ICCJ. Decizia nr. 6387/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6387/2010
Dosar nr. 35122/3/2008
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamantul R.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, să se constate că imobilul teren din CF Călineşti şi transcris în CF Călineşti, a fost preluat fără titlu din anul 1956 şi cu titlu din 12 septembrie 1969 de către Statul Român, precum şi obligarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să revină asupra Deciziei nr. 231 din 14 august 2008, să o anuleze şi să emită o altă decizie prin care să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 618 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantul R.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 231 din 14 august 2008 pârâta a declinat în favoarea Primăriei comunei Călineşti, judeţul Maramureş, competenţa de soluţionare a notificării nr. 35/2002 formulată de reclamant cu privire la terenul situat în localitatea menţionată, reţinând, în esenţă, că sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
S-a apreciat că această decizie este legală şi temeinică întrucât, aşa cum s-a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, în considerentele deciziei civile nr. 2554/A/2004 a Curţii de Apel Cluj, terenul ce face obiectul litigiului a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 712/1966, fiind preluat cu titlu valabil. Or, situaţia juridică a acestor terenuri este reglementată de dispoziţiile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 şi nu de cele ale Legii nr. 10/2001.
Împotriva hotărârii respective, la data de 3 octombrie 2009, a declarat apel reclamantul R.C., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Prin motivele de apel formulate, pe data de 22 octombrie 2009, a criticat hotărârea primei instanţe sub trei aspecte, potrivit cărora: hotărârea atacată nu este motivată în fapt şi drept; că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, şi nici ale art. V alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 247/2005, întrucât terenul solicitat se găseşte în patrimoniul unei societăţi comerciale, fiind preluat cu titlu valabil, aplicându-se dispoziţiile art. 27 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată; că nu sunt aplicabile prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, aşa cum rezultă şi din Dispoziţia nr. 263 din 8 octombrie 2009 emisă de Primăria comunei Călineşti, terenul aflat în litigiu fiind situat în intravilanul acestei comune şi preluat cu titlu valabil de fostul Consiliu Popular al comunei Călineşti, judeţul Maramureş, intabulat apoi de Statul Român.
Prin decizia civilă nr. 63/ A din 25 ianuarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a luat act de renunţarea reclamantului la recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 ianuarie 2009.
A admis apelul declarat de reclamantul R.C. împotriva sentinţei civile nr. 618 din 30 aprilie 3009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
A schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a admis în parte contestaţia. A constatat că imobilul teren din CF Călineşti şi transcris în CF Călineşti a fost preluat fără titlu în anul 1956, fiind deţinut astfel până în anul 1969, când a fost preluat cu titlu de către Statul Român.
A anulat Decizia cu nr. 231 din 14 august 2008 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti şi a dispus obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să soluţioneze notificarea formulată de contestator.
A respins cererea având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, formulată de reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, sub un prim aspect, că motivul declinării competenţei de soluţionare a notificării de către intimata-pârâră Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, l-a reprezentat faptul că solicitarea nu ar face parte din sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, raportat la prevederile art. 8 alin. (1) din acest act normativ, precum şi la prevederile art. 5 alin. (1) şi alin. (2) din Titlul nr. 1 al Legii nr. 247/2005, ca urmare a faptului că „imobilul revendicat a fost cooperativizat şi preluat de la C.A.P.”
S-a constatat, sub acest prim aspect, de către instanţa de apel, că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul obiect al notificării, nu s-a aflat în extravilanul comunei Călineşti, judeţul Maramureş, nici la data preluării abuzive şi nici la data notificării, precum şi faptul că imobilul teren, aflat în litigiu, nu are un regim juridic reglementat prin legile fondului funciar, nefiind aplicabile prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată şi modificată prin Legea nr. 169/1997, sau ale art. 4 şi următoarele din Legea nr. 1/2000, nefiind vorba de un teren cu destinaţie specială.
S-a constatat, în acelaşi timp, faptul că imobilul din litigiu este supus Legii nr. 10/2001, fiind incidente prevederile art. 29 din acest act normativ, astfel încât pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este autoritatea competentă de soluţionare a notificării, fiind greşită decizia nr. 231 din 14 august 2008 prin care şi-a declinat competenţa în favoarea Primăriei comunei Călineşti, judeţul Maramureş.
