ICCJ. Decizia nr. 4765/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4765/2010
Dosar nr. 632/45/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea asupra contestaţiei în anulare
Prin Sentinţa nr. 92 din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins contestaţia în anulare declarată de T.A. împotriva Sentinţei nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 317 alin. (2) C. proc. civ. întrucât împotriva Sentinţei nr. 32 se putea face recurs, care a şi fost formulat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, Curtea de Apel Iaşi şi Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Necompetenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţă ar fi trebuit invocată în recurs, însă părţile care au declarat recurs nu au invocat acest motiv de nelegalitate.
2.Recursul
2.1.Motive
Contestatoarea a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând următoarele aspecte:
T.A. nu a declarat recurs împotriva Sentinţei nr. 32/2009 pentru că nu avea interes, fiindu-i admise pretenţiile în parte.
Contestatoarea nu a putut invoca motivul de necompetenţă materială pe calea recursului datorită situaţiei de imposibilitate morală, subiectivă în care s-a aflat.
2.2. Întâmpinarea
Intimatul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi la 3 noiembrie 2009 este irevocabilă.
2.3. Analiza făcută de instanţa de recurs
Având în vedere etapa procesuală în care se află judecata pricinii cu care a fost învestită instanţa supremă - recurs -, în temeiul art. 84 C. proc. civ. excepţia de fond vizând inadmisibilitatea "contestaţiei în anulare" a fost calificată drept excepţie de fond privitoare la inadmisibilitatea "recursului".
Excepţia nu este întemeiată, şi va fi respinsă în consecinţă, chiar în temeiul dispoziţiilor procedurale invocate de intimat.
Sentinţa împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare este susceptibilă de recurs. Drept urmare, faţă de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., şi hotărârea dată în contestaţia în anulare exercitată împotriva ei este supusă aceleiaşi căi de atac.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Faţă de art. 317 alin. (2) C. proc. civ., pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare de drept comun este necesar ca partea să fi putut să invoce în recurs nelegala sa citare pentru ziua când s-a judecat pricina ori faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă.
Această condiţie specială de admisibilitate a contestaţiei în anulare este subsumată unei alte condiţii de admisibilitate a oricărei cereri în justiţie, respectiv condiţia interesului.
De vreme ce prin Sentinţa nr. 32/2009 fusese admisă cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă, aceasta nu avea interesul procesual de a promova o cale de atac prin care să invoce necompetenţă.
Împrejurarea că hotărârea pronunţată de instanţa necompetentă este nulă, necondiţionat chiar de producerea vreunei vătămări, în condiţiile art. 105 alin. (1) C. proc. civ., nu atrage obligaţia exercitării căii de atac prin care să se invoce necompetenţa.
Apreciind că, în lipsa exercitării căii de atac prin care să se invoce necompetenţa, contestaţia în anulare este inadmisibilă instanţa a pronunţat o soluţie nelegală, ce provoacă recurentei o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.
Aşadar, recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. întrucât instanţa a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului contestaţiei în anulare, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea va fi casată cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi curte de apel pentru a se analiza fondul căii de atac, respectiv dacă la data pronunţării Sentinţei nr. 32/2009 - şi chiar la data pronunţării asupra recursului declarat împotriva ei - O.U.G. nr. 75/2008 fusese abrogată sau nu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de contestatoarea T.A. împotriva Sentinţei nr. 92 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, invocată de intimatul Ministerul Justiţiei.
Admite recursul şi în consecinţă:
Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4764/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 952/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
