ICCJ. Decizia nr. 5928/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5928/2010
Dosar nr. 1155/63/2009
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului civil de faţă constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 229 din 15 iunie 2009, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins contestaţia formulată de reclamanta I.M. împotriva Dispoziţiei din 14 ianuarie 2009, emisă de Primăria comunei Amărăştii de Jos, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Amărăştii de Jos.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta G.I.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin notificarea din 31 ianuarie 2002, autorul reclamantei şi intervenientei, N.T., a solicitat despăgubiri pentru casa cumpărată de la A.F. în anul 1950.
Prin Sentinţa nr. 162 din 20 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj, Consiliul local Amărăştii de Jos şi Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 au fost obligaţi să emită dispoziţie motivată, iar prin Dispoziţia din 14 ianuarie 2009, Primarul comunei Amărăştii de Jos a respins acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, cu motivarea că a fost emisă Dispoziţia din 20 martie 2006 numitei H.M.G.F., aceasta fiind moştenitoarea de drept a autorului A.F.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 15 martie 1957, N.T. a cumpărat de la A.F. un teren loc de casă, situat în comuna Amărăştii de Jos, în suprafaţă de 700 mp, în contract menţionându-se că terenul se vinde fără nicio construcţie şi fără nicio plantaţie pe el. Anterior, la data de 6 aprilie 1950, între părţi s-a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "chitanţă provizorie", prin care A.F. primea un acont pentru imobilul curte, în suprafaţă de 1.070 mp, împreună cu acareturile ce se aflau în curtea imobilului, stabilindu-se preţul vânzării, iar în înscris era menţionat "cumpărătorul se obligă să dea o cameră de locuit vânzătorului ori de câte ori va veni pentru interesele agricole".
Tribunalul a reţinut că vânzarea nu s-a perfectat pentru o casă de locuit şi nici pentru suprafaţa de 1.070 mp, ci doar pentru un teren loc de casă de 700 mp pe care nu se afla nicio construcţie şi nicio plantaţie.
Înscrisul sub semnătură privată încheiat la 6 aprilie 1950, anterior preluării imobilului de către stat, nefiind încheiat în formă autentică, are valoarea unui antecontract şi nu este în măsură să facă dovada dreptului de proprietate asupra casei de locuit în cauză.
Prin Decizia nr. 28 din 4 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte. A admis contestaţia, a anulat în parte dispoziţia şi a stabilit că moştenitoarea I.M. are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent reprezentând 1/2 din valoarea imobilului construcţie demolată ce a fost situat în comuna Amărăştii de Jos, construit din cărămidă, acoperit cu tablă, cu o suprafaţă construită desfăşurată de 147 mp.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a făcut dovada calităţii autorului său de persoană îndreptăţită la restituire.
Reclamanta a invocat chitanţa provizorie încheiată la 6 aprilie 1950 în dovedirea dreptului de proprietate al autorului său. Acest înscris face dovada dreptului de proprietate cu privire la bunurile imobile menţionate, deoarece este anterior Decretelor nr. 92/1950 şi 221/1950.
Obiectul convenţiei de vânzare-cumpărare încheiată între A.F. şi N.T. l-a constituit o construcţie care avea curtea în suprafaţă de 1.070 mp şi acareturi, această concluzie fiind întărită şi de celelalte probe administrate în cauză.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta a făcut dovada că autorul său a dobândit prin cumpărare un imobil construcţie şi teren.
Acordarea de măsuri reparatorii în echivalent numitei H.M.G.F. pentru un imobil demolat, ce a fost situat pe raza comunei Amărăştii de Jos, nu prezintă relevanţă câtă vreme acest imobil a fost preluat de la un alt autor şi în condiţiile în care nu rezultă din dosarul care a stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 116/2006 că imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii a fost dobândit de A.T. de la A.F.
Instanţa de apel a mai reţinut că, din contractul de închiriere de care s-a prevalat H.M.G.F., a rezultat că în anul 1953, Sfatul Popular al comunei Amărăştii de Jos a închiriat către C. un imobil construcţie ce fusese preluat prin naţionalizare de la A.T., ceea ce, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, demonstrează că bunul naţionalizat de la A.T. nu este unul şi acelaşi cu bunul cumpărat de N.T. de la A.F., care nu a fost preluat prin naţionalizare.
Instanţa de apel a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 48 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece între reclamantă şi intervenientă nu există raporturi de solidaritate sau indivizibilitate, motiv pentru care calea de atac declarată de reclamantă nu poate profita şi intervenientei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primăria comunei Amărăştii de Jos.
Fără a indica vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 4 februarie 2010, comunicarea fiind la 18 februarie 2010.
Recurenta a mai arătat că intimata intervenientă se numeşte G.I. şi nu G.M., iar din documentele aflate la dosar rezultă că N.I. a deţinut o casă din paiantă şi că obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între A.F. şi N.T. l-a constituit un teren loc de casă, nu un imobil.
Recursul declarat este nul pentru cele ce se va arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.
Conform art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică ce pot fi invocate şi de instanţă din oficiu.
În recursul declarat, recurenta nu aduce critici deciziei atacate, ci se rezumă doar să indice că prenumele intervenientei G. este I. şi nu M. şi face o analiză sumară a înscrisurilor aflate la dosar.
Or, un recurs motivat, în sensul dispoziţiilor art. 3021 din C. proc. civ., ar fi trebuit să cuprindă prezentarea argumentelor pe care se bazează recurenta pentru a demonstra că decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală.
Împrejurarea legată de prenumele intervenientei nu poate constitui motiv de recurs, pentru că eroarea materială se îndreaptă în condiţiile art. 281 din C. proc. civ.
Nici modul în care instanţa de apel a făcut analiza înscrisurilor aflate la dosar nu permite încadrarea în vreunul din punctele art. 304 din C. proc. civ., căci pct. 11 al articolului în discuţie a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000, în prezent, aprecierea eronată a probelor administrate în cauză nemaiconstituind motiv de recurs.
Recurenta a depus completări şi precizări ale cererii iniţiale de declarare a recursului, dar acestea au fost formulate în afara termenului prevăzut de lege (la 13 aprilie 2010 şi 9 iunie 2010) şi nu vizează motive de ordine publică, ci se referă, în esenţă, la aceleaşi aspecte privind modul în care instanţa de apel a făcut interpretarea probelor administrate în cauză.
Faţă de dispoziţiile art. 274 din C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă, în cuantumul dovedit prin înscrisurile ataşate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria comunei Amărăştii de Jos împotriva Deciziei nr. 28 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentă la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă I.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5921/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | Anulare dispoziție primar Constanța. Acordare despăgubiri imobil → |
|---|
