ICCJ. Decizia nr. 5608/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5608/2010
Dosar nr. 25047/3/2007
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 6 iulie 2007, sub nr. 25047/3/2007, reclamanta R.Z., în contradictoriu cu pârâta SC I. SA, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea răspunsului înregistrat sub nr. 1121 din 28 august 2007, comunicat acesteia de către SC I. SA; să fie obligată pârâta I. SA la restituirea în natură a construcţiei formată din casă din cărămidă acoperită cu ţiglă, având la parter 8 camere, o bucătărie şi dependinţe situată în Cluj-Napoca, înscrisă în C.F. nr. 623 Cluj, având nr.topo 4985; să fie obligată pârâta I. SA la restituirea în natură a imobilului teren compus din curte şi grădină în suprafaţă de 1713,6 mp liber de construcţii, situat în Cluj - Napoca, înscrisă în C.F. nr. 623 Cluj, având nr.topo 4985; în subsidiar să fie obligată pârâta SC I. SA, în calitate de unitate deţinătoare la emiterea unei decizii de soluţionare a notificării nr. 1029 din 26 iulie 2001 comunicată de BEJ S.M.; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în fapt, în anul 1949, în baza Legilor nr. 826/1946, 998/1946 şi 228/1948, imobilul „casă din cărămidă acoperită cu ţiglă cu opt camere şi dependinţe şi teren în suprafaţă de 1713,6 mp", proprietatea tabulară a lui R.E., înscrisă ca atare în C.F. nr. 623 Cluj - Napoca, a fost preluată abuziv de către Statul Român.
Notificarea nu a fost soluţionată de către Primăria Cluj - Napoca întrucât aceasta a susţinut că nu este unitatea deţinătoare a imobilului. Prin urmare Primăria Cluj - Napoca a comunicat dosarul intern la SC I. SA, filiala Cluj, pentru soluţionarea notificării, însă aceasta a trimis notificarea mai departe la SC I. SA Bucureşti, căreia îi revenea obligaţia legală de a soluţiona notificarea, în calitate de unitate deţinătoare a imobilului care face obiectul cererii de retrocedare.
SC I. SA Bucureşti a comunicat faptul că nu este competentă să soluţioneze notificarea deoarece Primăria Cluj nu i-a comunicat notificarea. Această afirmaţie este contrazisă însă atât de Primăria Cluj - Napoca, cât şi de I. SA - filiala Cluj-Napoca, aceasta din urmă confirmând primirea cererii de retrocedare. In acest context, după comunicarea de către Primăria Cluj a notificării, I. SA Bucureşti avea obligaţia de a respecta procedura prealabilă administrativă obligatorie instituită de prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, concretizată prin soluţionarea notificării formulate, fie prin a emite o dispoziţie de restituire în natură a imobilului construcţie şi a terenului liber de construcţii, fie prin propunere de despăgubiri în echivalent.
Prin încheierea de şedinţă interlocutorie din 1 noiembrie 2007 (fila 68, dosar iniţial), instanţa a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capetele 2, 3, 4 ale acţiunii şi a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 791 din 4 iunie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei R.Z., ca neîntemeiată; a admis în parte acţiunea formulată de către reclamanta R.Z. în contradictoriu cu pârâta SC I. SA; a obligat pârâta să restituie în natură reclamantei suprafaţa de 172 mp, situată în Cluj - Napoca, număr topo 4985, înscrisă în Cartea Funciară nr. 623 Cluj - Napoca, identificată prin raportul de expertiză topografică nr. 1121/2009 întocmit de expert I.M. (anexa 4); a obligat pârâta la emiterea unei decizii de soluţionare a notificării nr. 1029 din 26 iulie 2001, înregistrată iniţial la Primăria Cluj-Napoca, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcţie cu aceeaşi adresă, compus din 8 camere, bucătărie, dependinţe, identificat ca fiind clădirea veche prin raportul de expertiză construcţii nr. 1121/2008 întocmit de expert M.S.S., precum şi pentru imobilul teren, până la concurenţa suprafeţei de 1714 mp conform raportului de expertiză topografică; a respins capătul de cerere privind anularea răspunsului nr. 1121 din 28 mai 2007, ca neîntemeiată, a respins cererile privind restituirea în natură a imobilului construcţie şi a imobilului teren, pentru suprafaţa ce depăşeşte 172 mp, ca neîntemeiate; a obligat pârâta la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa în acest mod instanţa de fond a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei că dovada calităţii de moştenitor nu se poate face, astfel cum susţine pârâta, exclusiv cu certificat de moştenitor, partea nefiind obligată a parcurge procedura succesorală notarială anterior sesizării instanţei. O astfel de dovadă este suficient a fi îndeplinită prin depunerea la dosar a actelor de stare civilă care să ateste legătura de rudenie dintre părţi, care justifică şi calitatea procesuală activă, iar în cauză, reclamanta a ataşat la dosar astfel de înscrisuri, fiind succesoarea lui E.R., care la rândul lui este succesorul lui R.E.
