ICCJ. Decizia nr. 5561/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5561/2010
Dosar nr. 732/117/2008
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 25 februarie 2008, reclamanta R.R.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA şi Comisia de aplicare a Legii 198/2004 din cadrul Consiliului local al comunei Gilău, anularea parţială a Hotărârii nr. 15 din 27 august 2007 emisă de această din urmă comisie şi obligarea pârâţilor la recalcularea despăgubirilor cuvenite pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 1.491 mp, situat în localitatea Gilău, categoria de folosinţă arabil extravilan.
In cauză, au formulat cereri de intervenţie în interes propriu C.V., D.O.C., D.I.H. şi M.G.C.
Prin încheierea de şedinţă din 2 aprilie 2008, s-a dispus conexarea dosarului nr. 739/117/2008 (în care figurează ca reclamantă B.E.) al aceleiaşi instanţe la prezentul dosar, reţinându-de că în ambele litigii se contestă valoarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 15 din 27 august 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 24 din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, excepţii invocate de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA Bucureşti.
Au fost admise cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R.R.M., înregistrată sub nr. 732/117/2008, cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 739/117/2008, formulată de reclamanta B.E. şi cererile de intervenţie în interes propriu formulate de intervenienţii C.V., D.O.C., D.I.H. şi M.G.C., formulate în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA Bucureşti şi, în consecinţă, a fost anulată parţial Hotărârea nr. 15 din 27 august 2007, emisă de M.T., CN A.D.N.R. SA, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a comunei Gilău, respectiv în ceea ce priveşte art. 2, prin care s-a stabilit valoarea despăgubirii, stabilindu-se că valoarea despăgubirii cuvenită părţilor pentru terenul in suprafaţă de 1.491 mp, situat in localitatea Gilău, categoria de folosinţă arabil extravilan, este de 92.001,26 RON.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia de aplicare a Legii 198/2004 Gilău, fiind respinsă acţiunea faţă de aceasta.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a constatat că, din stare și de fapt reţinută la dosar, dovedită prin înscrisurile depuse, a rezulta: că reclamantele R.R.M., B.E., precum şi intervenienţii C.V., D.O.C., D.I.H. şi M.G.C. sunt persoane îndreptăţite la acordarea despăgubirii pentru terenul supus exproprierii, pe care l-au dobândit prin moştenire de la autorul lor, T.G., motiv pentru care legitimarea procesuală activă a acestora de a contesta valoarea despăgubirii stabilită pentru expropriere, precum şi interesul lor în promovarea unui astfel de demers procesual sunt indiscutabile, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.
Excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare parţială a hotărârii de stabilire a despăgubirii a fost apreciată ca neîntemeiată, reţinându-st că nulitatea nu este o sancţiune aplicabilă doar actului juridic bilateral, cum susţine pârâtul, ci şi actului juridic unilateral, şi intervine în condiţiile încheierii actului cu încălcarea dispoziţiilor legale, chiar fără a fi prevăzută expres într-un text legal.
Reclamantele şi intervenienţii invocă încălcarea dispoziţiilor legalb la emiterea hotărârii atacate, iar aceste dispoziţii sunt cele din Legea 33/1994, ce prevăd că exproprierea se face cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire, susţinând că despăgubirea stabilită de expropriator este mult inferioară valorii reale a imobilului.
Pe fondul cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, prin care s-a stabilit că valoarea imobilului supus exproprierii este de 92.001,26 RON, reprezentând echivalentul sumei de 26.035,68 euro, potrivit cursului leu-euro practicat de B.N.R. la data de 31 august 2008.
Comparând suma stabilită prin expertiza de evaluare cu suma stabilită cu titlu de despăgubire în Hotărârea 15/27 august 2007, Tribunalul a constat că valoarea despăgubirii propusă de expropriator este inferioară valorii imobilului stabilită potrivit criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea 33/1994 şi, prin urmare, nu poate fi socotită ca fiind dreaptă, astfel că art. 2 din Hotărârea nr. 15 din 27 august 2007 s-a dat cu încălcarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus.
In ceea ce o priveşte pe pârâta Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 Gilău, prin raportare la dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, coroborate cu art. 9 şi art. 2 din Legea nr. 198/2004, potrivit cărora cererile adresate instanţei pentru stabilirea despăgubirilor se judecă în contradictoriu cu Statul Român prin CN A.D.N.R. SA de sub autoritatea M.T., în cazul lucrărilor de interes public, a apreciat lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia, considerent pentru care a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a acestei pârâte.
Apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA Bucureşti, împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a fost admis prin Decizia civilă nr. 230/A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă si asigurări sociale, pentru minori şi familie, şi, în consecinţă, a fost schimbată sentinţa, în sensul că a fost respinsă pe fond acţiunea principală exercitată de reclamante şi cererile de intervenţie în interes propriu.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor privind soluţionarea excepţiilor.
In considerentele decimei, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prima instanţă a dat o dezlegare în drept greşită, întrucât nu a verificat modul de calcul al despăgubirilor raportat la momentul în care acest calcul a fost efectuat, ci doar la momentul efectuării raportului de expertiză judiciară.
