ICCJ. Decizia nr. 5944/2010. Civil. Conflict de muncă. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5944/2010
Dosar nr. 5277/1/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală revizuenţii M.C.G., A.A., C.L.S., S.V., A.M.D., B.L., B.A., B.M., B. (fostă M.) N.M., B.A., B.F., C.F., C.M.L., C.L., D.O., G.M., H.C., I.C., I.N., I.D., I.L., J.C., J.A., K.G., L.M., M.E., M.M., M.V.E., M.E., M.M., N.F., N.R., N.F., O.I., P.C.A., P. (fostă T.) I., P.L., R.D.E., S.M., S.I.E., T.J., H.G., P.D., M.D., V. (fostă U.) C., M.F., V.I., M.M.E., N.F.L., G.R.I., D.M.N., A.D., Ş.M., K.M., B.A. şi B.E. au solicitat ca, în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Justiţiei, M.F.P. şi Curtea de Apel Timişoara să se dispună revizuirea Deciziei nr. 1118 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
În motivarea cererii s-a arătat că prin sentinţa civilă nr. 200 din 31 ianuarie 2008 a Tribunalului Timiş a fost admisă acţiunea reclamanţilor (având ca obiect obligarea la plata drepturilor salariale restante), soluţia fiind modificată în calea de atac - conform Deciziei nr. 1118/2008 a Curţii de Apel Timişoara prin care, admiţându-se recursul, a fost respinsă acţiunea reclamanţilor.
S-a susţinut că această decizie vine în contradicţie cu alte hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Suceava (Decizia nr. 138 din 12 februarie 2008 şi nr. 221/19 februarie 2008, rămase irevocabile), care au dezlegat în sens contrar problema sporului de 10% cuvenit grefierilor. Prin raportare la aceste decizii, cea a cărei revizuire se solicită conţine dispoziţii potrivnice, având în vedere că hotărârile au acelaşi obiect, pârâţii sunt aceiaşi, iar reclamanţii sunt parte a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor.
Revizuenţii au dezvoltat argumente şi cu referire la fondul cauzei, susţinând temeinicia pretenţiilor formulate prin raportare la dispoziţii C. muncii şi la prevederile O.U.G. nr. 100/2007.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Analizând aspectele deduse judecăţii, Înalta Curte urmează să constate că revizuirea nu poate fi primită, faţă de următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care au constituit un prim temei juridic al cererii revizuentei, este reglementat remediul procesual pentru situaţia în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este pronunţată o hotărâre contrară.
Pentru ca o hotărâre să se impună însă, cu efectul autorităţii de lucru judecat într-un al doilea proces este necesar, potrivit textului de lege menţionat, să fie vorba „de una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Altfel spus, tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ. reglementând conţinutul excepţiei autorităţii de lucru judecat - trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanţa să fi statuat în sens contrar primei judecăţi.
În speţă însă, revizuenţii nu invocă o asemenea situaţie, ci aspecte de practică neunitară (faptul că mai multe instanţe s-au pronunţat diferit în soluţionarea unor pricini similare).
Identitatea de parte nu este dată însă, cum greşit se susţine, de împrejurarea că reclamanţii fac parte din personalul auxiliar al instanţei şi că alte persoane, având acelaşi statut şi acţionând în instanţă în valorificarea aceloraşi drepturi, au obţinut o soluţie diferită.
În sensul legii, identitatea de parte vizează prezenţa juridică a aceleiaşi persoane (în nume propriu sau prin mandatar) în acelaşi raport juridic dedus judecăţii în ambele procese.
Or, revizuenţii nu invocă faptul că în contradictoriu cu aceştia s-a mai desfăşurat o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunţat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane - personal auxiliar al altor instanţe - soluţia a fost diferită.
Nefiind vorba deci, de hotărâri potrivnice care să-i vizeze pe reclamanţi, aceştia nu pot pretinde că ar fi fost nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.
Faptul că unor salariaţi ai altor instanţe le-a fost admisă acţiunea, în timp ce altora (situaţia revizuenţilor) pretenţiile referitoare la drepturile salariale au fost respinse, se poate constitui - în condiţii de identitate a situaţiei juridice a părţilor care au acţionat separat în valorificarea unor drepturi - într-un aspect de jurisprudenţă neunitară, iar nu de nesocotire a autorităţii de lucru judecat.
Mecanismul prin intermediul căruia sunt înlăturate situaţiile de practică neunitară îl reprezintă însă, recursul în interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În privinţa celuilalt temei indicat, reprezentat de dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ., el presupune existenţa unei hotărâri a C.E.D.O., „care să fi constatat o încălcare gravă a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate”.
În speţă, revizuenţii nu s-au prevalat de existenţa unei asemenea hotărâri şi mai mult, nu au dezvoltat niciun argument în susţinerea acestui motiv de revizuire, care a fost indicat în mod formal.
Faţă de considerentele arătate, văzând că în speţă nu se regăsesc cerinţele art. 322 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., care să facă posibilă anularea, respectiv, retractarea hotărârii atacate, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de M.C.G., A.A., C.L.S., S.V., A.M.D., B.L., B.A., B.M., B. (fostă M.) N.M., B.A., B.F., C.F., C.M.L., C.L., D.O., G.M., H.C., I.C., I.N., I.D., I.L., J.C., J.A., K.G., L.M., M.E., M.M., M.V.E., M.E., M.M., N.F., N.R., N.F., O.I., P.C.A., P. (fostă T.) I., P.L., R.D.E., S.M., S.I.E., T.J., H.G., P.D., M.D., V. (fostă U.) C., M.F., V.I., M.M.E., N.F.L., G.R.I., D.M.N., A.D., Ş.M., K.M., B.A. şi B.E. împotriva Deciziei civile nr. 1118 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5908/2010. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5968/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
