ICCJ. Decizia nr. 5551/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5551/2010
Dosar nr. 1058/117/2008
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 martie 2008, reclamantul M.U.G. a solicitat instanţei - în contradictoriu cu Primarul Municipiului Cluj-Napoca - să oblige pârâtul de a emite o dispoziţie motivată în soluţionarea notificării, formulată - în baza Legii nr. 10/2001 - la 09 noiembrie 2001, ce viza restituirea în natură a cotei părţi de 1/4 din imobilul situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.
Totodată, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului la plata unei amenzi civile de 50 RON în favoarea statului precum şi a unor daune interese de 3,5 RON pentru fiecare zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligaţiei din petitul nr. 1.
Învestit în primă instanţă, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 289 din 23 mai 2008, a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe pârât să emită în favoarea reclamantului o dispoziţie pentru restituirea în natură a apartamentelor care nu au fost înstrăinate de stat din imobilul situat în Cluj-Napoca, şi prin care să se propună acordarea despăgubirilor pentru apartamentele din acest imobil, care au fost înstrăinate, în limita cotei de 1/4 din imobil, la care este îndreptăţit reclamantul, în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata amenzii civile şi a daunelor interese.
A obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 500 RON, cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că pârâtul nu a respectat termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, şi nu s-a pronunţat prin dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură a părţii din imobil ce i se cuvine reclamantului.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, care, prin decizia nr. 297/A din 06 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtului, reţinând, în esenţă, că cerinţele art. 275 C. proc. civ., sunt îndeplinite în speţă, nerespectarea de către pârât a termenului prevăzut de lege, termen înlăuntrul căruia trebuia să se pronunţe asupra notificării, fiind de fapt o adevărată punere în întârziere, în înţelesul art. 1079 alin. (2) pct. 1 C. civ. a entităţii căreia îi revenea obligaţia soluţionării cererii de restituire.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Primarul Municipiului Cluj-Napoca, care, făcând trimitere la temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză, pe considerentul greşitei sale obligări la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care nu s-a opus admiterii în parte a acţiunii, vizând emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării, procedură întârziată de altfel datorită numărului mare de cereri de restituire înregistrate şi lacunelor legislative din perioada imediat următoare depunerii notificării.
Recursul se priveşte ca nefondat urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Dispoziţiile art. 275 şi 276 din acelaşi Cod fac, de asemenea, o aplicare a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa procesuală a părţii ce a pierdut litigiul.
Tot astfel, aceste cheltuieli de judecată au şi rolul de a despăgubi partea care a câştigat procesul şi care nu este vinovată de declanşarea activităţii judiciare.
În speţă, pârâtul a căzut în pretenţii, culpa sa procesuală fiind evidentă, în condiţiile în care, chiar acceptându-se că termenul de 60 de zile, defipt prin lege, pentru a răspunde notificării, este unul de recomandare, caracterul rezonabil al acestuia a fost cu mult depăşit iar acţiunea este pe deplin justificată, fiind formulată la peste 6 ani de la data când reclamantul a întreprins demersul prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, interval în care nu a primit niciun răspuns.
Or, aşa cum, în mod constant au statuat instanţele, lipsa răspunsului într-un interval mare de timp de la data iniţierii procedurii administrative, poate fi interpretată ca un refuz al soluţionării notificării, situaţie ce aduce în discuţie culpa entităţii învestite.
Cât priveşte cerinţele art. 275 C. proc. civ., în mod corect a reţinut instanţa de control judiciar că, avându-se în vedere caracterul reparatoriu al Legii nr. 10/2001, însăşi notificarea adresată entităţii abilitate să soluţioneze cererea de restituire, poate fi interpretată ca o punere în întârziere în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor stipulate prin lege.
Mai mult, este important de semnalat, în sprijinul ideii că exigenţele textului au fost îndeplinite, şi faptul că persoana îndreptăţită, anterior formulării acţiunii, s-a adresat din nou unităţii deţinătoare - revenire, înregistrată în 23 ianuarie 2008 - cu o cerere de urgentare a soluţionării notificării cerere care îndeplineşte, fără echivoc, caracterul unei puneri în întârziere.
Aşa fiind, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 297/A din 06 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 octombrie 2010 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 5554/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5553/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
