ICCJ. Decizia nr. 5872010/2009. Civil. Anulare act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 587/2010
Dosar nr. 6986/1/2009
Şedinţa publică din 2 februarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Prin Decizia nr. 5507 din 13 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 5475/1/2006 s-a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.C.S. împotriva Deciziei nr. 1173 din 16 februarie 2006 a aceleiaşi instanţe, reţinându-se că pricina a fost suspendată la 7 iunie 2006 în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi că după această dată pricina a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatoarea C.A.L., invocând dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei a susţinut că judecata s-a făcut cu nelegala citare a sa şi a intimatului I.W. nerespectându-se dispoziţiile art. 85 C. proc. civ. În ceea ce o priveşte, contestatoarea nu a motivat în ce constă nelegalitatea citării. A susţinut însă că intimatul I.W. este probabil decedat şi că este necesar ca instanţa să facă în acest sens o verificare la instituţiile abilitate.
Analizând contestaţia formulată prin prisma dispoziţiilor legale invocate, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel încât urmează a o respinge ca nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare când procedura de citare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită cu cerinţele legii, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului sau dacă a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanţa l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt, sau recursul a fost respins fără a fi judecat în fond.
Pentru a se constata nelegala citare este necesar ca în cauză citarea să fie obligatorie sau atunci când legea lasă la aprecierea instanţei acest aspect, să se fi dispus citarea, partea să nu fi fost deloc citată sau procedura de citare să nu fi fost legal îndeplinită iar partea să fi lipsit, astfel încât viciul de procedură să nu se fi acoperit în condiţiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ., precum şi ca neregularitatea procedurală să se fi produs la ultimul termen de judecată, când s-a soluţionat pricina.
Verificând îndeplinirea acestor condiţii la data pronunţării hotărârii atacate, Înalta Curte constată că intimata (în acea cauză) C.A.L. a fost citată potrivit dispoziţiilor legale, la domiciliul indicat, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare conţinând toate menţiunile prevăzute de art. 100 C. proc. civ.
Cât priveşte nelegala citare a intimatului W.I. invocată prin contestaţia formulată, Înalta Curte reţine că neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 108 C. proc. civ., cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a o invoca. De aceea, contestatoarea nu are abilitarea procesuală să formuleze contestaţie în anulare, în baza dispoz. art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea legală a procedurii de citare cu altă persoană care a fost parte în proces.
Înalta Curte nu poate reţine nici susţinerea reprezentantului intimatului W.I. referitoare la inadmisibilitatea contestaţiei în anulare.
Una din condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare de drept comun este ca hotărârea atacată să fie irevocabilă. Întrucât textul de lege nu impune nici o condiţie, hotărârea irevocabilă poate să fi fost pronunţată în primă instanţă, în apel, recurs, revizuire, contestaţie în anulare, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere redebemus.
De asemenea, urmează a fi respinsă şi cererea intimatului W.I. de amendare a contestatoarei în temeiul dispoz. art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pe de o parte pentru că această cerere nu poate fi considerată inadmisibilă, iar pe de altă parte pentru că intimatul nu a făcut dovada relei credinţe a contestatoarei în introducerea acestei contestaţii în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.A.L. împotriva Deciziei nr. 5507 din 13 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Respinge cererea de amendare a contestatoarei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 595/2010. Civil. Grăniţuire. Recurs → |
|---|
