ICCJ. Decizia nr. 5968/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5968/2010
Dosar nr. 3595/ 740/2008
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria la 27 octombrie 2008, reclamanta Primăria Municipiului Alexandria a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P.G.P. SRL constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 16 mai 2008 având ca obiect vânzarea imobilului bloc din zona M.
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 26 octombrie 2009, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare din 16 mai 2008 (fila 4 Dosar nr. 3595/740/2008), Municipiul Alexandria prin reprezentant legal -primar Constantin Slăbescu a vândut către SC P.G.P. SRL dreptul de proprietate asupra imobilului zona M. astfel: 338,40 mp suprafaţă construită; 2.368,80 mp suprafaţă desfăşurată; 343 mp suprafaţă teren aferent, situat în municipiul Alexandria, cu următoarele vecinătăţi: N -str. X, S - domeniul public de interes local - alei acces, E - str. X, V - str. X.
Reclamanta susţine că a exprimat un consimţământ viciat întrucât a fost în eroare, imobilul ce urma să facă obiectul vânzării este descris şi evaluat prin raportul de evaluare ce stabilea şi preţul la 18 apartamente şi teren în cotă indiviză şi nu la întreg imobilul, aşa cum eronat s-a menţionat în hotărârea de consiliu local prin care s-a dispus vânzarea imobilului.
Ca un prim aspect este de menţionat că această pretinsă eroare vizează de fapt o neconcordanţă în cadrul hotărârii şi anexei 3 a acesteia, neconcordanţă ce viza acest act şi nu contractul care este ulterior hotărârii.
Eroarea constă în falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic. Din descrierea imobilului din contractul de vânzare-cumpărare se observă că această descriere este aceeaşi cu aceea din Hotărârea Consiliului Local nr. 119/2006, anexa 1 precum şi cea din H.G.R. nr. 543/2003 prin care imobilul a fost preluat de municipiul Alexandria de la M.A.I. (fila 7 Dosar nr. 3595/740/2008).
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul Municipiul Alexandria prin Primar, solicitând admiterea apelului şi modificarea în totalitate a sentinţei.
Apelantul reclamant consideră total eronată concluzia instanţei, în sensul că nici un act normativ nu prevedea încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, având în vedere prevederile existente în Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi a publicităţii imobiliare.
Concluzia instanţei de fond care a considerat convenţia încheiată ca fiind compusă dintr-un contract de vânzare-cumpărare a construcţiilor şi un antecontract privind terenul şi pentru care este necesară autentificarea acestuia este eronată comparabil cu prevederile Legii nr. 7/1996.
Deşi s-a făcut dovada că preţul nu a fost achitat în bani şi integral, conform dispoziţiei Primarului din 24 martie 2008, care a stipulat fără echivoc că „plata valorii adjudecate rămasă după achitarea garanţiei de participare se face integral până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare", dispoziţie care face parte integrantă din contract, instanţa a considerat că aceasta nu constituie o eroare viciu de consimţământ şi nici o altă cauză de nulitate, ci cel mult o cauză de rezoluţiune a contractului, bineînţeles în măsura în care a fost dovedită, în cauză neexistând nici o dovadă în acest sens.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2010, pârâta a invocat excepţia de netimbrare a cererii de apel.
Deliberând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., asupra excepţiei de netimbrare a cererii de apel,
Curtea a reţinut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) cu referire la art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererea de apel pendinte apelantul datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 6 lei, iar conform art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 0,15 lei.
De asemenea, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care neîndeplinirea obligaţiei de timbrare până la termenul stabilit de instanţă se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Curtea a constatat că apelantul a fost legal citat pentru termenul din 10 februarie 2010 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în sumă de 0,15 lei sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, dovada de citare regăsindu-se la fila 7 din dosarul de apel, aceasta îndeplinind toate condiţiile de valabilitate prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Cu toate acestea, apelantul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor legale sus-menţionate, Curtea a dispus anularea apelului ca netimbrat.
