ICCJ. Decizia nr. 5391/2010. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5391/2010
Dosar nr. 49365/3/2008
Şedinţa publică din 19 octombrie 2010
Prin Decizia nr. 211/A din 8 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC D.V.D. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 390 din 18 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a anulat în mod corect înregistrarea mărcii în litigiu, având în vedere că sunt incidente dispoziţiile art. 48 alin. (1) lit. c) şi e) din Legea nr. 84/1998.
Părţile au desfăşurat activităţi concurente pe aceeaşi piaţă a serviciilor de transport de persoane iar înregistrarea mărcii de către apelantă a fost făcută cu rea-credinţă.
Pârâta SC D.V.D. SRL a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6 şi 9 C. proc. civ., arătându-se următoarele:
SC D.V.D. SRL a obţinut la 15 ianuarie 2007 certificatul de înregistrare a mărcii nr. 83833 pe o durată de 10 ani conform Legii nr. 84/1998 şi conform legilor din această ţară după care funcţionează şi apără dreptul de proprietate intelectuală Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti.
În susţinerea acţiunii pârâta a administrat probe din care a reieşit fără putinţă de tăgadă dreptul de proprietate al pârâtei, astfel încât cererea formulată în faţa instanţei de fond şi în faţa instanţei de apel au fost respinse nelegal şi în necunoştinţă de cauză „deoarece nu cunosc şi nici nu a cerut la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci să se pronunţe în acest caz deoarece ei sunt în măsură să stabilească dacă această marcă s-a dat corect".
De asemenea, „la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti nu interesează pe nimeni cât a cheltuit pe reclame şi le interesează să-şi protejeze denumirea şi primul venit este primul servit".
Recursul este nul pentru următoarele considerente:
Conform art. 3021 lit. c) C proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Pe de altă parte, art. 306 alin. 3 C. proc. civ. prevede că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
În speţă, „aspectele" din cererea de recurs nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate arătate la art. 304 C. proc. civ.
Drept urmare, în condiţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea recursului.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta căzută în pretenţii va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC U.T. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta SC D.V.D. SRL împotriva Deciziei civile nr. 211A din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Obligă recurenta-pârâtă la 2130 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă SC U.T. SRL.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5403/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5392/2010. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
