ICCJ. Decizia nr. 5694/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5694/2010
Dosar nr. 1544/1/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2005 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia civilă, reclamanta C.M.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Galaţi solicitând recalcularea valorii despăgubirilor ce i se cuvin în baza Dispoziţiei nr. 1843/SR din 3 iunie 2005, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Ulterior, la data de 8 noiembrie 2005, reclamanta şi-a precizat cadrul procesual pasiv solicitând introducerea în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin sentinţa civilă nr. 765 din 12 iunie 2006, Tribunalul Galaţi a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 1843/SR din 3 iunie 2005 şi a dispus obligarea pârâtei Primăria municipiului Galaţi să comunice Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti, documentaţia privind imobilul situat în Galaţi, în vederea emiterii dispoziţiei referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că imobilul nu poate fi restituit în natură, iar reclamanta are dreptul la despăgubiri, ce urmează a fi acordate conform Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Împotriva sentinţei civile nr. 765 din 12 iunie 2006 a Tribunalului Galaţi a declarat apel Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând soluţia instanţei de fond, deoarece aceasta nu s-a pronunţat asupra excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a apelantei.
Prin Decizia nr. 413/A din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 765/2006 a Tribunalului Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că sentinţa este nemotivată, instanţa omiţând a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 399 din 22 februarie 2007, Tribunalul Galaţi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a respins contestaţia formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă, pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi a respins ca nefondată, contestaţia în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Galaţi.
Sentinţa menţionată mai sus a fost apelată de reclamantă, criticând-o sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin Decizia nr. 391/A din 22 octombrie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei, păstrând soluţia şi motivarea Tribunalului Galaţi.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Galaţi a declarat recurs reclamanta, iar la termenul din 9 iunie 2008, conform "precizării la cererea de recurs", aceasta a arătat că a formulat o cerere prin care a solicitat completarea hotărârii judecătoreşti (fila7 dosar nr. 319/121/2007 al Î.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală), întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunţată la data de 27 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul instanţei supreme şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Galaţi pentru soluţionarea cererii de completare a deciziei nr. 391/A din 22 decembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, având în vedere că hotărârea cu privire la care se solicită completarea este dată de această din urmă instanţă.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 14/A din 12 ianuarie 2010 a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 391/A din 22 octombrie 2007.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei civile nr. 391 din 22 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în sensul completării dispozitivului deciziei menţionate şi anume să se precizeze de instanţă, care dintre cele două dispoziţii emise de către Primăria municipiului Galaţi rămâne valabilă.
Criticile formulate de recurenta-reclamantă vizează chestiuni legate de situaţia de fapt şi prezintă în mod cronologic, istoricul şi evoluţia dosarului, fără a cuprinde critici privind nelegalitatea deciziei atacate.
Deşi recurenta a indicat în drept, în mod generic dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din cuprinsul criticilor formulate, în forma în care sunt redate, nu rezultă posibilitatea încadrării acestora în vreunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă C.M.C. a depus la 19 iulie 2010 pe rolul instanţei supreme, o cerere de renunţare la judecată, care însă nu întruneşte condiţiile de formă cerute de lege sub aspectul unei declaraţii autentice notariale, nefiind dată, nici personal în faţa instanţei de judecată, care să verifice identitatea părţii, ce realizează un act de dispoziţie, care se înscrie în principiul disponibilităţii procesului civil, astfel cum este reglementat de art. 246 C. proc. civ.
Având în vedere că sub aspectul dezvoltării criticilor expuse în cererea scrisă, recursul nu poate fi încadrat în motivele de nelegalitate, întrucât acesta vizează chestiuni de fapt, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform prevederilor art. 3021 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, este de observat că imposibilitatea încadrării criticilor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. atrage sancţiunea nulităţii recursului.
Recursul este nul şi va fi respins pentru considerentele ce succed:
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, menţiunile enumerate la lit. a)-d) din conţinutul textului procedural mai sus evocat.
In ipoteza de faţă, în care recurenta-reclamantă a indicat critici ce vizează netemeinicia hotărârii atacate şi, doar în mod generic, art. 304 pct. 9, motiv care însă nu poate fi încadrat sub aspectul conţinutului criticilor în motivele de nelegalitate, instanţa va constata nulitatea recursului.
Ca atare, motivarea recursului este o cerinţă pe care legea o impune pe calea controlului judiciar extraordinar, pentru a se verifica legalitatea deciziilor pronunţate în apel, şi nu netemeinicia acestora, obligaţie care incumbă recurentei-reclamante.
Această obligaţie înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la verificarea legalităţii în funcţie de motivul de recurs invocat, şi nu la temeinicia hotărârii atacate.
Cum aceste exigenţe nu au fost îndeplinite în cauză de recurentă, deşi aceasta a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textul reglementat de art. 304, văzând dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că, în speţă, nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta C.M.C. împotriva deciziei nr. 14/A din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5711/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5687/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
