ICCJ. Decizia nr. 5141/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5141/2010
Dosar nr. 1168/117/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 2 martie 2007 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii G.I. şi G.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, modificarea în totalitate a dispoziţiei din 31 ianuarie 2007, cu obligarea pârâţilor la emiterea unei noi dispoziţii de restituire în natură a imobilului teren înscris în C.F. Cluj-Napoca, în limitele suprafeţei libere şi neafectate de lucrări.
Totodată, să fie obligaţi pârâţii la acordarea de măsuri reparatorii în compensare cu o suprafaţă de teren învecinată, până la concurenţa suprafeţei ce nu poate fi restituită şi, numai în subsidiar, la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea cererii se arată faptul că prin dispoziţia atacată a fost respinsă solicitarea de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat, deşi pe teren nu există construcţii definitive cu caracter public sau privat.
Prin sentinţa civilă nr. 304 din 12 mai 2009, Tribunalul Cluj a respins contestaţia formulată de reclamanţi împotriva Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a respins contestaţia aceloraşi reclamanţi, în contradictoriu cu primarul municipiului Cluj-Napoca, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, invocată de acesta, este întemeiată, calitate procesuală în cauză având doar primarul municipiului Cluj-Napoca, în calitatea sa de reprezentant al unităţii deţinătoare – Municipiul Cluj-Napoca.
Pe fondul cauzei, în urma administrării probei cu expertiza tehnică judiciară care a relevat faptul că terenul în litigiu este situat în vecinătatea unor blocuri de locuinţe, pe suprafaţa de teren expropriată de la reclamanţi fiind amplasate garaje şi amenajate alei betonate de acces, care deservesc garajele şi blocurile din zonă, prima instanţă a apreciat că este imposibilă restituirea în natură a terenului fără a periclita folosinţa normală a proprietăţilor învecinate.
Prin urmare, aplicând dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii G.I. şi G.M.
Prin Decizia nr. 248/A din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, s-a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 304 din 12 mai 2009 a Tribunalului Cluj, care a fost schimbată, în sensul că s-a admis contestaţia, s-a modificat dispoziţia nr. 2491 din 31 ianuarie 2007 a Primarului municipiului Cluj-Napoca şi s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 425 mp teren (parte din suprafaţa de 650 mp teren înscrisă iniţial în C.F., cuprinsă între pct. B-C-D-F din raportul de expertiză întocmit de expert G.T., plan anexă.
S-a stabilit dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii în echivalent corespunzător construcţiei demolate şi suprafeţei de 228 mp teren care nu se poate restitui în natură, condiţionat de restituirea în valoare reactualizată a despăgubirilor primite aferent construcţiei expropriate.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, în ipoteza în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Textul trimite la dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6), care se vor aplica în mod corespunzător.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, se restituie în natură: terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţii uşoare sau demontabile; terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările au fost abandonate; trenuri pe care s-au edificat construcţii autorizate care nu mai sunt necesare unităţii deţinătoare.
Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250 din 7 martie 2007, precizează în cuprinsul art. 10.3, că restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren care nu afectează căile de acces, existenţa şi utilizarea normală a unor amenajări subterane.
Totodată, prin art. 10.4 din Norme se instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile, precum garaje, chioşcuri şi altele asemenea, chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată.
În raport cu textele normative mai sus evocate, instanţa de apel a constatat că nu există în cauză impedimente legale la restituire, atâta timp cât a fost stabilit cu certitudine faptul că suprafaţa de 425 mp. teren, identificată de expert, este ocupată de garaje (construcţii uşoare sau demontabile în înţelesul legii), că acest teren nu este afectat unor amenajări subterane şi că nu este prevăzut în documentaţiile de urbanism ca fiind destinat construirii unor noi obiective de utilitate publică, precum locuinţe sociale, spitale, şcoli, parcuri, etc.
Cât priveşte existenţa pe acest teren a unor căi de acces, amplasamentul lor, aşa cum este evidenţiat în Anexa nr. 4 la raportul de expertiză tehnică judiciară, nu afectează accesul către blocurile de locuinţe, fiind vorba de o singură alee betonată care asigură accesul către garajele construite în acest loc, prin urmare această amenajare nu este de natură a limita restituirea, în înţelesul legii.
Restituirea în natură prevalând în raport cu celelalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi ea fiind în mod evident posibilă în cauză, în limitele celor 425 mp teren, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit prima instanţă a respins solicitarea de restituire, expresie a unei eronate interpretări şi aplicări a legii substanţiale.
În ce priveşte măsurile reparatorii prin echivalent, instanţa de apel a reţinut că acestea vor consta în despăgubiri acordate în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, dat fiind faptul că pârâtul nu dispune de imobile sau alte bunuri şi servicii care pot fi oferite în schimbul imobilelor revendicate şi nici reclamanţii nu au identificat astfel de imobile pentru o compensare.