Pentru acest motiv, instanţa de apel a completat probatiunea, solicitând comisiei de experţi să răspundă şi unui astfel de obiectiv.
In hotărârea contestată, valoarea unui mp de terenul expropiat a fost stabilită la 10,5 euro/mp, iar în raportul de expertiză efectuat în faţa primei instanţe s-a stabilit o valoare raportată la momentul efectuării raportului de expertiză, respectiv de 17,479 euro/mp, în cuprinsul acestuia arătându-se că parcela expropriată a fost situată în extravilanul comunei Gilău, conform titlului de proprietate, însă aceasta a fost introdusă în intravilanul localităţii anterior exproprierii.
Această împrejurare s-a verificat în apel, terenul în litigiu fiind introdus în intravilan în temeiul Hotărârii nr. 67 din 8 decembrie 1997 al Consiliului Local al comunei Gilău, hotărârea de stabilire a despăgubirilor fiind emisă la 27 august 2007.
Conform răspunsului experţilor la obiectivul formulat de instanţa de apel, pentru perioada iulie-august 2007, preţurile practicate pentru terenurile având aceleaşi caracteristici au fost cuprinse între 10-12 euro/mp, iar comisia a apreciat că, terenul fiind în prezent în intravilanul localităţii, valoarea acestuia a fost, la data de 27 august 2007 de 12 euro/mp.
Valoarea unui mp de teren fiind stabilită la 10,5 euro/mp prin hotărârea nr. 15 din 27 august 2007, valoare ce se încadrează în pieţurile terenurilor de aceeaşi natură, cuprinse între 10-12 euro/mp pentru acea perioadă, conform răspunsului comisiei de experţi la acest obiectiv al instanţei de apel, acţiunea reclamantelor şi a intervenienţilor principali a fost considerată ca nefondată, despăgubirea stabilită de Comisia centru aplicarea Legii nr. 198/2004 reflectând valoarea reală a imobilului raportat la data emiterii ei.
Împotriva acestei decizi au declarat recurs reclamantele R.R.M., B.E. şi intervenienţii C.V., D.O.C., D.I.H. şi M.G.C., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au solicitat modificarea hotărârii recurate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 24 din 14 ianuarie 2009 a Tribunalului Cluj.
In motivarea recursului se arată că valorile ce stau la baza calculării cuantumului despăgubirilor cuvenite recurenţilor trebuie rapor ate la momentul întocmirii raportului de expertiză, respectându-se astfel dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Astfel, valoarea reală de circulaţie a imobilului supus exproprierii, în funcţie de care se vor calcula despăgubirile datorate de pârât, este cea menţionată în raportul de expertiză tehnică depus la dosar.
In consecinţă, recurenţii susţin că nu contestă valoarea terenului care este menţionată în completarea la raportul de expertiză, respectiv aceea de 12 euro/mp, doar că data menţionată, 27 august 2007, nu este cea la care trebuie făcută raportarea pentru calcularea despăgubirilor cuvenite.
Recurenţii mai susţin că, referitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare parţială a hotărârii de stabilire a despăgubirii, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nulitatea este o sancţiune care intervine în condiţiile încheierii unui act juridic cu încălcarea dispoziţiilor legale, chiar fără a fi prevăzută expres într-un text legal.
Analizând recursul prin raportare la motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituţia României, revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat şi „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire".
Această dispoziţie a fost preluată în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească", reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere.
Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local a prevăzut, în art. 9, că expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor, se poate adresa instanţei de judecată, acţiunile soluţionându-se potrivit dispoziţiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică în ce priveşte cuantumul despăgubirilor.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
Ca atare, aşa cum în mod constant s-a pronunţat instanţa supremă, are sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele„ semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autejntice de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunţurile de mică publicitate sau de pe internet.
In mod corect, instanţa de apel a dispus o verificare a modalită ii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, dispunând comisiei de experţi, numită în temeiul art. 25 din Legea nr. 33/1994, sa comunice valoarea despăgubirii la momentul exproprierii terenului, acela fiind momentul în raport de care recurenţii au contestat valoarea stabilită de către expropriator.
Experţii au stabilit că, la momentul exproprierii terenului, valoare a de piaţă a terenurilor similare se încadra între 10-12 euro/mp, astfel că valoarea de 10,5 euro/mp, stabilită de expropriator, este justă.
In ceea ce priveşte daunele, legea prevede că acestea trebuie cuantificate şi despăgubite în măsura în care ele au fost dovedite. In speţă, recurenţii nu au adus probe referitoare la existenţa unui asemenea prejudiciu şi nici în concluzii raportului de expertiză nu s-a reţinut că s-ar fi produs vreo daună prin faptul exproprierii terenului.
Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele R.R.M., B.E. şi intervenienţii C.V., D.O.C., D.l.H. şi M.G.C. împotriva deciziei nr. 230/A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele R.R.M., B.E. şi intervenienţii C.V., D.O.C., D.l.H. şi M.G.C. împotiva deciziei nr. 230/A din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5574/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5560/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
