ICCJ. Decizia nr. 5938/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5938/2010
Dosar nr. 3244/100/2008
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2010
Asupra recursului constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 574 din 5 iunie 2009, Tribunalul Maramureş, secţia civilă a respins acţiunea formulată de reclamantul O.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul de Avocaţi Maramureş.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a invocat nelegalitatea excluderii sale din profesia de avocat prin Ordinul din 23 ianuarie 1989, emis de Ministerul Justiţiei şi a arătat că a fost prejudiciat prin punerea sa în imposibilitate de a-şi exercita profesia cu suma de 8.000 RON/lună, pe o durată de 10 ani.
A mai reţinut tribunalul, că prin Decizia nr. 2100 din 18 iunie 1998, emisă de Uniunea Avocaţilor din România, reclamantul a fost reprimit în profesie. La scurt timp de la primirea sa în profesie a fost suspendat şi apoi exclus din avocatură pentru neplata către barou şi uniune a contribuţiilor minime.
Prin urmare, a constatat tribunalul, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi realizat vreodată venitul lunar pe care l-a solicitat şi ca ordinul de excludere din avocatură ar fi fost nelegal.
Prin Decizia nr. 1/A din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantul O.I..
Instanţa de apel a reţinut că litigiul nu are natura unui litigiu de muncă, ci este unul civil, deoarece reclamantul a fost reprimit în avocatură, decizia de excludere din barou fiind revocată încă din anul 1998.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. civ., iar cererile de acordare a ajutorului judiciar şi de reexaminare a taxei de timbru au fost respinse irevocabil.
Instanţa de apel a mai reţinut că anularea cererii ca insuficient timbrată nu reprezintă o încălcare a dreptului de acces la instanţa de judecată, în sensul reţinut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Weissman contra României.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că a fost nevoit să părăsească România pentru că a fost prigonit de fosta Securitate, care a şi intervenit pe lângă Ministerul Justiţiei şi Baroul Maramureş pentru a nu i se comunica decizia de excludere.
A mai arătat recurentul, că litigiul este un litigiu de muncă sau, în cel mai rău caz, un litigiu de contencios administrativ, deoarece decizia de excludere a fost emisă de Ministerul Justiţiei, căruia i se aplica legislaţia muncii.
Analizând criticele formulate, se constată că acestea nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin decizia atacată, Curtea de Apel Cluj a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamant, ceea ce înseamnă că în recurs nu pot fi analizate decât criticile referitoare la soluţia pronunţată în cauză.
Prin urmare, aspectele care privesc nelegalitatea ordinului de excludere din avocatură şi circumstanţele părăsirii ţării sunt străine de cauză şi nu pot fi analizate.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la natura litigiului, care ar atrage scutirea de obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, se reţine că reclamantul a sesizat prima instanţă cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor "la plata sumei de 1.000.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale", invocând ca temei de drept dispoziţiile Legii nr. 51/1995 şi ale art. 998 C. civ.
Se constată, aşadar, că raportul juridic dedus judecăţii este un raport juridic tipic de drept civil, în care părţile, titulare de drepturi şi obligaţii cu caracter civil, sunt în dispută asupra unui drept subiectiv civil.
Este nefondată susţinerea reclamantului că litigiul are caracter de litigiu de muncă sau administrativ şi că acest caracter este imprimat de calitatea Ministerului Justiţiei de organ al administraţiei centrale.
Litigiul nu are caracter administrativ, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea vreunui act administrativ, în condiţiile şi cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 554/2004, republicată.
Litigiul nu are nici caracter de litigiu de muncă, deoarece între avocaţi şi Ministerul Justiţiei nu au existat niciodată raporturi de muncă, nici măcar în perioada fostului regim politic comunist, în care Ministerul Justiţiei avea doar conducerea activităţii avocaturii, potrivit art. 6 din Decretul nr. 281/1954.
În prezent, profesia de avocat, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, ceea ce exclude cu desăvârşire orice raport de muncă cu Ministerul Justiţiei.
Faţă de cele mai sus expuse, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii atunci când a constatat că cererea de declarare a apelului trebuie timbrată, iar raportul juridic dedus judecăţii este un raport juridic de natură civilă.
Prin urmare, recursul declarat se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimata Uniunea Barourilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul O.I. împotriva Deciziei nr. 1/A din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurent la 300 RON cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5934/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5942/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
---|