Totodată, instanţa a stabilit că obligaţia reclamanţilor de rambursare a valorii despăgubirii primite la momentul exproprierii este limitată la imobilul având categoria de folosinţă construcţie, întrucât numai cu privire la acesta s-a făcut dovada plăţii unor despăgubiri, în privinţa terenului expropriat existând declaraţia pe proprie răspundere a reclamanţilor, dată în forma solemnă a înscrisului autentic la data de 5 februarie 2003, în sensul că nu s-au plătit despăgubiri.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanţi şi menţinerii ca legală a sentinţei nr. 304 din 12 mai 2009 a Tribunalului Cluj.
În motivarea recursului se susţine că imobilul în litigiu se află într-o zonă sistematizată, aceasta presupunând nu numai edificarea unor blocuri de locuinţă, ci şi amenajarea unor alei şi spaţii verzi, astfel că soluţia restituirii în natură ar fi improprie în raport cu amplasamentul terenului şi aglomerarea urbană din zonă.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei pronunţate de instanţa de apel.
Analizând criticile formulate de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în cererea de recurs, se constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Prin notificarea formulată la data de 13 noiembrie 2001 prin Biroul executorului judecătoresc P.N., reclamanţii G.I. şi G.M. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. Batozei, nr. 7, fostă Dealul Gol, reprezentând teren în suprafaţă de 650 mp, identificat în C.F., arătând că acest teren a fost preluat de Statul Român prin expropriere, iar la data exproprierii exista pe teren o casă de locuit pentru care au fost despăgubiţi şi care, ulterior preluării, a fost demolată de stat.
Prin dispoziţia nr. 2941 din 31 ianuarie 2007, emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, restituirea în natură nefiind posibilă, raportat la prevederile art. 7, alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, zona fiind sistematizată.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit la judecata în primă instanţă a cauzei (filele dosar tribunal), se reţine că suprafaţa reală a parcelei identificată cu nr. top iniţial este de 653 mp, din care suprafaţa de 425 mp teren este în prezent ocupată de garaje şi alei betonate, fără a fi afectată de traseele conductelor de apă şi de canalizare şi nici de traseul liniei electrice, iar suprafaţa de 228 mp este în prezent ocupată de o alee betonată şi de teren viran, în acest loc existând vechea construcţie a reclamanţilor, demolată după expropriere, nici această suprafaţă nefiind afectată de traseele conductelor de apă şi de canalizare.
Expertul a mai arătat faptul că, o porţiune determinată din vechiul nr. topografic se suprapune cu lotul nr. 1, care a fost restituit terţului M.R.C., potrivit actelor de proprietate depuse în acest sens la dosar, această porţiune afectând suprafaţa de 228 mp teren, identificată între punctele B, F, J, A din Anexa nr. 4 la raportul de expertiză.
Prin apariţia Legii nr. 10/2001, legiuitorul a fost preocupat să reglementeze situaţiile de preluare a imobilelor de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 de la proprietarii deposedaţi abuziv, întreaga procedură fiind guvernată de principiul prevalenţei restituirii în natură a bunurilor preluate abuziv.
Aşadar, numai în situaţia în care legea interzice restituirea natură prin dispoziţie expresă şi prevede că măsurile reparatorii se pot acorda echivalent, ori atunci când imobilele expropriate au fost ocupate funcţional obiectivul de interes public pentru care s-a dispus măsura, nu poate avea loc o restituire în natură a imobilului.
Instanţa de judecată, în cadrul procedurii judiciare, are competenţa de a cenzura îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege de către unitatea deţinătoare, având ea însăşi competenţa de a dispune asupra restituirii bunului care a făcut obiectul notificării.
Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede că „în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parţial, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii din teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate (…) măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent. Dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) se vor aplica în mod corespunzător".
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcţii neautorizate, în condiţiile legii, după data de 1 ianuarie 1990, precum şi construcţiile uşoare sau demontabile.
Norma cuprinsă la alin. (3) al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor pe care au fost amplasate construcţii uşoare sau demontabile (garaje, chioşcuri etc.) chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată, ştiut fiind faptul că asemenea construcţii se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată, adică autorizaţia era temporară (art. 10.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007).
Suprafaţa de teren de 425 mp, ce face obiectul litigiului, este în prezent ocupată de garaje şi o singură alee betonată ce permite accesul la acestea, fără a fi afectată de traseele conductelor de apă şi de canalizare şi nici de traseul liniei electrice, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, astfel că nu există impedimente legale la restituirea în natură a imobilului.
Prin urmare, în acord cu prevederile legale citate, precum şi cu cele prevăzute de art. 10 pct. 4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, adoptate prin HG nr. 498/2003, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a legii, motiv pentru care critica formulată de recurent şi încadrată de acesta în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se vădeşte a fi nefondată.
Având în vedere aceste considerente şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 248/A din 09 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5151/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6672/2010. Civil → |
|---|
