ICCJ. Decizia nr. 5985/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5985/2010
Dosar nr. 38209/3/2008
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 20 iunie 2008, reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, solicitând anularea Dispoziţiei din 9 mai 2008.
În motivarea contestaţiei, al cărei temei juridic nu a fost indicat, reclamantul a susţinut că:
- a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 6, compus din teren şi construcţie (demolată ulterior preluării abuzive);
- este nemulţumit de modul în care pârâta, prin dispoziţia atacată, i-a soluţionat această cerere.
Pe parcursul procesului, reclamantul şi-a precizat contestaţia, învederând că deşi defuncţii I.C. şi I.E., autorii săi, erau proprietarii întregului imobil situat la adresa menţionat, respectiv 161,50 mp teren şi construcţie cu suprafaţa utilă de 96,60 mp, prin dispoziţia atacată se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent numai pentru cota de 1/2.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 26 septembrie 2008, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis pricina la secţia civilă a aceleiaşi instanţe, pe considerentul că în speţă sunt operante prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 230 din 20 februarie 2009, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat-o pe pârâtă să emită dispoziţie cu propuneri de despăgubiri (ce se vor stabili conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005) pentru întregul imobil situat în Bucureşti, sector 6, compus din teren de 161,50 mp şi construcţie demolată cu suprafaţa de 80,86 mp.
S-a reţinut că:
- la 23 septembrie 1933, soţii M.G. şi E.G. au cumpărat terenul în discuţie (situat la acea dată în comuna suburbană Marele Voievod Mihai, jud. Ilfov), pe care au edificat o construcţie;
- întregul imobil (teren şi construcţie), dobândit între timp de autorii reclamantului, prin moştenire şi vânzare-cumpărare, a fost ulterior expropriat;
- imobilul expropriat nu poate fi restituit în natură deoarece terenul este ocupat în prezent de spaţiu verde şi aleea de circulaţie pietonală situată în Parcul Crângaşi, iar construcţia a fost demolată;
- prin dispoziţia contestată s-a propus greşit acordarea de măsuri reparatorii în echivalent doar pentru cota de 1/2 din imobil;
- la stabilirea despăgubirilor cuvenite pentru construcţia demolată vor fi avute în vedere datele referitoare la suprafeţele utilă şi desfăşurată înscrise în actele de proprietate, inclusiv fişa imobilului, şi nu suprafaţa menţionată în dispoziţia atacată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 116 din 16 februarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
S-a reţinut că prin probele administrate în cauză reclamantul a făcut dovada că autorii săi erau proprietarii întregului imobil expropriat.
Pârâta a declarat recurs, solicitând modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei şi respingerii acţiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că:
- obligarea sa la înaintarea dosarului către C.C.S.D. este contrară procedurii instituite prin art. 24 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005;
- reclamantul nu a dat declaraţii pe proprie răspundere cu privire la neîncasarea vreunor despăgubiri, nebeneficierea de prevederile vreunui acord internaţional şi de obligare la restituirea imobilului în ipoteza constatării ulterioare a incidenţei art. 5 din Legea nr. 10/2001.
Prima critică este lipsită de obiect deoarece pârâtul a fost obligat să emită o nouă dispoziţie, cu propuneri de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, sub forma despăgubirilor, pentru întregul imobil, şi nu să trimită dosarul C.C.S.D.
Celelalte critici nu pot fi analizate deoarece au fost formulate pentru prima oară în recurs deci „omisso medio".
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General împotriva Deciziei nr. 116/ A din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5982/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5992/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
