencios potrivit cu care imobilul este „proprietatea Municipiului Bucureşti şi este dat în administrarea Primăriei Sectorului 3 în baza H.C.G.M.B. nr. 127 din 13 august 1996”, fără însă a administra acest act.
Rezultă că respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii procesuale pasive, cel puţin faţă de cele două pârâte, este greşită, iar hotărârea instanţei de apel prin care această soluţie a fost menţinută, a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În consecinţă, recursul este fondat în aceste limite, urmând a fi admis, iar, în temeiul art. 312 alin. (3), (5) C. proc. civ., faţă de necercetarea fondului, decizia recurată se va casa iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii B.B., D.A.P., R.P.S. împotriva deciziei nr. 670/A din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică decizia în sensul că:
Admite apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 515 din 10 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Desfiinţează sentinţa şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4682/2010. Civil. Brevete de invenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4680/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
