ICCJ. Decizia nr. 5554/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5554/2010
Dosar nr. 14572/3/2008
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 16 aprilie 2008, reclamanta B.E. a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informaţii solicitând obligarea acestuia de a-i restitui în natură terenul în suprafaţă de 218,59 m.p., reprezentând cota de 29,7% din terenul situat în Municipiul Cluj, înscris în C.F. nr. X a Municipiului Cluj-Napoca.
Pârâtul a invocat prin întâmpinare excepţia autorităţii de lucru judecat, faţă de soluţionarea irevocabilă a cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5024/33/2006 al Curţii de Apel Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 251 din 20 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, în soluţionarea notificării reclamantei din 09 ianuarie 2002, pârâtul a emis decizia din 27 iulie 2004, prin care a dispus acordarea de titluri de valoare nominală pentru imobilul revendicat.
Ulterior, prin dispoziţia din 08 martie 2006, Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de unitate deţinătoare, a dispus restituirea în natură, însă pentru cota de 70,3% din imobil.
Prin dispoziţia din 27 decembrie 2007, Primăria Municipiului Cluj-Napoca a propus, în baza Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în raport de despăgubirile încasate în baza Legii nr. 112/1995, acordarea de despăgubiri pentru imobil.
S-a reţinut că împotriva acestei dispoziţii reclamanta a formulat contestaţie, soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 215 din 18 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj-Napoca, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 28 din 09 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-au respins irevocabil pretenţiile reclamantei de restituire în natură a imobilului, astfel că aceasta nu poate formula o altă acţiune având acelaşi obiect, fără a încălca puterea de lucru judecat a sentinţei menţionate.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta, susţinând că în speţă nu era îndeplinită condiţia triplei identităţi prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât prin cererea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 5024/33/2006 al Curţii de Apel Cluj-Napoca, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei nr. 728/2006, emisă de Comisia Centrală şi obligarea acesteia din urmă la emiterea unei noi decizii de restituire în natură a cotei de 29,7% din imobil, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Apelanta a arătat că, în acel dosar, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de arătare a titularului dreptului şi cerere de chemare în garanţie a Serviciului Român de Informaţii, cereri respinse irevocabil prin sentinţa nr. 215 din 20 iulie 2007 a Curţii de Apel Cluj.
S-a mai susţinut de către apelantă că hotărârea primei instanţe este contradictorie întrucât, deşi dispozitivul hotărârii prevede în alin. (1) că instanţa a respins excepţia puterii de lucru judecat, în partea a doua a dispozitivului a respins totuşi acţiunea pentru autoritate de lucru judecat.
Apelanta a considerat că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei şi nu este motivată, întrucât instanţa nu s-a pronunţat cu privire la primul capăt de cerere, respectiv solicitarea de a se constata, în temeiul art. 3 şi 4 raportat la art. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a terenului.
Prin decizia civilă nr. 560 din 09 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins excepţia tardivităţii formulării apelului, excepţie invocată de intimat prin întâmpinare, şi a admis apelul reclamantei desfiinţând sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond la Tribunalul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că apelul a fost declarat în termen conform dispoziţiilor art. 284 C. proc. civ., raportat la data comunicării hotărârii – 13 mai 2008, fiind depus la Oficiul poştal la 28 mai 2008, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 104 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în esenţă, că acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 215/2007 a Curţii de Apel Cluj a fost întemeiată în principal pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
S-a avut în vedere că în Dosarul nr. 5024/33/2006 al Curţii de Apel Cluj în care s-a pronunţat sentinţa menţionată, calitatea de pârât aparţinea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în prezentul dosar această calitate aparţine Serviciului Român de Informaţii şi, chiar dacă acesta din urmă a fost chemat în garanţie în primul dosar, cererea nu a fost soluţionată în fond, fiind respinsă ca lipsită de obiect.
S-a considerat că, deşi finalitatea celor două acţiuni formulate de reclamantă este aceeaşi, respectiv restituirea în natură a imobilului, obiectul celor două cereri este diferit, în prima acţiune reclamanta solicitând, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei emise de aceasta, iar în prezenta acţiune solicitând, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, restituirea în natură a imobilului, astfel că s-a constatat eronat de către prima instanţă că sunt aplicabile prevederile art. 1201 C. civ.
Ca atare, reţinându-se că, greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. şi s-a desfiinţat sentinţa apelată cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Serviciul Român de Informaţii, criticând-o pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a expus obiectul celor două acţiuni formulate de reclamantă şi cadrul procesual, în acest context susţinând că soluţia respingerii excepţiei autorităţii de lucru judecat este nelegală având în vedere jurisprudenţa în materie, care a statuat constant că ceea ce interesează (din punct de vedere al puterii lucrului judecat) nu este identitatea de persoane, ci identitatea calităţii de parte a subiectului de drept.
Referindu-se la identitatea obiectului celor două acţiuni, reclamantul a precizat că scopul final al reclamantului este acelaşi, respectiv restituirea în natură a cotei de 29,7% din imobilul teren situat în Cluj Napoca, str. D., judeţul Cluj, iar temeiul de drept al ambelor cereri îl reprezintă dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005.
Intimata-reclamantă B.E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului ca nefondat.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile invocate de pârâtul recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Aşa cum corect s-a constatat de instanţa de apel, în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ.
Prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 5024/33/2006 al Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiată în principal pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei nr. 728/2000, emisă de aceasta şi obligarea la emiterea unei noi decizii de restituire în natură a cotei de 29,7% din imobil.
În acest dosar, Comisia Centrală a formulat cerere de arătare a titularului dreptului şi cerere de chemare în garanţie a Serviciului Român de Informaţii, cereri respinse de instanţa de judecată prin sentinţa nr. 215/2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, fără a fi analizate în fond.
Prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu Serviciul Român de Informaţii, să se constate calitatea sa de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a cotei de 29,7% din terenul ce a aparţinut autorilor săi.
Curtea va reţine că, în speţă, nu exista identitate de părţi, întrucât prima cerere de chemare în judecată nu s-a soluţionat în contradictoriu cu Serviciul Român de Informaţii, cererea de chemare în garanţie îndreptată împotriva acestuia fiind respinsă ca lipsită de obiect, pe când cererea din prezentul dosar a fost formulată în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii.
În cauză nu există nici identitate de obiect, în prima acţiune solicitându-se anularea deciziei emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în acţiunea de faţă solicitându-se restituirea în natură a imobilului de la deţinătorul Serviciul Român de Informaţii.
Cu privire la identitatea de cauză, Curtea va reţine că aceasta nu se regăseşte în speţă, de altfel recurentul neprecizand în ce ar consta aceasta.
Astfel, în primul dosar s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 554/2004, anularea unei decizii emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanţa respingând cererea motivat de faptul că această pârâta nu are atribuţii privind verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat.
S-a considerat că, în procedura de convertire a titlurilor de valoare nominală, Comisia Centrală nu are obligaţia verificării dosarului, despre care se face vorbire în art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Spre deosebire de prima acţiune, prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, reclamanta-intimată a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligarea pârâtului Serviciul Român de Informaţii la restituirea în natură a imobilului, urmare a constatării calităţii acesteia de persoană îndreptăţită.
Pentru toate aceste considerente, se va constata că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, la care face referire art. 1201 C. civ., instanţa de apel interpretând şi aplicând corect prevederile legale menţionate.
În consecinţă, se va reţine că recursul este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Serviciul Român de Informaţii - Oficiul Juridic împotriva deciziei nr. 560 din 09 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5558/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5551/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
