ICCJ. Decizia nr. 5117/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5117/2010
Dosar nr. 5205/40/2008
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalul Botoşani la data de 9 decembrie 2008, înregistrată sub nr. 5205/40/2008, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, solicitând plata de daune în sumă de 500.000 EURO.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că se află încarcerat în penitenciarul Botoşani, în executarea unei pedepse privative de libertate. Deşi la momentul încarcerării era clinic sănătos, ulterior, din cauza condiţiilor precare de hrană, igienă, etc, s-a îmbolnăvit de TBC. Suma de bani solicitată reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit, care îl macină psihic şi îi distruge viaţa.
Ministerul Justiţiei - Administraţia Naţională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, invocând în primul rând excepţia de netimbrare a cererii, cât şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale, cu motivarea că reclamantul execută pedeapsa privativa de libertate în Penitenciarul Botoşani, unitate care are personalitate juridică, conform dispoziţiilor art. 10 din HG nr. 1849/2004.
Pe fondul pricinii, pârâta s-a opus acţiunii, arătând că nu există temei pentru a se aprecia că boala ar fi fost contactată de reclamant în timpul detenţiei, fiind doar diagnosticată în această perioadă, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă nu exista un alt bolnav diagnosticat cu TBC care să-i 11 putut contamina.
Prin încheierea dată în şedinţa Camerei de Consiliu, cu nr. 79 bis din 11 februarie 2009, Tribunalul Botoşani a admis cererea formulată de reclamant scutindu-l de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispoziţiilor art. 81 din OUG nr. 51/2008, aprobată prin Legea nr. 193/2008.
La solicitarea instanţei reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că s-ar fi îmbolnăvit în perioada cât a fost încarcerat în Penitenciarul Jilava, întrucât acolo erau condiţii necorespunzătoare de igienă, iar la transportul cu duba instanţă nu s-a avut în vedere separarea deţinuţilor bolnavi de cei sănătoşi.
Prin sentinţa civilă nr. 728 din 4 iunie 2008 Tribunalul Botoşani a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi ca nefondată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în contextul dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ., că în cauză nu s-a evidenţiat în mod concret fapta imputată pârâtei, respectiv în ce au constat efectiv condiţiile detenţie care ar fi avut ca urmare îmbolnăvirea reclamantului, deci omisiunea pârâtei în a acţiona în sensul de a nu face posibilă crearea condiţiilor menţionate.
Câtă vreme reclamantul a susţinut doar că în Penitenciar este mizerie, respectiv că nu ar fi fost transportat separat de deţinuţii bolnavi, fără a evidenţia niciun element concret pentru ca instanţa să ordone, eventual, probe în verificarea susţinerilor, utile şi concludente, concluzia logică este aceea că premisele pe care se grefează acţiunea nu sunt reale.
Chiar dacă s-ar aprecia că regimul penitenciar s-ar fi situat la limita standardelor acceptate, nu există temei solid în a se aprecia că depistarea îmbolnăvirii în perioada detenţiei ar avea automat semnificaţia că această îmbolnăvire se datorează exclusiv acelor condiţii.
In lipsa unor astfel de probe, posibilitatea contaminării reclamantului în libertate nu poate fi exclusă, date fiind consemnările din fişa lui de încarcerare, care atestă situaţia de fumător, cu antecedente TBC în familie. Tot astfel, îmbolnăvirea reclamantului nu poate fi pusă exclusiv pe seama condiţiilor de detenţie, cu nesocotirea eventualei vulnerabilităţi a organismului, în contextul stress-ului provocat de detenţia pentru o perioadă de timp însemnată.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. A arătat că prima instanţă „l-a judecat cu rea credinţă", respingându-i cererea fără o analiză temeinică a probelor administrate, cu care şi-a dovedit pretenţiile.
La primul termen de judecată, apelantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere admisă prin încheierea dată în şedinţa Camerei de consiliu din data de 21 octombrie 2009.
Prin Decizia nr. 1 din 13 ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul reclamantului cu următoarea motivare:
Pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei, reclamantul a avut a dovedi în speţă, conform dispoziţiilor art. 1169 C. civ., întrunirea cumulativă a condiţiilor ce rezultă din textele legale enunţate, respectiv: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
Probele administrate în cauză nu fac posibilă stabilirea certă unui raport de cauzalitate între îmbolnăvirea reclamantului de TBC pulmonar şi condiţiile de igienă din penitenciar, respectiv condiţiile de transport la instanţă.
La termenul de judecată din 21 octombrie 2009, reclamantul a precizat că s-ar fi îmbolnăvit în perioada detenţiei în Penitenciarul Jilava, în cursul anului 2005. Aceasta, întrucât a fost transportat la termenele de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Or, din datele furnizate de părţi, cât şi din dosarul medical al reclamantului rezultă că acesta a fost internat la Penitenciarul Spital Bucureşti-Jilava la scurt timp după data încarcerării (11 septembrie 2004), în perioada 29 septembrie 2004 - 20 octombrie 2004, pentru efectuarea expertizei psihiatrice. Suspiciunea de TBC pulmonară a apărut în această perioadă, iar la 16 septembrie 2005 a fost diagnosticată.
Potrivit referatului medical, eliberat la cererea reclamantului şi datelor furnizate de pârâtă, neinfirmate în cauză, antibiograma la microbacterie efectuată de I.N.P. „Marius Nasta" Bucureşti a evidenţiat rezistenţa totală la hidrazidă, rifampicină şi streptomicină, iar în perioada dată la Penitenciarul Spital Jilava nu se afla internat nici un bolnav cu această rezistenţă.
In lipsa probelor care să facă posibilă stabilirea certă a împrejurărilor în care reclamantul a contactat boala, aceste date sunt de natură a susţine poziţia pârâtei, potrivit căreia factorii de mediu (fumător, consumator moderat de alcool), tulburarea psihică (diagnosticată în luna septembrie 2004, imediat după încarcerare), celelalte afecţiuni, precum şi săvârşirea infracţiunii au determinat scăderea rezistenţei şi a echilibrului imunologic al organismului reclamantului, favorizând apariţia bolii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, fără a indica motivele de recurs pe care îşi fundamentează pretenţiile.
In dezvoltarea recursului reclamantul afirmă că "pe timpul detenţiei s-a îmbolnăvit de TBC datorită condiţiilor inumane şi degradante din penitenciar".
La termenul de judecată din 11 octombrie 2010, Înalta Curte rămas în pronunţare cu privire la excepţia nulităţii recursului.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
In drept, recursul este o cale de atac extraordinară de atac iar soarta sa depinde în primul rând de modul cum sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris şi numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In situaţia în care recursul este nemotivat ori atunci când criticile formulate nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de casare, recursul este lovit de nulitate.
Or, în speţă, reclamantul B.D. s-a rezumat a prezenta nemulţumiri cu caracter personal, fără a formula, în concret, vreo critică de nelegalitate la adresa hotărârii recurate şi fără a indica prin cererea formulată în scris motivele de recurs pe care înţelege să-şi sprijine pretenţiile.
Aşa fiind, cum aspectele invocate de recurentul reclamant nu se grefează pe conţinutul hotărârii recurate şi nici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi, cum, în cauză, nu sunt date motive de ordine publică, Înalta Curte urmează a constata, conform art. 306 C. proc. civ., că recursul dedus judecăţii este lovit de nulitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul B.D. împotriva deciziei nr. 1 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5173/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5113/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
