ICCJ. Decizia nr. 5550/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5550/2010
Dosar nr. 753/91/2006
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea la 21 martie 2006, reclamanţii M.V. şi M.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei S., judeţul Vrancea, anularea dispoziţiei din 20 februarie 2006 şi obligarea pârâtei la restituirea în natură a bunurilor ce fac obiectul notificărilor nr. 55/2001 şi 276/2001, la care s-a revenit, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, cu notificările nr. 66, 61, 62 şi 64 din 06 septembrie 2005.
Reclamanţii au susţinut, în motivarea cererii, că soluţia propusă de pârâtă, de respingere a cererii de restituire în natură şi de acordare de despăgubiri este netemeinică. De asemenea, s-a arătat că există neconcordanţă între considerentele dispoziţiei, unde la pct. 2 se menţionează că imobilele construcţii case, grajduri şi altele sunt demolate, iar la pct. 4 se consemnează că terenurile în suprafaţă de 300 m.p. şi 1.600 m.p. sunt ocupate de construcţii ale Consumcoop S., respectiv magazin în suprafaţă de 295 m.p. şi birouri în suprafaţă de 305 m.p., pentru ca în dispozitivul deciziei să se menţioneze o suprafaţă de teren mai mare, de 1.774 m.p.
Reclamanţii au susţinut că sediul Consumcoop S. se află în construcţiile ce au aparţinut autorului lor, edificate pe terenul în suprafaţă de 3.000 m.p.
Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005 şi art. 20 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că, prin notificările înaintate, reclamanţii au precizat expres că solicită despăgubiri, iar la invitaţia primăriei de a se prezenta la sediu şi a preciza cuantumul despăgubirilor s-a prezentat doar numita M.M.
Faţă de cererea reclamanţilor prin apărător, formulată la 25 mai 2006, a fost citată în cauză, în calitate de pârâtă, Societatea Cooperativa de Consum Consumcoop P.
Prin întâmpinare, aceasta din urmă a arătat că a edificat construcţiile în litigiu cu autorizaţii, ce nu se mai regăsesc în arhivele sale, însă au fost solicitate Consiliului Judeţean Vrancea, cu adresa din 05 iunie 2006.
A formulat cerere de intervenţie în interes propriu numita M.M., care a precizat că, alături de reclamanţi, este moştenitoare a defunctului M.V.
Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 504 din 08 iulie 2008, a respins ca neîntemeiate acţiunea reclamanţilor şi cererea de intervenţie în nume propriu formulată de intervenienta M.M.
Pentru a pronunţa această hotărârea prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, aşa cum a rezultat din ultima expertiză de specialitate efectuată în cauză, terenurile a căror restituire în natură s-a solicitat nu sunt libere, fiind ocupate de construcţiile ce aparţin pârâtei Consumcoop S., edificate în baza autorizaţiei de construcţie depuse la dosar.
Cu privire la terenul cultivat cu viţă de vie, în suprafaţă de 10.097 m.p., s-a constatat că a fost pretins în afara cadrului procesual, pe calea obiecţiunilor la expertize, iar pentru acesta dreptul de proprietate a fost reconstituit prin titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991.
S-a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii, susţinând că terenul în litigiu poate fi restituit în natură, întrucât construcţiile (magazin şi birouri) au fost edificate fără autorizaţie, iar terenul este deţinut fără titlu legal de Consumcoop S.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 141/A din 28 aprilie 2009, a respins apelul reclamanţilor ca nefondat şi i-a obligat pe aceştia la 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin considerentele acestei decizii instanţa de apel a reţinut că terenul revendicat este ocupat de construcţiile edificate legal de Consumcoop S. şi folosite de aceasta, drept urmare fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, potrivit cărora când pe terenurile revendicate s-au edificat construcţii noi se poate restitui doar partea de teren rămasă liberă.
S-a avut în vedere şi împrejurarea că, prin notificările formulate cu excepţia celei înregistrate sub nr. 55/2001, s-au solicitat despăgubiri pentru construcţiile demolate şi teren, astfel că, în mod legal, pârâta a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, respectiv titluri de despăgubiri.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul M.V., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile art. 1, 7, 9 şi 21 din Legea nr. 10/2001, care consacră principiul prevalentei restituirii în natură, precum şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 2 alin. (2) şi 20 alin. (2) din Constituţia României.
Recurentul-reclamant a arătat că instanţele aveau obligaţia, în baza art. 129 pct. 5 C. proc. civ., să lămurească cauza sau toate aspectele în sensul stabilirii apartenenţei terenului şi eliminării contradicţiilor existente între cele două expertize atât cu privire la suprafaţa terenului, cât şi cu privire la construcţiile amplasate pe teren.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel nu a răspuns tuturor criticilor invocate în această cale de atac, încălcând astfel dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., argument pentru care s-a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea administrării de noi probe, pentru a nu prejudicia părţile de o cale de atac.