Asupra fondului cererii, instanţa de fond a reţinut că, prin raportul de expertiză topografie s-a stabilit că este liberă de orice sarcini şi amenajări de utilitate publică sau sistematizare doar suprafaţa de teren de 172 mp, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză, astfel că instanţa a dispus restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren, respectiv acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru restul de teren până la concurenţa suprafeţei deţinute de autorul reclamantei, de 1714 mp, precum şi pentru construcţie.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat apel pârâta SC I. SA, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, se susţine că tribunalul a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, fără a avea în vedere următoarele împrejurări: în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 puteau adresa o notificare numai moştenitorii proprietarului naţionalizat, întrucât R.E. senior a fost proprietarul tabular al imobilului naţionalizat, numai succesorii acestuia au dreptul de a depune notificarea; intimata avea obligaţia de a depune certificatele de moştenitor de pe urma defuncţilor R.E. senior şi R.E. junior.
Sentinţa civilă nr. 5281 din 8 iunie 2001 a Judecătoriei Cluj - Napoca invocată de intimata - reclamantă şi apreciată de Tribunalul Bucureşti ca trecută în puterea lucrului judecat în privinţa calităţii de moştenitor al lui E.R. de pe urma lui R.E. nu are autoritate de lucru judecat în materie succesorală şi nu îi conferă soţului reclamantei calitatea de moştenitor, sentinţa fiind pronunţată în Dosarul nr. 4632/2000 împotriva Primăriei Cluj - Napoca pentru obligaţia de a face, şi nu într-un dosar în materie de moştenire.
Pârâta apelantă a mai invocat în cadrul motivelor de apel excepţia autorităţii de lucru judecat pentru capetele 2, 3 şi 4 ale acţiunii civile, arătând că există identitate de părţi, obiect şi cauză. între acţiunea asupra căreia Tribunalul Bucureşti s-a pronunţat definitiv şi irevocabil în dosarul nr. 611/2004 prin sentinţa civilă nr. 1037 din 19 noiembrie 2004 şi acţiunea ce face obiectul acestui dosar nr. 25047/3/2007, pendinte pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Pe fondul cauzei, apelanta critică modul de soluţionare a capătului de cerere privind restituirea în natură a terenului liber de construcţii susţinând că intimata reclamantă nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în sensul că pe terenul în litigiu există o construcţie nouă,autorizată edificată de către pârâtă.
De asemenea, pârâta mai arată că instanţa de fond a acordat intimatei mai mult decât s-a cerut în condiţiile în care intimata a cerut restituirea în natură a 1713,6 mp, iar tribunalul a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru 1714 mp şi retrocedarea în natură a 172 mp.
