ICCJ. Decizia nr. 5639/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5639/2010
Dosar nr. 7593/2/2006
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia civilă, la data de 23 noiembrie 2005, contestatoarea C.E. a formulat, în contradictoriu cu Primarul Comunei Slobozia Mândra, judeţul Teleorman, contestaţie împotriva dispoziţiei de respingere a notificării nr. 199 din 12 octombrie 2005, solicitând anularea acesteia, admiterea notificării şi restituirea în natură a suprafeţei de 1500 mp teren situat în intravilanul comunei Slobozia Mândra judeţul Teleorman.
Prin sentinţa civilă nr. 749 din 29 mai 2006, Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea C.E. împotriva dispoziţiei de respingere a notificării nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul Comunei Slobozia Mândra.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, prin testamentul din 11 ianuarie 1941, P.I., bunicul contestatoarei, a dispus cu privire la averea sa în favoarea lui C.I., tatăl contestatoarei şi D.G.. C.I. a primit mai multe suprafeţe de teren intravilan şi extravilan situate pe raza Comunei Slobozia Mândra.
Prin referatul nr. 3043 din 11 noiembrie 2005, Comisia Locală de Fond Funciar Slobozia Mândra a propus reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de 11,64 ha pentru contestatoare, în calitate de moştenitoare a lui I.C.
Conform art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în intravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele ale căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991, Legea nr. 167/1997 şi Legea nr. 1/2000.
Cum în cauză, întreaga suprafaţă de teren intravilan şi extravilan rămasă de pe urma defunctului I.C. a făcut obiect al retrocedării, ca urmare a aplicării Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 169/1997, faţă de prevederile art. 8 din Legea 10/2001, contestatoarea nu mai poate solicita restituirea unor astfel de terenuri şi în procedura prevăzută de acest act normativ.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal a declarat apel contestatoarea C.E., iar prin Decizia civilă nr. 677 din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis contestaţia formulată de către contestatoarea C.E. împotriva dispoziţiei nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul Comunei Slobozia Mândra, a anulat dispoziţia şi a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie pentru restituirea în natură a suprafeţei de teren cerută prin notificare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Apelanta a arătat că până în acest moment nu există proces verbal de punere în posesie şi nu s-a emis vreun titlu de proprietate pe acest teren, astfel cum apare în evidenţele primăriei. In această situaţie, există posibilitatea atribuirii în natură a terenului şi trecerea sa în intravilanul localităţii.
La termenul de judecată din data de 5 septembrie 2007, apelanta a solicitat, raportat la răspunsul pârâtei la interogatoriu, efectuarea unui raport de expertiză pentru a se stabili dacă suprafaţa de 1500 mp teren solicitată este liberă.
Curtea de apel a încuviinţat efectuarea expertizei solicitată de către contestatoare, a desemnat experţi, iar raportul de expertiză nu a fost efectuat, cu toate că au fost desemnaţi experţi în prezenta cauză ce au fost înlocuiţi succesiv din diverse motive invocate de către experţi până în anul 2009.
Curtea de Apel, constatând că nu poate fi efectuat raportul de expertiză solicitat şi că motivul respingerii notificării este lipsa actelor juridice care să ateste preluarea abuzivă a imobilului respectiv, situaţie care poate fi soluţionată fără efectuarea unui raport topografic de identificare şi măsurare a terenului deţinut de autorul apelantei contestatoare, la data de 16 decembrie 2009, a revenit asupra acestei probe, apreciind că poate fi soluţionată cauza în temeiul înscrisurilor existente la dosarul cauzei şi în coroborare cu răspunsurile la interogatorii ale intimatei pârâte.
Curtea de Apel a constatat că au fost depuse dovezi cu privire la calitatea de persoană îndreptăţită la restituire a contestatoarei, respectiv certificatul de moştenitor nr. 38/2001 emis de pe urma defunctului I.C. şi a defunctei I.M.
De asemenea, s-a depus testamentul din care rezultă drepturile succesorale ale defunctului I.C., cât şi hotărârea Tribunalului Popular al Raionului Turnu Măgurele din care rezultă că C.I.P. este dispărut şi a fost trecută în proprietatea statului averea mobilă şi imobilă a acestuia, ultimul său domiciliu fiind în Comuna Slobozia Mândra.
Din această sentinţă civilă - nr. 684 din 6 octombrie 1953 - rezultă că a fost trecut în proprietatea statului şi locul de casă în suprafaţă de 1500 mp, pe care se află construcţiile enumerate în aceeaşi hotărâre.
Din procesul verbal încheiat la data de 14 septembrie 1955 rezultă că au fost trecute definitiv în proprietatea statului şi atribuite cu titlu gratuit Sfatului Popular al Comunei Slobozia Mândra, bunurile ce au fost proprietatea lui C.P.I. fiind enumerat şi locul de casă în suprafaţă de 1500 mp pe care existau construcţii, şi care face obiectul prezentului litigiu.