Celelalte critici formulate prin motivele de recurs au vizat neconcordanţele între actele emise de intimate, în ceea ce priveşte autorizaţiile de demolare a construcţiilor vechi şi autorizaţiile de construcţii pretins existente pentru imobilele edificate de Consumcoop S.
Intimatele Primăria comunei S., judeţul Vrancea, şi Consumcoop P. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., Curtea ca constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, la care s-au făcut reveniri înregistrate sub nr. 60, 61, 62, 64 şi 140/2005, reclamanţii M.G. şi M.V. au solicitat în mod expres acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilele preluate în mod abuziv, recunoscând că acestea au fost demolate.
Prin acţiunea introductivă reclamanţii recurenţi au revenit asupra poziţiei exprimate anterior, susţinând că se impune restituirea în natură a construcţiilor edificate pe terenul în suprafaţă de 3.000 m.p., ce au aparţinut autorului lor, contestând că acestea ar fi proprietatea Consumcoop S.
Aşa cum a rezultat din expertizele efectuate în cauză şi completările la acestea, pe terenul în litigiu există un magazin, o clădire de birouri şi o farmacie, construcţii care prin destinaţia lor economică, fac dovada edificării cu scopul de a fi folosite ca unităţi de comerţ.
În acelaşi context şi reţinându-se că prin notificări nu s-a contestat de către reclamanţi demolarea vechilor construcţii, ce au aparţinut autorului lor, Curtea va constata că lipsa de identitate dintre construcţiile existente în prezent pe terenul în discuţie şi cele ce au aparţinut defunctului M.M., rezultă şi din procesul verbal încheiat la 25 februarie 1958 în care se menţionează că toate corpurile de clădire preluate erau construite din paiantă, una dintre clădiri fiind deteriorată la acel moment.
Faptul că vechile construcţii au fost demolate este recunoscut, de altfel, de intimata-intervenienta M.M., prin precizarea poziţiei sale procesuale în faţa instanţei de fond, împrejurare ce infirmă susţinerile reclamanţilor invocate prin acţiune.
Curtea va constata că instanţele de fond şi apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, apreciind ca legală propunerea de acordare de măsuri reparatorii pentru terenul ocupat de construcţiile proprietatea pârâtei Consumcoop P., unitate ce a fuzionat cu Cooperativa de Consum S.
Aşa cum rezultă şi din adresa din 19 mai 2006 a Primăriei Comunei S., judeţul Vrancea, terenurile aferente construcţiilor Consumcoop, respectiv clădirea magazinului şi clădirea de birouri şi farmacie aparţin domeniului public al acestei comune în baza H.G. nr. 908/2002 (Anexa nr. 50), publicată în M. Of. nr. 663bis/06.09.2002.
Ca atare, se va reţine că nu este posibilă restituirea în natură, întrucât pe terenul preluat de stat au fost edificate noi construcţii pe care unitatea deţinătoare le foloseşte.
Criticile formulate de recurentul-reclamant sub acest aspect sunt nefondate, împrejurarea că la dosar nu s-a depus decizia administrativă de transmitere în folosinţă a terenului către Consumcoop S. neputând lipsi de efecte autorizaţia de construire din 1972 şi nejustificând contestarea dreptului de proprietate al acestei unităţi asupra construcţiilor.
Raportat la caracterul special al dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, respectiv art. 492 şi 494 C. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea va reţine că nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la nemotivarea hotărârii, în condiţiile în care, deşi succint, instanţa de apel a reţinut imposibilitatea restituirii în natură şi textele de lege incidente în cauză, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificat prin Legea nr. 247/2005, astfel încât dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. nu au fost încălcate.
Celelalte critici, referitoare la neconcordanţele existente între adeverinţele şi adresele ce emană de la intimate nu reprezintă critici de nelegalitate care să se circumscrie vreunuia dintre cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel încât nu vor fi analizate.
În acelaşi sens, nu vor fi analizate nici criticile referitoare la modul de apreciere a concluziilor expertizei şi necesitatea suplimentării probatoriului, cu atât mai mult cu cât la termenul de judecată din 28 aprilie 2009, când s-a soluţionat apelul, în exercitarea rolului activ, curtea de apel a întrebat părţile dacă mai au cereri de formulat, acestea răspunzând în sens negativ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul reclamantului M.V. este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 141/A din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli de judecată faţă de intimata Primăria comunei S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5549/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5548/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
