ICCJ. Decizia nr. 6315/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6315/2010
Dosar nr. 406/62/2008
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 117/ S din 6 aprilie 2009, Tribunalul Braşov a respins contestaţia formulată de B.M.L. în contradictoriu cu intimata Primăria oraşului Predeal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin notificarea înregistrată la nr. 316 din 6 august 2001 la B.E.J. - D.I., notificatorul I.R.L. s-a adresat Primăriei Oraşului Predeal, solicitând să îi comunice potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, numele şi calitatea actualilor deţinători ai imobilului din Predeal, strada Căprioarei nr. 6, care a constituit proprietatea defunctului său unchi P.I. şi a fost naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 317 din 6 august 2001 la acelaşi executor judecătoresc notificatorul s-a adresat aceleiaşi unităţi deţinătoare, arătând că la aceeaşi adresă din Predeal, strada Căprioarei, se află, un al doilea imobil, compus din construcţie şi teren aferent care a constituit proprietatea aceluiaşi defunct şi care în prezent este folosit de familia Brânzea, notificatorul susţinând că tatăl său, I.M. a fost fratele numitei P.E. singura moştenitoare a fostului proprietar P.I., solicitând şi cu privire la acest imobil comunicarea numelui şi calităţii actualilor deţinători ai imobilului.
Potrivit certificatului de moştenitor din 18 aprilie 2006 eliberat de Biroul Notarial „Muşat şi Asociaţii” moştenitoarea defunctului I.R.L., decedat la data de 10 octombrie 2003 a fost soţia supravieţuitoare I.V., iar conform certificatului de moştenitor din 3 martie 2006 eliberat de B.N.P. „Asociaţi C.V. şi C.M.”, după defuncta I.V., decedată la 1 mai 2005 unica moştenitoare este contestatoarea în calitate de fiică.
Prin dispoziţia nr. 1276 din 12 decembrie 2007 emisă de Primarul Oraşului Predeal a fost formulată propunerea de acordare de despăgubiri în echivalent conform art. 10, 11 şi 12 din Legea nr. 10/2001 şi Titlul VII din Legea nr. 247/2005, către B.M.L. şi P.M. pentru imobilul construcţie şi teren situat în Predeal, strada Căprioarei, întrucât restituirea în natură a acestuia nu este posibilă, imobilul în cauză fiind înstrăinat în condiţiile Legii nr. 112/1995.
A mai reţinut prima instanţă, că cererea dedusă judecăţii, astfel cum a fost formulată iniţial a vizat două motive, respectiv nerestituirea în natură a imobilului şi greşita admitere a cererii formulate de numita P.M. care a fost inclusă în dispoziţia de restituire, deşi nu a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte primul dintre aceste motive, instanţa a reţinut că dispoziţia intimatei este legală sub aspectul formei şi modalităţii de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, contestatoarea având posibilitatea de a obţine convertirea titlurilor de despăgubire în bani, după parcurgerea procedurii prevăzute de legea specială.
Referitor la greşita luare în considerare a cererii formulate de numita P.M. cu consecinţa includerii acesteia în dispoziţia atacată ca persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în echivalent, deşi aceasta a depus cererea la 1 iunie 2006 cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată, o astfel de cerere neputând fi soluţionată întrucât contestatoarea nu a chemat-o în judecată şi pe numita P.M., al cărei drept este contestat prin cererea de chemare în judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea B.M.L. criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit prima instanţă nu a respins contestaţia vis-á-vis de cererea de intervenţie formulată de P.M. avută în vedere la soluţionarea notificării de către Primăria Oraşului Predeal.
În opinia apelantei, prima instanţă nu a dat eficienţă principiului rolului activ constând în introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei P.M.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 133/ AP din 6 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea B.M.L. împotriva sentinţei civile nr. 117/ S din 6 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reţinut că într-o expunere largă a considerentelor, prima instanţă a arătat argumentele de text, desprinse din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, care îndreptăţesc pe contestatoare ca, după parcurgerea procedurilor legale să obţină convertirea titlurilor în despăgubiri băneşti.
Cât priveşte luarea în considerare a cererii numitei P.M., criticată în apel, soluţia corespunde regulilor cu valoare de principiu aplicate de instanţă în materia procedurii contencioase.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea B.M.L. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a reiterat critica din apel referitoare la faptul că instanţele de fond şi de apel nu s-au pronunţat cu privire la cererea de intervenţie formulată în 2006 de către P.M. la Primăria Oraşului Predeal şi de introducere în cauză a acesteia.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către contestatoarea B.M.L. este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Critica recurentei nu poate fi primită întrucât procesul civil este guvernat în general de principiul disponibilităţii şi contradictorialităţii, iar rolul activ al judecătorului trebuie interpretat în contextul acestor principii.
Principiul disponibilităţii în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual şi a limitelor cererii, inclusiv la persoanele pe care înţelege să le cheme în judecată.
În acest context introducerea în cauză a numitei P.M. din iniţiativa instanţei încalcă principiul rolului activ al judecătorului, deoarece acesta se referă la folosirea unor mijloace legale pentru aflarea adevărului, în limitele legii şi în cadrul procesual stabilit prin voinţa contestatoarei.
Or, prima instanţă nu putea dispune, din oficiu introducerea în cauză a numitei P.M. din moment ce contestatoarea nu a formulat în mod expres o astfel de cerere.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B.M.L. împotriva deciziei civile nr. 133/ AP din 06 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6314/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6319/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