Din sentinţa civilă nr. 4148 din 14 mai 1997 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, rezultă că a fost admisă cererea contestatoarei din prezenta cauză şi anulate procesul verbal de contravenţie din 14 septembrie 1952 şi adresa nr. 13848/1953 a Secţiei Financiare a fostului Raion Turnu Măgurele, în temeiul cărora a fost emisă sentinţa civilă nr. 684 din 6 octombrie 1953 a Tribunalului Popular al Raionului Turnu Măgurele, constatându-se că bunurile ce au fost proprietatea lui C.I. şi al M.I. nu au fost abandonate. Din aceste înscrisuri rezultă că terenul ce face obiectul prezentei contestaţii, în suprafaţă de 1500 mp intravilan, a fost preluat în mod abuziv de către stat şi se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, iar Decizia emisă de Primăria Comunei Slobozia Mândra este nelegală, fiind făcută dovada preluării abuzive a acestui teren.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâta Primăria Comunei Slobozia Mândra.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportate la art. 8 din Legea 10/2001:
Cu toate că la dosar există probe certe şi fără a efectua un raport de expertiză şi mai ales un raport topografic de identificare şi măsurare a terenului, instanţa, în mod greşit a admis apelul contestatoarei.
Singura probă a intimatei ce stă la baza cererii de retrocedare a terenului este testamentul autentificat cu nr. 16/1941 emis de Judecătoria Turnu Măgurele al autorului său, P.I. care, în legătură cu terenul solicitat, cuprinde date de identificare diferite faţă de cele indicate de contestatoare în notificarea adresată recurentei, în contestaţia formulată şi în cererea de apel, precum şi în sentinţa civilă nr. 684 din 6 octombrie 1953, în Decizia nr. 122 din 03 septembrie 1955 şi în procesul verbal din data de 14 septembrie 1953, ambele documente emise de Secţia Financiară a Regiunii Bucureşti.
Se mai arată că terenul în suprafaţă de 1500 mp a fost retrocedat reclamantei de către Ministerul Administraţiei şi Internelor şi că atribuirea terenului pe vechiul amplasament nu se mai poate face întrucât, aşa cum rezultă din Planul de Situaţie şi Registrul Cadastral intravilan al Comunei Slobozia Mândra, în prezent, acesta aparţine numitelor S.M. şi M.S., în baza titlului de proprietate nr. 7301561 emis la data de 31 mai 2007, în temeiul Legii 18/1991, de Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin dispoziţia nr. 199 din 12 octombrie 2005 emisă de Primarul Comunei Slobozia Mândra - contestată în prezentul litigiu - notificarea nr. 698 din 06 noiembrie 2001 formulată de petenta C.E. a fost respinsă pentru „lipsa actelor juridice care să ateste preluarea abuzivă a imobilului", respectiv a suprafeţei de 1500 mp teren intravilan situat în Comuna Slobozia Mândra a cărei restituire s-a solicitat prin notificare.
Insă, pentru a se verifica dacă terenul ce face obiectul notificării şi despre care reclamanta pretinde că a aparţinut autorilor săi, a fost sau nu preluat abuziv de către stat, este necesară identificarea prealabilă a acestui teren.
Or, în cauză, regimul juridic al terenului nu a fost pe deplin stabilit, înscrisurile la care face trimitere instanţa de apel cuprinzând o serie de neconcordanţe.
Astfel, în testamentul autorului reclamantei, P.I. (înscris aflat la fila 12 dosar primă instanţă), se menţionează la punctul 8 un teren în suprafaţă de 1300 mp „plantat cu vie altoită, - pe rod - în vatra satului", indicându-se totodată vecinătăţile terenului, pe când în notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta solicită restituirea în natură a unei suprafeţe de 1500 mp teren, deşi indică aceleaşi vecinătăţi.
In plus, aşa cum rezultă din referatul Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar aflat la fila 39 din dosarul tribunalului, reclamanta a solicitat, în temeiul Legii 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 13,5 mp teren arabil, iar potrivit adresei de la fila 46, „suprafaţa de 1500 mp este cuprinsă în suprafaţa totală de 11,64 ha, diferenţă pentru care s-a validat dreptul de proprietate."
Totodată, la fila 24 din dosarul instanţei de apel se află titlul de proprietate nr. 7300016 din 29 august 2006 emis pe numele reclamantei pentru o suprafaţă de 11,64 ha.
Mai mult, aşa cum rezultă din înscrisurile de la filele 51-54 din dosarul primei instanţe, reclamanta a mai formulat o notificare în temeiul Legii 10/2001, adresată Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru o suprafaţă de teren de 2400 mp aflată pe raza aceleiaşi comune, notificare soluţionată prin Decizia nr. 197 din 28 aprilie 2004.
Or, instanţa de apel nu a efectuat cercetarea judecătorească necesară pentru a identifica terenul care, potrivit testamentului invocat de reclamantă a aparţinut autorului său şi la a cărui restituire se pretinde a fi îndreptăţită în temeiul Legii nr. 10/2001. Totodată, nu a fost clarificată împrejurarea dacă, prin contestaţia formulată, reclamanta a solicitat restituirea unei suprafeţe de teren care a făcut, anterior, obiectul Legii nr. 18/1991, sau al unei alte notificări soluţionate în procedura Legii nr. 10/2001 prin Decizia nr. 197 din 28 aprilie 2004 emisă de Ministerului Administraţiei şi Internelor.
In aceste condiţii, verificarea corectei aplicări a legii în controlul judiciar de legalitate exercitat pe calea recursului nu se poate realiza în cauză, fiind necesar a se lămuri, cu prioritate situaţia de fapt.
Prin urmare, apreciind că situaţia de fapt nu a fost pe deplin stabilită, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Cu ocazia rejudecării vor fi administrate probele necesare pentru lămurirea aspectelor menţionate anterior în vederea identificării exacte a terenului în litigiu şi a regimului juridic aplicabil acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de parata Primăria Comunei Slobozia Mandra împotriva deciziei civile nr. 677 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5645/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5614/2010. Civil → |
|---|
