ICCJ. Decizia nr. 5154/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5154/2010
Dosar nr. 5543/105/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 septembrie 2007, R.E.A.A. şi F.A.E. au solicitat instanţei – în contradictoriu cu Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, să stabilească despăgubirile cuvenite pentru suprafaţa de 585,67 m.p., proprietatea lor, ca urmare a declanşării procedurilor de expropriere dispuse prin HG nr. 1546/2006, în vederea executării lucrării, de utilitate publică „Construcţia autostrăzii Bucureşti – Braşov, tronsonul Bucureşti – Ploieşti".
Investit în primă instanţă, Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1737 din 11 iunie 2008, a admis acţiunea şi în consecinţă l-a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor o despăgubire în sumă de 18 euro/m.p. la cursul B.N.R. din ziua plăţii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, pentru terenul de 585,67 m.p. din extravilanul comunei Rîfov, judeţul Prahova, stabilită conform raportului de expertiză întocmit şi întregit de expert A.F.G., teren supus exproprierii conform HG nr. 1546/2006, modificată şi completată prin HG nr. 812/2007.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanţii sunt proprietarii suprafeţei de 5.589 m.p., arabil, situat în extravilanul comunei Rîfov – teren dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 decembrie 2003 – din care, o parcelă de 585,67 m.p. a fost supusă exproprierii pentru cauză de utilitate publică, stabilindu-se de către expertul evaluator o valoare a despăgubirii în sumă de 21.087,57 lei.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză însă, valoarea reală a imobilului – şi deci a prejudiciului creat proprietarilor urmare exproprierii – se situează la nivelul sumei de 36.867,93 lei, luându-se în calcul un preţ mediu de 18 euro/m.p. care a fost stabilit prin luarea în considerare a cererii şi a ofertei de pe piaţa liberă, în localitatea respectivă.
Ca atare, conchide instanţa fondului, avându-se în vedere acest mijloc ştiinţific de probă, întocmit pe baza raportului dintre cerere şi ofertă din zona respectivă, astfel cum prevede art. 26 din Legea nr. 33/1994, acţiunea reclamanţilor este întemeiată, suma menţionată reprezentând o justă despăgubire pentru imobilul de a cărui proprietate sunt lipsiţi pentru cauză de utilitate publică, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, adiţional la C.E.D.O.
Apelul formulat de pârâtă, împotriva hotărârii dată la fond a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, şi pentru cauze cu minori şi de familie care, prin Decizia nr. 235 din 17 decembrie 2009, a schimbat în parte sentinţa şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 23.559,69 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru terenul expropriat în suprafaţă de 587,67 m.p. situat în comuna Râfov, judeţul Prahova, stabilite conform raportului de expertiză efectuat în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că expertiza efectuată la fond a încălcat prevederile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 care impun constituirea unei comisii de experţi, compusă din specialişti desemnaţi de fiecare parte litigantă, precum şi de instanţă, fără ca cei desemnaţi de cei aflaţi în diferend să aibă calitatea de experţi consilieri, toţi aceştia trebuind să întocmească un singur raport de expertiză.
Or, se arată, prin omologarea raportului de expertiză de către instanţa fondului, s-au încălcat aceste prevederi legale.
Faptul că preţurile evidenţiate la Primăria Râfov sunt mai mici decât cele comunicate de un birou notarial nu îl îndreptăţeau pe expertul desemnat de tribunal să aibă o altă bază de calcul decât cea menţionată expres de lege ca fiind dată de preţul cu care se vând în mod obişnuit terenuri, deci modul de tranzacţionare.
Nu în ultimul rând, se arată, expropriaţii au dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu, la un preţ mai mic decât cel solicitat cu titlu de despăgubire.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi drumuri naţionale din România care invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în apel, după cum urmează:
- prin omologarea punctului de vedere al expertizei Georgescu, s-au încălcat dispoziţiile art. 26 (2) din Legea nr. 33/1994 referitoare la modalitatea de calculare a despăgubirilor, care fac trimitere la „preţurile obişnuite" de tranzacţionare, operaţiune pentru îndeplinirea căreia trebuie avute în vedere mai multe preţuri de vânzare;
- imobilele la care s-a făcut raportarea nu fac parte din aceeaşi categorie de folosinţă cu terenul expropriat;
- expertiza G., omologată de instanţă, a folosit la stabilirea despăgubirilor două valori aflate pe poziţii diametral opuse şi prin utilizarea cărora nu se poate determina niciodată plaja obişnuită de preţuri de tranzacţionare.