Împotriva Deciziei civile 95/ A din 10 februarie 2010, emisă de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs Municipiul Alexandria care a susţinut următoarele critici întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi respectiv art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se consideră că, instanţa de judecată în mod eronat nu a respectat prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 actualizata şi că nu s-au îndeplinit condiţiile de valabilitate prevăzute sub sancţiunea art. 100 alin. (3) C. proc. civ.
Se învederează că instanţa de apel a procedat în mod eronat când a considerat că, deşi apelantul a fost legal citat pentru termenul din 10 februarie 2010, cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, taxa judiciara de timbru şi timbru judiciar în sumă de 0,15 lei (dovada de citare regăsindu-se la fila 7 din dosarul de apel), fără a observa că, la fond acţiunea promovată s-a timbrat cu 22.411 lei, taxă judiciară de timbru şi 4,7 lei, timbru judiciar.
Astfel, se consideră că, instanţa nu a procedat legal la stabilirea timbrajului faţă de prevederile art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată, conform căruia apelul se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea soluţionată de prima instanţă.
Faţă de argumentele expuse mai sus, se precizează că, instanţa de apel a îndeplinit un act de procedură cu nerespectarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi a emis o decizie civilă fără temei legal, cu încălcarea legii.
Mai mult, instanţa de apel nu a dat curs solicitărilor privind acordarea unui nou termen de judecata formulata conform adresei din 09 februarie 2010, prin care atr dovedit prezenta reprezentantului reclamantului într-o altă instanţă de judecată şi de condiţiile meteorologice nefavorabile care i-au pus în imposibilitatea prezentării.
În condiţiile în care prin respectiva cerere au solicitat acordarea unui nou termen de judecată (dosarul aflându-se la primul termen de instrumentare), sub rezerva achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar până la viitorul termen, se consideră că au făcut dovada bunei credinţe.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În mod corect, prin decizia recurată, Curtea de Apel Bucureşti a anulat apelul ca netimbrat, procedând la o justă aplicare a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, dispoziţii care preced obligativitatea timbrării acţiunilor şi căilor de atac cu taxa de timbru, sub sancţiunea anulării acesteia.
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea atacată trebuie să fi fost dată cu aplicarea şi interpretarea eronată a dispoziţiilor legale incidente sau să fie lipsită de temei legal.
Susţinerile recurentului reclamant nu pot atrage nelegalitatea deciziei recurate, în mod corect instanţa de apel a admis excepţia netimbrării apelului, care este o excepţie peremptorie, ce începe prin a avea efect obligatoriu, putând fi acoperită prin timbrare.
Motivele de recurs invocate de recurent nu se justifică, instanţa de apel l-a citat pe reclamant cu menţiunea timbrării cu taxa de timbru şi timbru judiciar stabilit de aceasta, iar aceasta nu s-a conformat obligaţiei statuate de instanţă şi de care reclamantul a luat cunoştinţă prin citaţia pe care a primit-o.
Sub acest aspect criticile recurentului privind îndeplinirea de către instanţa de apel a unui act de procedură cu nerespectarea art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate. Curtea de apel nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. deoarece apelantul reclamant a fost legal citat, a luat cunoştinţă de termenul fixat pentru judecarea apelului, procesul - verbal, de îndeplinire a procedurii de citare fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 85 C. proc. civ.
De altfel, recurentul învederează că a avut cunoştinţă de termenul de judecată, dar a solicitat o amânare a judecăţii cauzei, însă respingerea cererii de amânare de către instanţă nu se circumscrie nici unui motiv de nelegalitate, în condiţiile în care reclamantul a fost citat cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii.,
Instanţa de apel a pronunţat o decizie, cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru s-a realizat de instanţă care a comunicat, în conformitate cu art. 24 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a legii, cuantumul taxei de timbru.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine sentinţa civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Alexandria prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 95/ A din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5944/2010. Civil. Conflict de muncă.... | ICCJ. Decizia nr. 5972/2010. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
