ICCJ. Decizia nr. 6404/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA I
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6404/2010
Dosar nr. 51225/3/2009
Şedinţa din 26 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3961/105 din 12 august 2009, reclamantul K.O., cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură C.V. din C., judeţul Prahova în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor a solicitat să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 Euro, cu titlu de daune morale şi despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1921 din 10 noiembrie 2009 Tribunalul Prahova şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Prahova a reţinut că, potrivit prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cererea privind obligarea statului la plata unor despăgubiri formulate de persoanele condamnate penal în timpul regimului comunist, este de competenţa tribunalului în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată. De altfel, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 care stabilesc competenţa de soluţionare a tribunalului în raza căruia domiciliază persoana interesată, au un caracter imperativ, strict, de la care părţile nu pot deroga, motiv pentru care aceste dispoziţii se completează cu dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 105/1992 ce reglementează cazurile în care un reclamant nu are domiciliul în România, ci în străinătate
Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 167 din 8 februarie 2010, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti invocată de părţi, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi, în vederea pronunţării regulatorului de cornpetenţă.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 155 dini Legea nr. 105/1992 şi în condiţiile în care reclamantul şi-a ales pe teritoriul Roţnâniei un domiciliu în raport de care a investit tribunalul în a cărui rază teritorială se află acesta, conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 ce instituie o competenţă absolută teritorială în această materie.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, pentru considerentele ce succed:
În materia Legii nr. 221/2009, ca lege specială de reparaţie competenţa teritorială de soluţionare a cauzei este cea prevăzută de această lege, efectul principiului „specialia generalibus derogant".
(Prin urmare, Legea nr. 221/2009 se aplică cu prioritate faţă de art. 8 din C. proc.civ., care reprezintă dreptul comun în materie de competenţă.
Cum persoana interesată şi-a ales domiciliul pe raza Tribunalului Prahova, aceasta este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul K.O., în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6391/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6405/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
