ICCJ. Decizia nr. 5552/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALA
Decizia nr. 5552/2010
Dosar nr. 3507/2/2008
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 6436 din 21 decembrie 2001 emisă de R.N.P., I.C.A.S., s-a stabilit ca nu este posibilă restituirea, în natură, a clădirilor specificate în notificările înregistrate la Biroul executorului judecătoresc B.A.D, din 30 octombrie 2001, deoarece aceste clădiri se află pe teritoriul Arboretumului Simeria, fiind rezervaţie ştiinţifică şi monument al naturii şi a fost propusă acordarea de despăgubiri băneşti, după evaluarea imobilelor prin expertiză.
Prin sentinţa nr. 131 din 16 februarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, a fost respinsă contestaţia, ca fiind tardiv formulată, sentinţă ce a fost anulată, urmare admiterii apelului contestatorului, O.L., prin Decizia nr. 350/A din 12 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi a fost fixat termen pentru soluţionarea fondului la data de 16 iunie 2005.
Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei Curţii de Apel a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 2053 din 23 februarie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Evocând fondul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat Decizia nr. 196/A din 12 octombrie 2006, prin care a fost respinsă contestaţia, ca neîntemeiată, decizie ce a fost casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi Curţi de Apel, prin Decizia nr. 6156 din 28 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Fiind astfel reinvestită, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat Decizia nr. 1/A din 22 ianuarie 2010, prin care, fiind evocat fondul a fost admisă contestaţia restrânsă, a fost anulată dispoziţia nr. 6436 din 21 decembrie 2001 emisă de pârâtă, a fost dispusă restituirea, în natură a imobilului solicitat prin notificare, a fost obligată intimata să-i restituie în natură contestatorului terenul în suprafaţă de 691.558 mp (69 ha şi 1.558 mp) cu construcţii în suprafaţă construită de 864 mp, reprezentând clădirea principală, atelierul, accesul la beci, căsuţa portarului, anexă, grajd, căsuţa grădinarului, clădire locuinţă muncitori, imobil situat în Simeria, a fost omologat raportul de expertiză tehnică efectuat de expert C.Ş. şi a fost obligată intimata să-i achite contestatorului suma de 8.025 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul I.C.A.S. Bucureşti, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 297, art. 261, art. 315 C. proc. civ., Legii nr. 47/2007, art. 5 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005; că nu au fost respectate îndrumările date prin Decizia de casare cu trimitere, spre rejudecare, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală; că a fost calificat imobilul ca fiind amplasat în intravilanul unei localităţi, fără nicio motivare; că pe terenul revendicat se află clădiri vechi, păduri, cursuri de apă, alei de vizitare, căi de acces şi este declarat monument al naturii, fiind rezervaţie dendrologică; că în cauză nu este aplicabilă Legea nr. 10/2001 şi că imobilul se afli în proprietatea Statului Român şi în administrarea M.A.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, or, Curtea de Apel reinvestita cu soluţionarea fondului litigiului nu s-a conformat îndrumărilor date din Decizia de casare cu trimitere.
Prin considerentele deciziei nr. 6156 din 28 septembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, s-a stabilit că instanţa de apel nu a verificat situaţia juridică şi de fapt a terenului pe care sunt situate construcţiile; că a fost reţinută aplicabilitatea art. 8 din Legea nr. 10/2001, fără a fi stabilită în prealabil situaţia de fapt; ca este necesară efectuarea unei expertize pentru identificarea imobilelor solicitate prin notificări şi stabilirea amplasamentului acestora şi că pentru capătul de cerere subsidiar privind acordarea de despăgubiri băneşti este necesară efectuarea unei expertize prin care să fie stabilită valoarea de circulaţie a imobilelor, deoarece prevederile art. 16 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu se aplică în speţă, raportat la data soluţiorării notificării.
Nerespectarea acestor îndrumări de către instanţa de trimi ere atrage casarea deciziei atacate.
Este adevărat că la dosarul Curţii de Apel se află declaraţia autentificată prin care reclamantul a învederat că renunţă la capătul de cerere privitor la acordarea despăgubirilor băneşti şi că solicită restiturea în natură a imobilelor, însă instanţa nu a stabilit dacă această renunţare a fos; făcută în temeiul art. 246 C. proc. civ., situaţie în care era necesară învoirea părţii adverse, sau în temeiul art. 247 din acelaşi cod.
Totodată, instanţa de apel nu a fost preocupată dacă o astfel de precizare, de fapt o modificare a acţiunii este admisibilă în acea fază procesuală, respectiv după admiterea recursului şi casarea cu trimitere sprs rejudecare.
In consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Având în vedere motivul ce determină casarea deciziei, urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării, celelalte critici formulate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul I.C.A.S. împotriva deciziei nr. 1/A din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -VII- a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5556/2010. Civil ŞI DE PROPRIETATE... | ICCJ. Decizia nr. 5515/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
