ICCJ. Decizia nr. 4976/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin Sentința civilă nr. 543 din 4 martie 2009, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de contestatoarea Academia Română, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei Șirna în sensul că terenul restituit în natură în suprafață de 1 ha este situat în intravilanul comunei Șirna, pe vechiul amplasament definit pe conturul 1, 3, 4, 5, 6, a, b, c, d, e, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 1, 2, conform raportului de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert I.N. și schița anexă nr. 1, menținând în rest dispoziția atacată, ca fiind legală și temeinică.
S-a reținut de tribunal că prin Dispoziția nr. 224 din 21 februarie 2008 emisă de Primarul comunei Șirna (filele 21 - 22), s-a dispus restituirea în natură către contestatoarea Academia Română a unui imobil compus din teren în suprafață de 1 hectar și o clădire cu suprafața construită de 140 m.p., având șapte camere și două holuri, situat în comuna Șirna, sat Tăriceni, județul Prahova, cu următoarele vecinătăți: la Nord - S.A.R.T. și SC P.S. SNC Ploiești, la Sud - DJ 101 A, la Est - SC T. SA și la Vest S.A.R.T.
Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar de către intimată, rezultă că la emiterea acestei dispoziții nu a fost avut în vedere un plan de situație sau o schiță anexă a imobilului supus restituirii, ceea ce, în mod evident, este de natură să prejudicieze persoana îndreptățită la măsuri reparatorii prin imposibilitatea stabilirii cu exactitate a limitelor amplasamentului bunului retrocedat.
Singurul aspect în litigiu între părți constă în amplasamentul terenului cu suprafața de un hectar, pentru care s-a dispus restituirea în natură, contestatoarea solicitând atribuirea terenului în limitele vechi ale proprietății, definite de expertul I.N. în specialitatea topografie pe aliniamentul 1, 3, 4, 5, 6, a, b, c, d, e, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 2, 1, conform raportului întocmit și schiței anexă nr. 1 (filele 55-57).
în schimb, intimata a solicitat atribuirea terenului delimitat pe conturul l, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a, b, c, d, f, e, h, g, i, 45, 46, 2, l, potrivit schiței nr. 2 la raportul de expertiză indicat (fila 58), cu motivarea că deține un act de donație al aceluiași autor G.B. din care reiese în mod neechivoc că pe latura de vest se învecinează cu terenurile donate cetățenilor: Lotul de teren propus spre restituire aparține domeniului privat al com. Șirna, dar și că pe amplasamentul pretins de Academia Română se află edificate mai multe construcții ale unor persoane juridice, precum și sediul în reamenajare al primăriei.
A mai reținut tribunalul că din interpretarea literală și sistematică a art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001, rezultă că spre deosebire de prevederile ce guvernează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care fac obiectul legilor fondului funciar, Legea nr. 10/2001 instituie o singură ipoteză pentru restituirea în natură, și anume pe amplasamentul deținut inițial de persoana îndreptățită, în măsura în care este liber, în caz contrar urmând a se acorda măsuri reparatorii prin echivalent.
în cauză, așa cum rezultă din raportul de expertiză în specialitatea topografie I.N., amplasamentul vechi al terenului în litigiu este acela indicat de contestatoare, fiind susceptibil de restituire, în condițiile în care, în parte, este afectat de construcția notată pe schița de plan cu Q ce reprezintă fostul conac.
Este adevărat că pe acel teren sunt amplasate și alte construcții, printre care și aceea ce poartă indicativul C2, în legătură cu care expertul topograf a precizat că aparține unei societăți comerciale și că a fost edificată pe un teren concesionat.
Construcția C3 aparține, în coproprietate, F. și Consiliului Local al com. Șirna, fiind amplasată pe un teren proprietate publică, urmând a deveni sediul primăriei acestei unități administrativ-teritoriale.
Construcția identificată cu simbolul C4 reprezintă o baracă metalică, ceea ce determină incidența prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Ca observație generală, trebuie menționat că intimata nu a probat în vreun fel că respectivele construcții au fost edificate cu autorizație de construire, fără a depune vreun înscris sau alt mijloc de probă susceptibil să ateste titlul cu care instructorul lor a deținut terenul pe care sunt amplasate.
De altfel, chiar și în ipoteza în care s-ar fi probat existența contractelor de concesiune invocate prin întâmpinare, tot nu ar fi putut reprezenta un impediment la restituirea în natură, în condițiile în care, potrivit art. 14, dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
în altă ordine de idei, tribunalul a constatat că susținerea contestatoarei potrivit căreia Legea nr. 10/2001 nu instituie vreo excepție de la restituirea în natură, în raport de apartenența bunului la domeniul privat sau public al unei unități administrativ-teritoriale, este corectă, rațiunea legiuitorului fiind aceea de a asigura o reparație efectivă.
