ICCJ. Decizia nr. 5982/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5982/2010
Dosar nr. 6675/30/2005
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 7 iulie 2005, reclamanţii M.F.A., F.E.A. şi M.R.N. au chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul local al Municipiului Timişoara şi Statul Român, solicitând anularea Dispoziţiei din 30 mai 2005 şi,în principal, restituirea în natură a părţii libere din terenul situat în Timişoara, cu acordarea de masuri reparatorii în echivalent pentru diferenţă, iar în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil.
În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, art. 480-481 C. civ., Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Constituţie şi H.G. nr. 498/2003, reclamanţii au susţinut că imobilul situat la adresa menţionată a aparţinut, în cote egale, de câte Vi, defunctelor F. (născută H.) E.A. şi M. (născută H.) M., antecesoarele lor, de la care a fost preluat abuziv de stat şi că prin dispoziţia contestată, Primarul Municipiului Timişoara le-a respins nejustificat notificarea.
Tribunalul Timiş-secţia civilă, prin sentinţa nr. 806 din 2 martie 2009, a admis în parte acţiunea, a anulat dispoziţia contestată şi l-a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Timişoara să emită o nouă dispoziţie, de acordare a unui drept de folosinţă special reclamanţilor asupra terenului liber de 328 mp., identificat de expertul G.P., precum şi de măsuri reparatorii în echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilele teren de 2.401 mp, teren de 471 mp şi construcţie şi teren de 1.771 mp, cu respectarea cotelor de xh pentru M.H.A. şi M.R.N. şi tot Vi pentru F.E.A.
S-a reţinut că:
- imobilele revendicate au aparţinut, în cote egale, de câte Vi, defunctelor F.H.A. (antecesoarea reclamantului F.E.A.) şi M.M. (antecesoarea reclamanţilor M.H.A. şi M.R.N.), de la care au fost expropriate conform Decretelor nr. 21/1985 şi nr. 181/1985, precum şi Deciziei administrative nr. 57/1986, emisă în baza Decretului nr. 223/1974;
- notificarea formulată de reclamanţi în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă pe considerentul că aceştia nu au depus certificatele de moştenitor (sau de calitate de moştenitor) şi nu au completat în termen dosarul;
- această omisiune nu atrage sancţiunea decăderii, iar în cursul cercetării judecătoreşti, reclamanţii (care nu au cetăţenia română) au depus la dosar certificatele ce atestă calitatea lor de moştenitori ai defunctelor proprietare şi alte acte cerute de lege;
- potrivit expertizei efectuate în cauză, doar o parte din imobilul preluat abuziv de stat poate fi restituit în natură;
- M.E.F. figurează, conform art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, ca reprezentant al Statului Român şi nu în nume propriu, astfel că are legitimare procesuală.
Curtea de Apel Timişoara-secţia civilă, prin Decizia nr. 262 din 12 noiembrie 2009, a respins, ca neîntemeiate, apelurile declarate de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Consiliul local ala Municipiului Timişoara şi M.F.P. (prin D.G.F. Timiş) obligându-i pe apelanţi, în solidar, să plătească, reclamanţilor M. 6.274,50 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, actele doveditoare şi orice alte înscrisuri necesare pot fi depuse până la „data soluţionării notificării", deci atât în etapa administrativă, cât şi în eventuala etapă judiciară;
- pe de altă parte, nicio prevedere a Legii nr. 10/2001 nu opreşte completarea materialului probator în etapa judiciară, iar interpretarea contrară ar aduce atingere principiului liberului acces la justiţie consacrat prin art. 21 din Constituţie;
- în speţele derivate din aplicarea Legii nr. 10/2001, Statul Român participă nemijlocit, mai ales în ipoteza când se propun măsuri reparatorii în echivalent sub forma despăgubirilor băneşti, M.F.P. nu figurează în nume propriu, ci ca reprezentant al statului, iar prin nominalizarea în cauză a acestei entităţi s-a urmărit ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi M.F.P. au declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriilor apeluri, schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii, ca neîntemeiată şi, respectiv, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ., pârâtul Primarul Municipiului Timişoara a susţinut că:
- potrivit pct. 23.3 din H.G. nr. 498/2003, termenul stabilit prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu este unul de recomandare, ci de decădere;
- expertul nu a putut identifica suprafeţele expropriate şi nu a fost prezentat avizul că terenurile aparent libere nu sunt afectate de reţele subterane sau supraterane.
Pârâtul M.F.P. şi-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, potrivit art. 25 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 şi reglementării speciale instituite prin Legea nr. 1072001, în cauza dedusă judecăţii nu are calitate procesuală pasivă.
Critica de nelegalitate formulată de primul recurent este nefondată deoarece:
- în actuala redactare, consecutivă modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, art. 23 (fost art. 22) prevede că actele doveditoare şi orice alte înscrisuri relevante pot fi depuse până la data soluţionării notificării;
- jurisprudenţa consideră constant că sintagma menţionată cuprinde şi faza judecătorească a procedurii reglementate de legea reparatorie precitată;
- actul normativ invocat de recurent (H.G. nr. 498/2003) a fost abrogat prin H.G. nr. 25072007.
Cealaltă critică a aceluiaşi recurent presupune reexaminarea materialului probator şi, ca atare, nu se încadrează în niciunul din cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Critica formulată de pârâtul M.F.P. este fondată pentru că, potrivit reglementării instituite prin Legea nr. 10/2001, nici Statul Român şi nici entitatea recurentă nu au calitate procesuală pasivă în litigiile ce decurg din acest act normativ (cu excepţia ipotezei prevăzute de art. 28, evident neincidentă în speţă).
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara dar va admite celălalt recurs şi va modifica parţial hotărârea atacată şi va schimba sentinţa, tot parţial, în sensul că va respinge acţiunea faţă de pârâtul Statul Român (prin M.F.P.) pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Timişoara împotriva Deciziei nr. 262 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Timiş împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică în parte decizia în sensul că, admite apelul declarat de pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. Timiş.
Schimbă în parte sentinţa civilă nr. 806 din 02 martie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, în sensul că, respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5972/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5985/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