- suma de 75 lei/m.p./(cca. 18 euro/m.p.) utilizată ca valoare de comparaţie, este cu mult în afara plajei obişnuite de preţuri care, în anul 2009, s-a situat în intervalul 0,4 – 3 ron per metru pătrat, pentru terenurile arabile extravilane din comuna Râfov.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Terenul de 585,67 m.p. – în litigiu – parte a proprietăţii reclamanţilor, în suprafaţă totală de 5.589 m.p., situată în extravilanul comunei Rîfov, judeţul Prahova, a făcut obiectul (împreună cu alte terenuri aflate pe raza localităţilor Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Bărcăneşti, etc.), HG nr. 1546/2006 – Anexa 2, prin care s-a aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional: „Construcţia autostrăzii Bucureşti – Braşov, tronsonul Bucureşti – Ploieşti".
Urmare exproprierii, reclamanţii au formulat cerere pentru acordarea despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 198/2004, prin care au declarat că nu sunt de acord cu cuantumul stabilit de Comisia instituită în baza acestui act normativ, ulterior suma fiind consemnată pe numele reclamanţilor într-un cont bancar (a se vedea procesul verbal din 20 septembrie 2007) şi menţionată în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 68 din 4 octombrie 2007, ca fiind în cuantum de 21.087,57 RON, pentru suprafaţa totală expropriată, de 585,668 m.p., respectiv 36 lei/m.p. teren.
În litigiul generat urmare dezacordului exprimat de expropriaţi cu privire la cuantumul despăgubirii, nici una din expertizele efectuate în cauză (atât la fond cât şi în apel) nu a ţinut cont de criteriile prevăzute de lege în operaţiunea de stabilire a acestor despăgubiri, utilizând valori care nu sunt consemnate, ca atare, în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi fără a face o corectă raportare la categoria de folosinţă a terenului expropriat şi respectiv suprafaţa acestuia.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 „privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică" la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
Ca atare, aşa cum în mod constant s-a pronunţat instanţa supremă, sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele" are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunţurile de mică publicitate sau de pe internet.
Or, în cauză, aşa cum corect susţine recurenta, expertiza din apel nu a procedat la o cercetare judicioasă a tranzacţiilor realizate în zonă, în legătură cu terenuri aparţinând aceleiaşi categorii de folosinţă (arabil, extravilan) ci a utilizat doar două valori de comparaţie 73,8 ron – 4,5 ron, aflate pe poziţii diametral opuse, în afara plajei obişnuite de preţuri, care fac trimitere la tranzacţii ce nu fuseseră realizate la o dată apropiată întocmirii raportului de expertiză.
Nu în ultimul rând, este de semnalat – ceea ce de altfel a reţinut şi instanţa de control judiciar – că reclamanţii au dobândit proprietatea asupra terenului în litigiu la un preţ mai mic decât cel stabilit de Comisia instituită în baza Legii nr. 198/2004 iar dacă ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv la 23 decembrie 2003, valorile terenurilor au crescut într-adevăr pe piaţa imobiliară, nu s-a avut însă în vedere scăderea dramatică a acestor valori urmare crizei economice mondiale ce a debutat la finele anului 2008.
Ca atare, reclamanţii nu pot pretinde că sunt îndreptăţiţi a primi o despăgubire mai mare, urmare exproprierii, decât preţul pe care l-ar fi putut obţine pentru imobilul în discuţie, în perioada de referinţă, prin vânzarea acestuia, pe piaţa imobiliară.
Aşa fiind, în considerarea celor ce succed recursul urmează a se admite cu consecinţa modificării în parte a deciziei recurate, în sensul schimbării în tot a sentinţei şi a respingerii acţiunii formulată de reclamanţi la 7 septembrie 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 235 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în parte Decizia recurată, în sensul că schimbă în tot sentinţa nr. 1737 din 11 iunie 2008 a Tribunalului Prahova, secţia civilă şi respinge acţiunea formulată de reclamanţii R.E.A.A. şi F.A.E.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5179/2010. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5153/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
