ICCJ. Decizia nr. 5524/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5524/2010
Dosar nr. 1754/2/2008
Şedinţa publică din 25 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 195/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis contestaţia formulată de contestatorii L.A., L.L., L.V. şi L.I. împotriva deciziei nr. 42/2004 emisă de intimata A.V.A.S., fiind obligată intimata să soluţioneze notificările nr. X/2001, Y/2001 şi Z/2001 formulată de către contestatori.
S-a reţinut că reclamanţii contestatori au făcut dovada prin actele depuse, a calităţii lor de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 de a primi masuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 500 m.p. situat în municipiul Iaşi, expropriat în baza Decretului nr. 30/1963.
Într-un prim ciclu procesual apelul pârâtei a fost admis prin decizia civilă nr. 1560/2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizie casată prin decizia civilă nr. 9918/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă. Prin decizia de casare s-a dispus rejudecarea apelului şi administrarea de probe prin care să se identifice terenul din litigiu şi regimul juridic al acestuia.
Astfel, în rejudecare după casare, prin decizia civilă nr. 78 din 01 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de A.V.A.S., reţinându-se următoarele considerente:
Potrivit adreselor emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei Iaşi, reclamanţilor nu le-a fost eliberat titlu de proprietate şi nici nu au fost puşi în posesie asupra terenului în cauză, menţionându-se chiar că notificarea formulată de reclamantă a fost trimisă spre soluţionare Întreprinderii C. Iaşi.
În acest context, instanţa de apel a respins critica apelanţilor privind inadmisibilitatea acţiunii, constatându-se că reclamanţii nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 18/1991.
Cu privire la dovedirea dreptului de proprietate de către contestatori instanţa de apel a constatat că prin actele depuse la dosar fond, aceştia au probat că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 30/1063 din proprietatea autorilor lor.
Coroborat cu certificatul de moştenitor, instanţa de apel a apreciat că, în cauză, contestatorii au făcut dovada necesară şi suficientă a dreptului lor prin prisma prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, instanţa de apel a respins şi ultima critică a apelantului vizând necompetenţa sa, în raport de adresa emisă de SC I.C. SA din care rezultă că societatea comercială este privatizată integral. Aşa fiind şi în baza art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 s-a reţinut că pârâta are competenţa soluţionării notificărilor pentru imobilul în litigiu, identificat prin raportul tehnic de expertiză efectuat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A.V.A.S. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, se susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii în raport cu starea de fapt existentă şi de dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Se susţine că terenul de 500 m.p. nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 întrucât intimaţilor-reclamanţi le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin hotărârea Casei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate Iaşi din 19 august 2002 în condiţiile art. 11 din Legea nr. 18/1991.
Ca atare, susţine recurenta sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
O altă critică vizează necompetenţa pârâtei A.V.A.S. de soluţionare a notificărilor nr. X/2001, Y/2001 şi Z/2001 ce au ca obiect restituirea în natură,fiind invocate in acest sens dispoziţiile art 23 din Legea nr. 10/2001.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Astfel, instanţa de apel în rejudecare a examinat cauza atât prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum, dar şi a dispoziţiilor şi recomandărilor obligatorii date de instanţa de recurs prin decizia de casare nr. 9918 din 04 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, Dosarul nr. 14207/2/2005.
Prin urmare, instanţa de apel în rejudecare, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Din perspectiva textului legal sus-evocat este de reţinut că prin decizia de casare nr. 9918 din 04 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, s-a statuat (cu putere obligatorie pentru instanţade apel în rejudecare), că la dosarul cauzei a fost depusă hotărârea Comisiei judeţene Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată, dar nu a fost depus şi titlul de proprietate emis în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, în forma în vigoare la data emiterii dispoziţiei.
Din neemiterea titlului de proprietate şi din emiterea ordinului din 04 iulie 1994 rezultă prezumţia că reclamanţii nu au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991.
Instanţa de apel în rejudecare a dispus completarea probatoriului prin efectuarea expertizei tehnice topometrice (astfel cum s-a recomandat prin decizia de casare), iar din acte rezultă că reclamantelor nu li s-a emis titlul de proprietate şi nici nu au fost puşi în posesie pentru imobilele din litigiu în condiţiile Legii nr. 18/1991.
Ca atare, este nefondată critica legată de incidenţa dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, cum, de altfel, este nefondată şi critica legată de necompetenţa recurentei de soluţionare a notificărilor faţă de actul din care rezultă că SC I.C. SA este privatizată integral, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 29 (fost art. 27) din Legea nr. 10/2001.
Din perspectiva celor expuse, criticile recurentei nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul piritei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei civile nr. 78A din 01 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2010 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5534/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5514/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