S-a mai susţinut, referitor la capătul de cerere privitor la obligaţia de emitere a unei decizii de soluţionare a notificării nr. 1029 din 26 iulie 2001, că apelanta nu are obligaţia de a soluţiona o notificare care nu i-a fost adresată direct, ci a fost adresată Primăriei Cluj - Napoca. In cauză nu s-a făcut dovada recepţionării corespondenţei, iar notificarea formulată de reclamantă nu se încadrează în cele trei modalităţi de transmitere a notificării pentru cazul imobilelor naţionalizate aflate în patrimoniul unităţi deţinătoare.
Prin Decizia civilă nr. 651 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul pârâtei, instanţa reţinând că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001, în mod legal instanţa de fond a constatat efectele sentinţei civile nr. 5281 din 8 iunie 2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca, irevocabilă, cu privire la calitatea de moştenitor cu titlu de prezumţie legală, iar în ce priveşte autoritatea de lucru judecat a capetelor 2, 3 şi 4, instanţa de apel a constatat că nu există întrunită în cauză tripla identitate.
In ce priveşte capătul patru al cererii introductive, instanţa de apel a apreciat că şi acesta a fost soluţionat corect, întrucât, alături de vechea construcţie, există în prezent o extindere, aceste construcţii reprezentând împreună un tot unitar. Faţă de aceste considerente, s-a constatat că, în mod just s-a dispus la obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de soluţionare a notificării în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva deciziei civile nr. 651 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi a sentinţei de fond şi, în principal, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi respingerea acţiunii ca fiind introdusă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate, în subsidiar, admiterea excepţiei autorităţii lucrului judecat pentru capetele 2, 3 şi 4 ale acţiunii civile şi respingerea acestora ca având putere de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii introductive ca neîntemeiată.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând faptul că, în mod greşit instanţele inferioare au respins excepţia calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât, susţine pârâta, dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită nu se poate face doar cu actele de stare civilă sau prin prezumţia autorităţii lucrului judecat ce ar rezulta din sentinţa civilă nr. 5281 din 8 iunie 2001 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Astfel, recurenta susţine că intimata-reclamantă trebuia să depună înscrisuri, respectiv un certificat de moştenitor ce îi conferea calitatea defunctului său soţ, E.R. de succesor de pe urma vărului său primar R.E. Junior.
S-a reiterat şi excepţia autorităţii lucrului judecat cu privire la capetele 2, 3 şi 4 ale acţiunii introductive, susţinând că sentinţa civilă nr. 1037 din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 611/2004, definitivă şi irevocabilă, a tranşat aceste chestiuni.
In ce priveşte obligarea la restituirea în natură a terenului liber de construcţii, în suprafaţă de 172 mp, recurenta arată că reclamanta nu a depus la dosar acte de proprietate asupra terenului, simpla intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară, neconducând la ideea dovedirii dreptului de proprietate, iar terenul de 172 mp neocupat de construcţii nu se poate restitui în natură, deoarece această suprafaţă nu poate fi parcelată cadastral şi funcţional.
Referitor la obligarea societăţii pârâte la emiterea unei decizii de soluţionare a notificării, recurenta arată că petentul E.R. a notificat Primăria Cluj-Napoca, solicitând restituirea în natură a imobilului proprietate a Ministerului Industriei, Petrolului şi Chimiei, şi nu unitatea deţinătoare, respectiv SC I. SA, al cărei drept de proprietate era intabulat în cartea funciară încă din 28 august 1997. Arată că Primăria municipiului Cluj-Napoca nu a înştiinţat-o despre existenţa notificării, neexistând nicio dovadă a recepţionării corespondenţei.
Recursul pârâtei SC I. SA este nefondat pentru considerentele ce succed:
In art. 3 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul defineşte persoanele îndreptăţite la restituire, categoriile respective fiind enumerate limitativ, în sensul că sunt îndreptăţite persoanele fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilelor.
Singura excepţie este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, potrivit căruia, de aceleaşi drepturi beneficiază şi moştenitorii persoanei fizice îndreptăţite, prin succesiune legală sau testamentară.
Aşadar, o primă obligaţie care-i incumbă moştenitorului pentru a succeda, este aceea ca el să dovedească propria sa calitate, fie că ne aflăm în prezenţa unei succesiuni legale, fie a unei succesiuni testamentare.