împotriva acestei hotărâri a declarat apelul Primăria comunei Șirna prin Primar iar prin Decizia civilă nr. 146 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești s-a admis apelul, s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că amplasamentul care urmează să fie restituit în natură - teren - este cel stabilit în varianta a II - a a raportului de expertiză I.N. între punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a, b, c, d, f, e, h, g, i, 45, 46, 2, 1, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, singurul aspect în litigiu între părți constă în amplasamentul terenului de 1 ha, pentru care s-a dispus restituirea în natură.
Sub acest aspect, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că amplasamentul vechi al terenului în litigiu este cel din varianta I din raportul de expertiză I.N., întrucât această identificare a expertului s-a făcut numai pe baza afirmațiilor contestatoarei.
Or, atâta timp cât în actele de proprietate ale acesteia (testamentul autentificat sub nr. 27733 din 14 august 1941 și Sentința civilă nr. 148 din 26 februarie 1944 - filele 17, 19 dosar fond) nu este identificat terenul donat Academiei Române, nefiind trecute vecinătățile, nu se poate reține ca fiind vechiul amplasament conform variantei I numai pe baza afirmațiilor contestatoarei.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică.
Or, în speță, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, pe o parte din terenul solicitat a fi restituit în natură se află construcții, printre care și sediul Primăriei comunei Șirna.
în consecință, întrucât terenul donat Academiei Române nu a fost identificat în actele de proprietate prin indicarea vecinătăților, iar în prezent, o parte din terenul solicitat este ocupată de construcții și amenajări de utilitate publică (sediul primăriei), Curtea constată că prin varianta a II-a din raportul de expertiză I.N. se respectă atât prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 precum și drepturile contestatoarei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Academia Română solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în condițiile în care din raportul de expertiză varianta 1 rezultă care este vechiul amplasament, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Se mai învederează faptul că în mod greșit a reținut instanța de apel că pe teren se află sediul primăriei, întrucât din raportul de expertiză depus la dosar și necontestat sub acest aspect, se specifică că O. se află în proprietatea F. și a Consiliului local Șirna iar terenul face parte din domeniul public al comunei și doar reprezentanții Primăriei Șirna au declarat că această construcție va deveni sediul Primăriei.
Or, susține recurenta, potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 până la soluționarea procedurilor administrative și după caz judiciare, este interzisă schimbarea destinației bunurilor imobile terenuri și construcții notificate.
Recurenta mai susține că Primăria Șirna nu a făcut dovada existenței unor contracte de concesiune.
Ca atare, recurenta susține că în mod nelegal și netemeinic instanța de apel a constatat că varianta a II-a din raportul de expertiză se respectă atât prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001 precum și drepturile contestatoarei.
Intimata Primăria Șirna prin concluziile scrise depuse la filele 11 - 12 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte reține că recursul este nefondat.
Reclamanta în susținerea acțiunii s-a prevalat de testamentul autentificat sub nr. 27733 din 14 august 1941 și de dispozițiile Sentinței civile nr. 148 din 26 februarie 1944 depuse la filele 17 - 20 dosarul instanței de fond.
Verificând cuprinsul și conținutul acestor acte ce justifică atât calitatea cât și întinderea drepturilor reclamantei, este de reținut că într-adevăr nu sunt delimitate efectiv vecinătățile terenului donat Academiei Române pentru a se putea stabili faptic vechiul amplasament al imobilului solicitat.
Cum această delimitare nu a fost dovedită și nici nu a rezultat din actele sus-menționate depuse de reclamantă, susținerile recurentei legate de incidența variantei 1 din expertiza efectuată în cauză, urmează a fi înlăturate.
De altfel instanța de apel a examinat întinderea drepturilor reclamantei prin prisma conținutului testamentului autentificat nr. 27733 din 14 august 1941 dar și a dispozițiilor Sentinței civile nr. 148 din 26 februarie 1944, din care nu rezultă vecinătățile efective ale vechiului amplasament al imobilului, solicitat de reclamantă.
Este real că ambele variante propuse de expert cuprind clădirea fostului conac și suprafața de 10.000 m.p., însă în condițiile în care din actele de proprietate depuse de reclamantă nu rezultă efectiv vecinătățile imobilului, varianta 2 din raportul de expertiză este nu numai oportună dar și în măsură să contureze suprafața liberă efectiv dar și posibilă a fi restituită în natură.
Din perspectiva celor expuse, susținerile recurentei au fost nefondate, și nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4972/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4973/2010. Civil → |
|---|