Împotriva deciziei respective, la data de 31 martie 2010, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, criticând-o ca fiind nelegală şi solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a criticat decizia recurată sub aspectul interpretării şi aplicării eronate a dispoziţiilor legale, în raport de situaţia de fapt existentă şi de prevederile Legii nr. 10/2001.
Astfel, s-a susţinut că, în cadrul procedurii administrative, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a soluţionat în mod corect notificarea nr. 35/2002, în sensul declinării competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Primăriei comunei Călineşti, întrucât din probatoriul administrat în cauză a reieşit că terenul înscris în CF este deţinut de către Consiliul Local Comunal Călineşti, judeţul Maramureş.
Faţă de această situaţie, în mod corect şi-a declinat competenţa de soluţionare a notificării, întrucât solicitarea nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fapt ce conduce la aplicarea dispoziţiilor art. 8 din acest act normativ.
În cadrul legislativ astfel stabilit şi având în vedere situaţia juridică a imobilului teren revendicat la momentul preluării abuzive de către stat, de teren agricol, cu referire la dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, republicată, se poate constata că imobilul nu intră sub incidenţa prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La data de 17 noiembrie 2010, intimatul R.C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti.
Analizând recursul declarat de pârâtă prin prisma criticilor formulate şi a prevederilor art. 304 pct. 9 invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, şi-l va respinge, ca atare, avându-se în vedere considerentele ce se succed.
Astfel, în funcţie de situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de Curte, raportată la întregul material probator administrat în cauză, această instanţă a făcut o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reţinând în mod întemeiat faptul că nu sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din această lege, dispoziţii care stipulează faptul că „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.
Recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin motivele de recurs, a susţinut că sunt aplicabile aceste dispoziţii legale, întrucât terenul solicitat este deţinut de către Consiliul Popular al comunei Călineşti, judeţul Maramureş, precum şi faptul că este vorba de un teren agricol.
Aceste susţineri sunt neîntemeiate, întrucât instanţa de apel a stabilit, în raport de decizia nr. 2554/2009 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă, că imobilul a fost preluat iniţial fără vreun titlu formal, de către regimul comunist, ulterior, în anul 1969 fiind intabulat dreptul de proprietate al statului pentru bunul în cauză. În consecinţă, statul are titlu valabil pentru imobil.
La data anterior preluării, la data notificării, cât şi în prezent, Curtea a reţinut, în fapt, că terenul în litigiu s-a aflat situat în intravilanul localităţii, alături de faptul că nu este vorba de un teren arabil, bunul imobil respectiv neavând astfel un regim juridic reglementat prin legile fondului funciar.
Natura terenului nu mai poate forma obiect de dezbatere faţă de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permitea examinarea situaţiei de fapt în raport de probele administrate şi care a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
În acelaşi timp, terenul respectiv nu este deţinut de către Consiliul Popular al comunei Călineşti, întrucât, începând cu anul 1969, Statul Român s-a intabulat în cartea funciară, ca proprietar al imobilului, cum deja s-a arătat. Ulterior a fost trecut în Administrarea Întreprinderii pentru Mecanizarea Agriculturii Sighetul Marmaţiei. Conform ultimei menţiuni din CF, terenul a fost evidenţiat în patrimoniul SC A. SA Sighetul Marmaţiei, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 28 februarie 1994, emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza H.G. nr. 785/1992.
Limitat la motivele de casare, în cadrul cărora nu s-a contestat incidenţa art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind vorba de un teren preluat cu titlu valabil şi evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care a efectuat privatizarea.
Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a dispus anularea Deciziei nr. 231 din 145 august 2008 emisă de către pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti prin care aceasta şi-a declinat competenţa de soluţionarea a notificării nr. 35/2002 în favoarea Primăriei comunei Călineşti, judeţul Maramureş, întrucât bunul imobil solicitat de reclamantul R.C. intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, nefiind vorba de un teren care să facă obiectul legilor fondului funciar.
În consecinţă, faţă de cele arătate, se constată că nu subzistă motivul de modificare invocat prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti se priveşte ca fiind nefondat şi se va respinge ca atare.
Fiind în culpă procesuală şi în raport de prevederile art. 274 C. proc. civ., va fi obligată recurenta către intimat la plata sumei de 155,4 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 63/ A din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului reclamant suma de 155,4 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6389/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6388/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
