ICCJ. Decizia nr. 5698/2010. Civil. Pretenţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5698/2010
Dosar nr. 7082/1/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 3492 din 19 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2461/289/2007 s-a respins cu caracter irevocabil, recursul declarat de A.P.A.N.C.D. Mureş reprezentată prin V.R.R. împotriva deciziei nr. 1282/R din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi de familie.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 1282/R dată la 4 septembrie 2008 de Curtea de Apel Târgu Mureş, s-a respins ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.R.R. în nume propriu şi în numele A.P.A.N.C.D. împotriva încheierii din data de 26 iunie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2461/289/2007 al Tribunalului Mureş, reţinând că încheierea atacată cu recurs este premergătoare şi, conform art. 282 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 299 alin. (1) din acelaşi cod, aceasta nu poate fi atacată cu recurs, decât odată cu fondul.
Împotriva deciziei nr. 3492 pronunţată la 19 martie 2009 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a exercitat contestaţie în anulare, A.P.A.N.C.D. Mureş, solicitând admiterea acesteia şi anularea hotărârii atacate.
Deşi este întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., în cuprinsul contestaţiei în anulare se fac doar referiri generice la încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă, fără însă a se explicita şi dezvolta acest motiv, care, în realitate este reglementat de prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod.
De altfel, modul de redactare al contestaţie în anulare este lapidar şi confuz, contestatoarea enunţând în esenţă, în mod generic, fără a le analiza, motivele pentru care se poate exercita contestaţia în anulare.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce succed:
Hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare este irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., text procedural care atribuie acest caracter „oricăror hotărâri, care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", astfel cum este cazul în speţă.
Este de observat însă, că astfel cum a reţinut instanţa supremă, în considerentele deciziei nr. 3492 din 19 martie 2009, art. 299 alin. (1) C. proc. civ., prevede că sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Potrivit textului citat, hotărârile date în recurs, irevocabile, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, nu sunt susceptibile de a mai fi atacate cu recurs.
S-a reţinut aşadar că, în temeiul textului procedural mai sus evocat, hotărârea atacată nu mai poate forma obiect al recursului, deoarece este irevocabilă, fiind pronunţată de curtea de apel în recursul declarat împotriva unei încheieri de şedinţă, dată de tribunal ca instanţă de recurs.
Aşa fiind, Decizia nr. 3492 din 19 martie 2009 pronunţată de instanţa supremă are caracterul irevocabil prevăzut de art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., prin această decizie, respingându-se ca inadmisibil, recursul îndreptat împotriva încheierii din 26 iunie 2008 a Tribunalului Mureş, încheierea împotriva căreia s-a exercitat recursul de către reclamantul V.R.R., nefiind susceptibilă de această cale de atac, decât odată cu fondul.
Reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, contestaţia în anulare este deschisă numai pentru motivele strict şi limitativ determinate de prevederile art. 317 pct. 1 şi 2, anume când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu cerinţele legii, şi atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care caracterizează contestaţia în anulare specială, atunci când hotărârile instanţei de recurs, astfel cum au fost dezlegate sunt rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală că cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Este evident în speţă că, motivele contestaţiei în anulare speciale nu subzistă analizei, deoarece Decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare de faţă a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva unei încheieri care poate fi atacată numai odată cu fondul, fiind inadmisibilă contestaţia în anulare.
Ca atare, pot constitui obiect al contestaţiei în anulare speciale, numai hotărârile instanţelor de recurs, or, în cauza dedusă judecăţii, recursul a fost respins ca inadmisibil, instanţa apreciind că reclamata nu are deschisă această cale de atac.
Cât priveşte motivele ce reglementează contestaţia în anulare obişnuită, prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., referitoare le neregularităţi procedurale cu privire la citare şi încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, nici acestea nu sunt admisibile.
Prin Decizia atacată cu prezenta contestaţie în anulare, nu s-a soluţionat un recurs promovat de contestatoare, ci s-a respins ca inadmisibilă această cale de atac, îndreptată împotriva unei încheieri care poate fi atacată numai odată cu fondul pe calea recursului, aceasta din urmă fiind pronunţată de curtea de apel în recursul declarat împotriva unei încheieri de şedinţă, dată de tribunal ca instanţă de recurs.
Analizând Decizia contestată, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre motivele contestaţiei în anulare de drept comun sau ale contestaţiei în anulare speciale.
Aşa fiind, instanţa va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A.P.M.C.D. Mureş reprezentată de V.R.R. şi în nume propriu împotriva deciziei nr.3492 din 19 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5697/2010. Civil. Recalculare pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5711/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