Pentru aceasta, el dovedeşte aptitudinea de a succede şi vocaţia lui succesorală.
Vocaţia succesorală constă, la rândul ei, în faptul de a fi chemat sau de a fi îndreptăţit la moştenirea unei persoane.
Din punct de vedere probator, dovada calităţii de moştenitor se poate face prin certificat de moştenitor, eliberat de notarul public, în temeiul Legii nr. 36/1995, precum şi prin alte acte juridice, cum ar fi testamentul şi actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul dreptului de proprietate.
Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C. civ. si art. 166 C. proc. civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi [conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C. civ.].
Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ., nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relaţia dintre părţi, această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.
Astfel, faţă de aceste considerente teoretice, se constată că, în mod legal instanţele anterioare au constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei.
În ce priveşte excepţia autorităţii lucrului judecat cu privire la capetele 2, 3 şi 4 ale acţiunii introductive faţă de sentinţa civilă nr. 1037 din 19 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. 611/2004, instanţa constată că nu poate fi primită întrucât, între cele două speţe nu există identitate de cauză juridică.
Astfel, starea de fapt pentru care a fost respinsă sentinţa invocată ca fiind intrată sub puterea lucrului judecat nu este identică cu cea a speţei de faţă, societatea pârâtă nefiind sesizată la acea epocă, pe cale administrativă, cu notificarea formulată de antecesorul reclamantei.
Critica referitoare la greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, în ceea ce priveşte constatarea de către această instanţă ca fiind incidente dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Legea 10/2001, şi nu a prevederilor art. 10 din aceeaşi lege, nu poate fi primită.
Pentru stabilirea situaţiei reale a imobilului s-a dispus administrarea în cauză a unei expertize de specialitate care a relevat faptul că, din suprafaţa totală de 1886 mp, doar 172 mp sunt liberi de construcţii, iar la construcţia veche, în suprafaţă de 361,40 mp, s-a adăugat o extindere, a cărei suprafaţă desfăşurată - 391,64 mp, însumează peste 100% din aria desfăşurată iniţial, astfel că, în mod just s-a procedat la restituirea în natură a suprafeţei de 172 mp, respectiv la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent până la concurenţa suprafeţei deţinute de autor, precum şi pentru construcţie.
In ceea ce priveşte dovedirea dreptului de proprietate al reclamantei, se observă că, potrivit extrasului de carte funciară nr. 623, proprietar al imobilului-construcţie şi teren, în suprafaţă de 476 stânjeni era R.E., autorul reclamantei, imobilele trecând în proprietatea Comunei Urbane Cluj, iar ulterior în proprietatea statului.
Critica referitoare la greşita obligare a societăţii pârâte la emiterea unei decizii de soluţionare a notificării, întrucât Primăria municipiului Cluj-Napoca nu a înştiinţat societatea recurentă despre existenţa notificării, neexistând nicio dovadă a recepţionării corespondenţei, nu poate fi nici ea primită.
Astfel, se constată că la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 societatea pârâtă avea calitatea de unitate deţinătoare, prin urmare, primăria avea obligaţia de identificare a acesteia şi de comunicare a elementelor de identificare către persoana îndreptăţită.
Din actele existente la dosar rezultă că, la data de 9 iunie 2005 a fost emisă adresa nr. 44180/452/2005 de către Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, iar la data de 16 iunie 2005, conform borderoului de corespondenţă, notificarea, însoţită de actele doveditoare au fost transmise filialei Cluj a SC I. SA de către Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, iar recomandata a fost predată destinatarului la data de 17 iunie 2005.
Astfel, faţă de data primirii notificării, societatea pârâtă avea obligaţia soluţionării acesteia cu respectarea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 într-un termen rezonabil.
Faţă de aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aplicabile în speţă, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, astfel că recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 8.500 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă R.Z.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SA împotriva deciziei civile nr. 651 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 8.500 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă R.Z.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5614/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5606/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
